Arhiva pentru categoria: ‘Strangeti faramiturile’

Vorbirea fratelui Traian Dorz
la o stare de vorbă cu fraţii acasă, la Livada

Ciocârlia s-a sculat de dimineaţă şi a început să cânte urcând în sus. Urcând mereu, urcând… Cu cât urcă mai sus, cu atât e cântecul mai frumos. În soarele… în seninul măreţ ca o catedrală uriaşă, ciocârlia se leagănă acolo sus ca o candelă cu untdelemn, cu untdelemnul cântecului.

Şi cântând, şi cântând, s-a desprins de pământ… Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la inaugurarea unei case din Beiuş – iunie 1978

„De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că timp de trei ani de zile, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi (Fapte 20, 31)!

Slăvit să fie Domnul!

Ne-am întâlnit în ziua de astăzi în acest loc unde n-am mai fost niciodată. Şi poate nici nu ne-am gândit că chiar şi aici, în acest oraş şi în aceste clădiri să‑Şi facă Dumnezeu şi El un loc pentru Sine.

De dragul Lui am venit aici fiecare. N-am fi venit nici unul dintre noi pentru altceva. Avem fiecare dintre noi un loc, un cămin, un aşternut, o masă şi puteam să stăm acolo liniştiţi. Dar am auzit şi am crezut din totdeauna şi din toată inima noastră că vine în locul acesta şi Fiul lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Vorbirea fratelui Opriş Ioan (Batiz)
la nunta de la Vălani – 20 mai 1978

Iubiţilor fraţi şi surori şi mult preţuiţi prieteni şi rude ce aţi venit în acest loc! În Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel spune aşa, în Epistola către Evrei 10, 37: „Încă puţină vreme, foarte puţină, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. Dar cel ce dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el”. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Beiuş – 12 iunie 1982

Credinţa noastră creştină se întemeiază pe aceste trei mari temelii care formează Una Singură – Treimea Sfântă: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Toată lucrarea mântuirii lumii, a omenirii şi a noastră în parte, este făcută de toată Sfânta Treime. La început cunoaştem din Sfânta Scriptură lucrarea Tatălui, pentru că Tatăl, Fiul şi Duhul erau împreună atunci. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la nunta de la Ciula – mai 1981

Pe paginile Scripturii rămâne până la sfârşitul veacurilor capitolul 4 din Evanghelia de la Ioan, unde se vorbeşte despre o trezire în Samaria. În Samaria a trimis Dumnezeu o samariteancă. Nu ştiu dacă ne-am gândit noi vreodată ce loc era Samaria; ce oameni erau acolo. Nişte oameni străini, nişte oameni venetici, nişte oameni aduşi de departe… Şi venind ucenicii amărâţi, Îi spun Domnului:

– Doamne, nici pe bani, nimeni nu ne-a dat o bucată de pâine… Haidem să rugăm pe Tatăl Ceresc să trimită foc din cer şi să-i ardă! Dar Domnul Iisus le zice:

– O, dragii Mei copilaşi pentru care m-am rugat Eu o noapte întreagă… Voi de ce duh sunteţi însufleţiţi când doriţi să piară oameni? N-a venit Fiul Omului să piardă, ci să mântuiască ce era pierdut. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Costică Feder
(Sălaşu de Sus)
la adunarea de la Reşiţa – 1974

Dragii noştri, scumpii noştri, iubitele noastre surori şi tineri dragi, să nu daţi prilej nici în şcoală, nici – aşa cum a spus fratele – la serviciu, ca slujba voastră să fie defăimată. Slujba la care te-a chemat Dumnezeu… Poate că tu încă nu-ţi dai seama bine la ce slujbă te-a chemat Dumnezeu! El te-a chemat la mântuire! E o slujbă mare aceasta! Vrea Dumnezeu ca împreună cu tine să clădească ceva, să facă din tine o piatră de diamant în Marea Cunună a Lui în Împărăţia Lui cea Veşnică. E o slujbă destul de mare! Căci pe această piatră sfântă suntem noi şi voi, „fraţi sfinţi care aţi avut parte de chemarea cerească”. Voi nu mai sunteţi şi noi nu mai suntem ai noştri şi nu mai avem numele pe care l-am avut la botez, ci avem numele de piatră. Şi frăţia ta, şi sora, şi eu suntem o pia­tră din Templul mare al lui Dumnezeu. Dar cum să nu ne punem întrebarea: ce fel de piatră suntem? Pot fi eu o piatră din capul unghiului? Pot fi o piatră pusă acolo să rezeme toată clădirea şi să nu se dărâme? Pot fi eu asta? Sau nu încă? Sau sunt o piatră rotundă, care nicăieri nu-şi află loc? Sau sunt moale, nisipoasă, care de îndată mă sfărâm? Necazuri, îndoieli, ispite mă dărâmă şi mâine nu mă mai vezi în clădirea aceasta binecuvântată a lui Dumnezeu… Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Costică Feder
(Sălaşu de Sus)

la adunarea de la Reşiţa – 1974

O, dacă ne-am putea da seama cât de mare este harul răscumpărării noastre, aşa cum zice Sfântul Ioan Apostolul: „Acum sunteţi copii ai lui Dumnezeu. Ce va fi nu s-a arătat încă, dar atunci când Se va arăta El ştim că vom fi ca El.” Auzi, frate şi soră? Să fii ca Dumnezeu, la aceasta eşti chemat.

Dacă la unii dintre noi, cei mici, aşa cum suntem, nemernici şi neînvăţaţi, ar veni un sol tocmai de la Bucureşti şi ar spune: „Uite, sunt trimis de tovarăşul conducător de stat ca să te pun alături de el, să fii alături de el…” Cum ţi-ar bate inima ta atunci, parcă nici nu ţi-ar veni să crezi!… Tu, om de nimic, să meriţi chemarea aceasta? Tu, care eşti slab, să ajungi la chemarea aceasta? Tu… care nu ai decât două, trei clase primare, să fii pus acolo? Tu, care n-ai fost un învăţător, ci ai fost un pierdut, o unealtă în slujba vrăjmaşului… să fii cerut de unul care să te pună aşa de sus? Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Costică Feder
(Sălaşu de Sus)

la adunarea de la Reşiţa – 1974

Plini de o recunoştinţă sfântă, Îl slăvim pe Dumnezeu.

Plini de dragostea pe care a putut-o revărsa Jertfa de pe Golgota în inimile noastre, vă îmbrăţişăm şi vă sărutăm pe toţi. Şi această îmbrăţişare v-o transmi­tem şi v-o aducem în persoana noastră umilă, în mijlocul frăţiilor voastre, al tuturor fraţilor chemaţi să alcătuim o turmă al cărui Păstor şi Dumnezeu, şi Mântuitor, şi Salvator să fie El, Iisus Hristos. Slăvit să fie Numele Lui!

Am vrea, dintr-o dragoste fierbinte, să vă aducem salutul nostru şi să vă rugăm din toată inima ca să ne credeţi că nu citim numai ca să înţelegem sau ca să vă spunem frăţiilor voastre că aşa au făcut Sfinţii Apostoli cândva. Citeşte în continuare »

din cuvântul fratelui Traian Dorz
către fraţii din comuna Roma (Botoşani)
– 24 noiembrie 1987

Fericiţi cei care au ascultat chemarea cea dulce şi blândă şi au primit îndemnurile şi mângâierile Domnului. (…) Lor li s-a turnat pe răni un calmant sfânt. Când Mântuitorul spune: „Veniţi la Mine voi, toţi cei împovăraţi şi cei chinuiţi şi Eu vă voi da odihnă”, ce calmant mângâietor este pe rana sufletelor noastre un astfel de untdelemn vindecător… Îi mulţumim Domnului pentru această stare. El n-a venit să ne mustre cum ne mustră alţii când cădem în vreo nenorocire: „Aşa‑ţi trebuie! De ce te-ai dus? De ce n-ai avut grijă? De ce n-ai avut minte? De ce ai făcut aşa? De ce ai făcut aşa?”. Numai mustrări şi judecăţi… Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Martin Bugărin (Beiuş)
la adunarea de la Beiuş – 13 septembrie 1981

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Bunul Dumnezeu, după ce l-a făcut pe om, i-a dat viaţă. A pus în lut suflare de viaţă, dar Domnul a ştiut că nu e de ajuns numai viaţa în om, ci i-a făcut încă mai înainte raiul şi fericirea în care să trăiască, i-a făcut soţia şi tot ce era necesar pentru o viaţă fericită.

Deci Domnul Dumnezeu, iată cum a lucrat de minunat! Nu i-a dat omului numai viaţa, suflarea de viaţă – şi cu asta gata –, ci i-a făcut omului şi i-a dat belşug, adică viaţă din belşug, să aibă tot ce-şi dorea, punându-l stăpân peste toate. Citeşte în continuare »

din cuvântul fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – duminică, 3 noiembrie 1974

Oricât ar fi de adânci rădăcinile acestui păcat, ele trebuie neîntârziat smulse şi să ne îmbrăcăm în puterea lui Dumnezeu. Aici avem nevoie de post şi de rugăciune. Aici avem nevoie de legătura noastră cu Dumnezeu şi, prin El, să primim putere să omorâm aceste mădulare care strică atât de mult lucrarea lui Dumnezeu din inima noastră.

Şi-apoi spune mai departe: „Vorbiţi între voi în psalmi”. Fraţi mei dragi, nu prea putem vorbi în psalmi… Îmbrăcaţi în haina păcatului, mai putem vorbi în psalmi? Într-o casă a păcatului nu putem vorbi în psalmi. Citeşte în continuare »

din cuvântul fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – duminică, 3 noiembrie 1974

Am observat că oamenii lumii caută în căsătorie frumuseţe, caută în căsătorie bogăţie, caută situaţii. Noi n-am învăţat aşa de la Hristos. Noi am învăţat de la Hristos că unirea pe care tinerii noştri o fac trebuie să fie cu aprobarea lui Dumnezeu. Trebuie să fie hotărârea lui Dumnezeu, unirea lui Dumnezeu, care uneşte duhurile lor. Nu unirea oamenilor, pentru bogăţie. Nu unirea oamenilor, pentru un trai îmbelşugat în lume aceasta, ci unirea lui Dumnezeu, Care contopeşte cele două fiinţe pe care El le-a unit prin Hristos şi în Hristos, pentru viaţa de mai târziu, pentru greutăţile de mai târziu, pentru luptele şi ispitele prin care trebuie să treacă biruitori.

Noi aşa înţelegem, fraţilor tineri de pe meleagurile acestea… Am înţeles că factorul principal trebuie să fie Dumnezeu, El să facă unirea căsătoriei. Şi Dumnezeu face unirea când ne lăsăm călăuziţi de El. Citeşte în continuare »

din cuvântul fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – duminică, 3 noiembrie 1974

Aş dori din toată inima ca această nouă căsătorie care s-a făcut astăzi să fie puternic întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu. Am vrea să îndemnăm pe tinerii noştri, prin bucuriile pe care ni le-a dat Dumnezeu de aseară şi până acum, să privească mai departe, dincolo de toate, ca să-L vadă mai limpede pe Domnul Iisus. Să zidească mai departe pe această piatră de temelie pusă de înaintaşii noştri după cuvântul Sfântului Pavel care spune: „Eu, ca un meşter înţelept, am pus temelia, iar altul clădeşte deasupra. Fiecare să ia seama ce clădeşte pe temelia aceasta. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă… Focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea cuiva va rămâne pe temelie, acel om îşi va primi o răsplată” (I Cor 3, 9-15). Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la adunarea de la Săucani – 1981

Dar când au adus-o fariseii pe femeia păcătoasă, oare nu era în dosul lor şarpele? Nu erau aceşti pretinşi sfinţi uneltele diavolului care căutau să omoare? Căci diavolul a fost ucigaş şi mincinos. Ei ziceau: „Acum L-am prins”. Dacă va zice: „N-o omorâţi!”, noi Îl omorâm şi pe El, şi pe ea, că calcă Legea sfântă. Dacă va zice s-o omorâm, Îşi contrazice El învăţătura Sa, căci El a zis: „Fiul Omului a venit să mântuiască pe cei păcătoşi”.

Dar slăvit să fie Iisus Biruitorul, că El a biruit şi nu Şi-a călcat învăţătura Lui şi nici Legea, ci le-a trezit conştiinţa, să-şi vadă păcatele lor. I-a descoperit fiecăruia păcatul lui, ca el să şi-l vadă şi să se pocăiască. Cine descoperă [unora] păcatele altora are acelaşi duh cum au avut fariseii. Iisus nu descoperă păcatele [cuiva] la alţii, ci fiecăruia pe ale lui. Acesta e felul Său! Unde nu e aşa, nu e Hristos, ci e un duh de ghicire, de vrăjitorie, care vrea să-L imite pe Hristos, ca să-i înşele pe cei slabi (Mt 22, 23). Citeşte în continuare »

Petru-Popa-Saucanidin vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la adunarea de la Săucani – 1981

Dar satana încearcă din nou, zicându-şi: „Poate că acest Iisus nu poate fi biruit cu lucruri pământeşti. El e un Om duhovnicesc, la El trebuie să aflu una din ispitele duhovniceşti. El e cu Cuvântul, cu Cuvântul să vin atunci şi eu, tot cu Cuvântul. Şi apoi diavolul L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe streaşina Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris că El va porunci îngerilor Săi şi ei Te vor lua pe mâini, ca să nu-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră”. Doamne, ce grozăvie! Diavolul vine cu Scriptura şi-L suie pe streaşina bisericii. Are el aşa putere să-i suie pe fiii lui Dumnezeu deasupra bisericii şi să le vorbească un adevăr din Scriptură, numai ca apoi să-i poată birui şi zdrobi. Aceste ispite sunt greu de biruit şi chiar de cunoscut. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la adunarea de la Săucani – 1981

El îi cheamă azi pe toţi pierduţii, pe toţi cei care au fost biruiţi. Veniţi toţi sărmanii şi amărâţii la Hristos cel Viu! El a biruit! El e viu! El vă iubeşte. Veniţi voi, bolnavi şi străini. Spuneţi-le celor slabi de inimă: „Fiţi tari, nu vă temeţi! Hristos a biruit. Şi voi veţi birui. Îndrăzniţi, El a biruit”.

Dar acum lupta se mai dă încă o dată cu fiecare în parte şi trebuie şi noi să biruim. În luptă nu-i tot una să fii biruit sau să birui. În luptă nu toţi biruie. Unii dezertează, alţii cad prizonieri şi numai unii biruie. Şi ei sunt premiaţi, biruitori.

Dacă noi astăzi avem o mândră ţară, frumoasă şi bogată, este pentru că am avut oameni viteji, oameni mari, care au luptat cu îndrăzneală şi au biruit. Sângele lor este la temelia credinţei, a Bisericii noastre şi a Patriei noastre. Citeşte în continuare »

Popa-Petru-Batizdin vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la adunarea de la Reşiţa – 1974

Vor veni furtuni când mai mari, când mai mici, dar cu siguranţă că vor veni peste fiecare din voi. Numai aşa veţi putea sta şi rezista, dacă vă veţi înrădăcina adânc în Stânca-Hristos. Aceasta e ţinta şi propovăduirea pe care ne-am silit totdeauna din partea Domnului să v-o putem spune. Căci nu vrem să ridicăm alt nume în adunare… Nu vrem să ridicăm alt nume, decât pe Iisus cel Răstignit. Nu vrem să ştim nimic între voi – ne spune Sfântul Pavel – decât pe Iisus cel Răstignit.

Nu v-am pus altă ţintă şi nu vă punem niciodată.

E Lucrarea cea născută în Biserica aceasta, Lucrare născută de Dumnezeu – şi aici vom rămâne. Noi nu predicăm în adunările noastre, cum ne comandă alţii, noi nu predicăm crucea goală. Noi dăm dovadă despre Cruce şi preţuim Crucea ca pe un altar pe care a fost jertfit Fiul lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Sibiudin vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Rediu – 14 octombrie 1979

Adunările noastre – s-a amintit şi aseară – sunt o şcoală. Sunt şcoala Duhului Sfânt. În adunările noastre nu vorbesc oamenii; vorbeşte Dumnezeu prin oameni. (…) Adunările noastre nu trebuie să fie adunări în care să lucreze omul. Am spus aseară un exemplu şi-l dau şi-aici: eu am asemănat adunările noastre cu o familie de albine. Ştiţi că cea care populează familia e matca, cea care depune ouăle în celule, pe care apoi alte albine caută să le crească mari. Dacă se-ntâmplă să moară matca, se ridică o albină isteaţă şi depune ea ouă. Dar din ouăle de albină ies trântorii; din ouăle de matcă ies albinele lucrătoare. Aşa e şi Lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat legi veşnice şi nu-Şi va retrage cuvântul. El ne-a făgăduit că unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Lui e şi Domnul între noi. Şi ne-a spus: „Nu voi veţi vorbi. Duhul Domnului va vorbi prin voi.” Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Rediu
– 14 octombrie 1979

Vedem cu durere în viaţa creştinismului nostru că femeia, după căsătorie, a ajuns roabă bărbatului. Am văzut soţul, care este dator să câştige pâinea de toate zilele: când se întoarce cu nervii încărcaţi de la munca pe care-o prestează, îşi face din femeie un paratrăsnet. Unele nu ştiu unde să se-ascundă de groaza lor… altora le e viaţa un chin. Omul îşi descarcă nervii asupra bietei femei, care numai ea ştie cu câtă greutate sau cu câtă bucurie îl aşteaptă să se întoarcă. Ce mare har pentru voi că v-aţi ferit de lucrul acesta!

Dragă mire şi dragilor tineri, vă îndemnăm stăruitor, din toată inima. Dumnezeu nu ne-a dat o roabă; ne-a dat o tovarăşă de viaţă cu care să ne-mpărtăşim durerile şi bucuriile noastre. Niciodată să nu faceţi un paratrăsnet din femeile voastre. Avem poruncă din partea Domnului: „Aşa să vă iubiţi femeile cum Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. Nimeni nu şi-a urât vreodată trupul, ci îl hrăneşte şi-l îmbracă cu drag, ca Hristos Biserica.” Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Rediu
– 14 octombrie 1979

Am venit şi noi să vă vedem, fraţilor. Am spus: ne vedem foarte rar. E foarte aglomerat ogorul lui Dumnezeu. Şi trebuie păzit! Parcă ne stă pe inimă cuvântul Apostolului Pavel dinainte de plecare, când i-a strâns pe episcopii din Milet şi le-a spus următoarele cuvinte: „Ştiu că după plecarea mea se vor ridica din mijlocul vostru oameni care-i vor învăţa pe ucenici lucruri stricăcioase, ca să-i atragă de partea lor. Fiţi treji!”. Avertismentul acesta vi-l spunem: fraţilor iubiţi, e bine să ţinem legătura unii cu alţii. Şi frăţiile voastre de-aici cu noi, din Ardeal, şi noi cu toate celelalte părţi ale ţării noastre. Să avem un singur crez. Pentru că o singură credinţă este, un singur Domn şi-un singur botez. Citeşte în continuare »

iunie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR