Arhiva pentru categoria: ‘Răsplata ascultării’

1. Adevărul este adânc: trebuie să te apleci ca să l vezi.
Dacă nu poţi să te apleci, niciodată nu vei putea vedea adâncimea Adevărului.

2. Frumuseţea unui izvor adânc,
a unui cer adânc,
a unei iubiri sau dureri adânci
nu o vei putea vedea decât din genunchi.
Dintr o smerenie adâncă.
Dintr o credinţă adâncă.
Dintr-o adoraţie adâncă.
Dintr o compătimire adâncă.
Dintr un duh aplecat adânc.

3. Cel ce are duhul lumii nu se apleacă.
Nu se smereşte.
Nu poate îngenunchea.
Nici cel ce are duhul mândriei.
Acela nu şi poate cere iertare.
Nu şi poate recunoaşte vina.
Nu poate plânge cu pocăinţă,
nu se poate supune hotărârii fraţilor, nici ascultării Cuvântului Sfânt. Citeşte în continuare »

6. Maica Domnului Iisus, care stătea mereu în umbra Lui, retrasă şi smerită, fără a dori să fie nici măcar văzută de mulţime,
era, desigur, cea mai atentă ascultătoare a Cuvintelor Lui.
Fiindcă nimeni altcineva pe lume nu ştia atât de bine ca ea cine este El, Fiul ei.

7. Nimeni altcineva pe lume nu mai putea avea asemenea încredinţare despre Dumnezeirea lui Iisus ca ea, Mama Lui Dulce.
De aceea credinţa tuturor celorlalţi a avut nevoie de semne şi dovezi,
de întrebări şi răspunsuri,
de alergări şi pipăiri.
Singură credinţa Maicii Sfinte n a avut nevoie de acestea,
pentru că singură ea nu se îndoise niciodată.
De aceea nici nu se scrie nimic despre ea, în toate aceste frământate zile ale Învierii,
fiindcă lucrurile cele mai evidente, nu i nevoie să le dovedeşti. Citeşte în continuare »

13. Când îţi alegi slujba lui Dumnezeu,
când te hotărăşti să te predai lui Hristos şi să L urmezi pe El,
când pui gând şi legământ să umbli călăuzit de Duhul Sfânt (Gal 5, 16),
în Casa lui Dumnezeu,
– atunci tu trebuie să faci o întoarcere dinspre tot ce este din lume înspre tot ceea ce este din Dumnezeu.

14. Să o rupi cu tot ceea ce este vechi şi firesc, spre a deveni o făptură nouă în Hristos.
Să renunţi la tot ce poate fi doar un folos trupesc, spre a urmări în totul foloasele duhovniceşti.
Dacă nu poţi face acest lucru dintr o totală predare şi încredere în slujba Duhului Sfânt, tu vei fi un nenorocit slujitor permanent la doi stăpâni (Mt 6, 24). Citeşte în continuare »

16. Cum Îl afli tu pe Hristos?
Ce atitudine ai faţă de El?
Dacă cuvintele lui Iisus sunt adevărate – de ce nu le crezi?
Dacă Lucrarea şi Calea Lui sunt sfinte – de ce nu le primeşti?
Dacă mărturiseşti cu gura ta că Iisus este Dumnezeu – de ce nu L urmezi cu adevărat?
De ce Îl batjocoreşti cu purtările tale?
Şi de ce Îl chinui cu trăirea ta în păcat? Citeşte în continuare »

14 – Pânã la Cruce au fost mulți lângã Iisus, – dar lângã Cruce nu mai stau cu El decât cei în care dragostea a biruit frica morții.
Cei a cãror dragoste este mai tare ca moartea,
Și a cãror gelozie este mai neînduplecatã decît orice (Cânt. Cînt. 8, 6).

15 – Lângã Crucea lui Iisus, în cel dintâi loc, este tot Mama Lui Sfântã, – Preasfânta Fecioarã și Preadulcea Mamã, a fost nedespãrțitã de Iisus.
Ea a fost lângã ieslea cântãrilor îngerești pentru El.
Ea a fost lângã leagãnul rugãciunii cu El.
Ea a fost lângã bucuriile izbânzilor Lui – și a fost lângã durerile Patimilor Lui.
Ea – este la Cruce lângã Jertfa Ispãșirii Lui.
Și Ea este astãzi la Dreapta Slavei Lui (Psalm 45, 9).

16 – Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu,
Preasfântã Fecioarã Desãvârșitã,
Preasfântã Mamã Unicã,
Preasfântã Închinãtoare mai apropiatã,
Preasfântã Ființã mai cinstitã,
Preasfântã Inimã mai iubitoare, – Tu, cea care ești mai aproape de Fiul Tãu și Mântuitorul nostru Dulce,
– roagã-te pentru noi, de lângã El…
și de lângã noi.

Traian Dorz, din ”Rãsplata Ascultãrii”

1. Doar puţin lipsise Toma dintre fraţii săi – şi ce mare deosebire este acum între el şi ceilalţi! Doar puţin plecase la alţii – şi acum iată l pe Toma cât de greu se mai poate înţelege cu fraţii săi, cu adunarea sa, cu felul credinţei pe care şi el o avusese înainte, în care şi el umblase atâta vreme şi atât de strâns unit cu ceilalţi după Domnul.

2. Sfântul Ioan îşi va fi amintit cu durere că tot aşa începuse şi Iuda să lipsească dintre ei, – până a ajuns unde a ajuns. Lipsirea dintre fraţi l a dus la pierzare şi trădare pe Iuda. Sfântul Ioan ştia bine unde duce lipsa dintre fraţi şi pe unde poate să ajungă fratele plecat.
Cu ce gânduri şi cu ce vorbe va veni el înapoi la ei, spre a i tulbura şi a i clătina din credinţa lor dintâi. Ceilalţi fraţi petreceau împreună în rugăciune, în aşteptarea Domnului, în îmbărbătarea Cuvântului Sfânt, mângâindu se şi încurajându se unii pe alţii în aceste momente grele când rămăseseră atât de puţini şi de zdrobiţi…
Iar Toma lipsea. Toma se dusese în altă parte şi la altceva. O, ce mare primejdie este asta! Fraţii mei, aveţi grijă! Citeşte în continuare »

1 – Printr-o fierbinte râvnã și o neîntreruptã ostenealã noi vom lucra frumos pentru aducerea sufletelor pînã la Hristos.
Nu numai pânã la bisericã, sau pânã la adunare, sau pânã la Biblie, sau pânã la rugãciunea lui Hristos, – ci chiar pânã la El Însuși. Numai aducerea pânã la El este cu adevãrat fericitã.

2 – Printr-o mãrturie lãuntricã noi aducem o dovadã fericitã pe care o simt în toatã ființa noastrã acei care Îl cautã și-L doresc cu Duhul Sfânt.
Sufletul credincios care are dovezile roadelor Duhului Sfânt înafara și înãuntrul sãu, acela cu adevãrat este un slujitor al lui Dumnezeu, un supus care nu va spune niciodatã cã are alt împãrat decât pe Dumnezeu, pe Hristosul sãu. Citeşte în continuare »

1 – Sfânta Maicã stãtuse o vreme la Nazaret, cu Fiul ei, în casa bunului Iosif, a acestui om drept, temãtor de Dumnezeu și respectuos cu Sfânta Ființã care îi fusese încredințatã prin îngerul lui Dumnezeu.
El avusese grija Preacuratei Fecioare și a Dumnezeiescului Fiu.
Dar bunul și dreptul Iosif murise de mult, iar Fiul își luase Mama din cetatea cea potrivnicã (Matei 4, 13).
Iar acum Maica Sa nu mai avea loc nici acolo. Ioan o va lua acasã la el.
Va avea în sfârșit și ea un loc sfânt, lângã un fiu sfânt.

2 – Lângã Crucea lui Iisus nu poți sta nepãsãtor fațã de Sfânta Sa Mamã.
Nu poți sta fãrã Preasfânta Ființã de care Hristos a fost legat prin Lucrarea Voinței lui Dumnezeu.
Nu poți sta, cu atât mai mult, dacã ești un batjocoritor și un disprețuitor al acestui Vas Sfânt, fãrã de care Dumnezeu n-a vrut sã facã mântuirea lumii.
Și nici chiar mântuirea ta!
O, dacã ai avea cinstea și smerenia de a înțelege. Citeşte în continuare »

7 – Dacã Dumnezeu a pus în orice inimã de fiu adevãrat – iubirea de mamã – acest uman și divin simțãmânt, – cum oare lui Iisus sã nu-I fi fost acest simțãmânt mai înalt și mai desãvârșit decât la oricine, – fațã de Mama Sa?
În Inima Sa tot ce este nobil și frumos – era într-o nespus mai mare mãsurã decât în oricare altã inimã omeneascã.
Și ce simțãmânt este mai frumos pe lume ca dragostea și grija de mama ta?

8 – Dacã pe noi care suntem rãi, El ne-a fãcut în stare sã iubim atât de mult pe mama care ne-a nãscut, care ne-a crescut  și care ne-a însoțit suferind pentru noi cu o dragoste, cu o grijã unicã pe lume, – cum oare sã nu fi avut El Însuși Cel nespus de Bun, – o astfel de iubire dar nespus mai mare, – pentru Maica Lui, care a fost cea mai sfântã, cea mai bunã, cea mai iubitoare și cea mai zdrobitã mamã – de pe lumea aceasta? Citeşte în continuare »

O, ce nebunesc lucru este pornirea de a glumi oriunde şi cu orice! Ce mari nenorociri au făcut de multe ori vorbele nesocotite spuse în chip uşuratic! O vorbă nesocotită a lui Irod, mai mult o glumă trufaşă şi prostească, l‑a condamnat la moarte pe ne­prihănitul Ioan Botezătorul, profetul lui Hristos (Mc 6, 14‑29).
Irod vedea că Ioan era un neprihănit şi că Iro­diada era o nelegiuită, vedea că s‑a legat cu un cuvânt prostesc, vedea prăpastia spre care era împins, – şi, cu toate acestea, n‑a mai avut puterea să se împotrivească. Ce uşor i‑ar fi fost să spună, când a văzut că se ur­măreşte uciderea lui Ioan cel nevinovat: – Am glumit… Pentru o glumă nu se poate ucide un om! Aşa putea spune el, dacă ar fi avut minte măcar du­pă ce spusese prostia. Dar atunci a tăcut. A fost priceput numai să facă răul, dar nu să‑l şi în­drepte. Citeşte în continuare »

4 – Sã nu sfâșiem Lucrarea Domnului, – așa ar trebui sã zicã și sã grijeascã fiecare din cei ce se ocupã cu ea.
Sã nu sfâșiem învãțãtura sfântã, prin care s-a primit dragostea Domnului și dragostea fraților.
Ar trebui sã se teamã ca de moarte cei ispitiți s-o facã.
Ea este cãmașa lui Hristos.

5 – Sã nu sfâșiem unitatea sfântã a Bisericii lui Hristos.
Sã nu sfâșiem pãrtãșia dulce a adunãrii frãțești, în care ne-am încãlzit atâta vreme.
Sã nu sfâșiem inimile pãrinților și soților noștri duhovnicești cu nimic, din ceea ce le poate îndurera.
Sã nu sfâșiem legãtura sfântã, cãldura scumpã, încrederea dulce, – nimic din cele ce sunt comori scumpe ale Domnului și ale frãțietãții noastre.
Cãci acestea sunt unice, cum era cãmașa lui Hristos. Citeşte în continuare »

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR