Arhiva pentru categoria: ‘Strangeti faramiturile’

din cuvântul fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – duminică, 3 noiembrie 1974

Oricât ar fi de adânci rădăcinile acestui păcat, ele trebuie neîntârziat smulse şi să ne îmbrăcăm în puterea lui Dumnezeu. Aici avem nevoie de post şi de rugăciune. Aici avem nevoie de legătura noastră cu Dumnezeu şi, prin El, să primim putere să omorâm aceste mădulare care strică atât de mult lucrarea lui Dumnezeu din inima noastră.

Şi-apoi spune mai departe: „Vorbiţi între voi în psalmi”. Fraţi mei dragi, nu prea putem vorbi în psalmi… Îmbrăcaţi în haina păcatului, mai putem vorbi în psalmi? Într-o casă a păcatului nu putem vorbi în psalmi. Citeşte în continuare »

din cuvântul fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – duminică, 3 noiembrie 1974

Am observat că oamenii lumii caută în căsătorie frumuseţe, caută în căsătorie bogăţie, caută situaţii. Noi n-am învăţat aşa de la Hristos. Noi am învăţat de la Hristos că unirea pe care tinerii noştri o fac trebuie să fie cu aprobarea lui Dumnezeu. Trebuie să fie hotărârea lui Dumnezeu, unirea lui Dumnezeu, care uneşte duhurile lor. Nu unirea oamenilor, pentru bogăţie. Nu unirea oamenilor, pentru un trai îmbelşugat în lume aceasta, ci unirea lui Dumnezeu, Care contopeşte cele două fiinţe pe care El le-a unit prin Hristos şi în Hristos, pentru viaţa de mai târziu, pentru greutăţile de mai târziu, pentru luptele şi ispitele prin care trebuie să treacă biruitori.

Noi aşa înţelegem, fraţilor tineri de pe meleagurile acestea… Am înţeles că factorul principal trebuie să fie Dumnezeu, El să facă unirea căsătoriei. Şi Dumnezeu face unirea când ne lăsăm călăuziţi de El. Citeşte în continuare »

din cuvântul fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – duminică, 3 noiembrie 1974

Aş dori din toată inima ca această nouă căsătorie care s-a făcut astăzi să fie puternic întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu. Am vrea să îndemnăm pe tinerii noştri, prin bucuriile pe care ni le-a dat Dumnezeu de aseară şi până acum, să privească mai departe, dincolo de toate, ca să-L vadă mai limpede pe Domnul Iisus. Să zidească mai departe pe această piatră de temelie pusă de înaintaşii noştri după cuvântul Sfântului Pavel care spune: „Eu, ca un meşter înţelept, am pus temelia, iar altul clădeşte deasupra. Fiecare să ia seama ce clădeşte pe temelia aceasta. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă… Focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea cuiva va rămâne pe temelie, acel om îşi va primi o răsplată” (I Cor 3, 9-15). Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la adunarea de la Săucani – 1981

Dar când au adus-o fariseii pe femeia păcătoasă, oare nu era în dosul lor şarpele? Nu erau aceşti pretinşi sfinţi uneltele diavolului care căutau să omoare? Căci diavolul a fost ucigaş şi mincinos. Ei ziceau: „Acum L-am prins”. Dacă va zice: „N-o omorâţi!”, noi Îl omorâm şi pe El, şi pe ea, că calcă Legea sfântă. Dacă va zice s-o omorâm, Îşi contrazice El învăţătura Sa, căci El a zis: „Fiul Omului a venit să mântuiască pe cei păcătoşi”.

Dar slăvit să fie Iisus Biruitorul, că El a biruit şi nu Şi-a călcat învăţătura Lui şi nici Legea, ci le-a trezit conştiinţa, să-şi vadă păcatele lor. I-a descoperit fiecăruia păcatul lui, ca el să şi-l vadă şi să se pocăiască. Cine descoperă [unora] păcatele altora are acelaşi duh cum au avut fariseii. Iisus nu descoperă păcatele [cuiva] la alţii, ci fiecăruia pe ale lui. Acesta e felul Său! Unde nu e aşa, nu e Hristos, ci e un duh de ghicire, de vrăjitorie, care vrea să-L imite pe Hristos, ca să-i înşele pe cei slabi (Mt 22, 23). Citeşte în continuare »

Petru-Popa-Saucanidin vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la adunarea de la Săucani – 1981

Dar satana încearcă din nou, zicându-şi: „Poate că acest Iisus nu poate fi biruit cu lucruri pământeşti. El e un Om duhovnicesc, la El trebuie să aflu una din ispitele duhovniceşti. El e cu Cuvântul, cu Cuvântul să vin atunci şi eu, tot cu Cuvântul. Şi apoi diavolul L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe streaşina Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris că El va porunci îngerilor Săi şi ei Te vor lua pe mâini, ca să nu-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră”. Doamne, ce grozăvie! Diavolul vine cu Scriptura şi-L suie pe streaşina bisericii. Are el aşa putere să-i suie pe fiii lui Dumnezeu deasupra bisericii şi să le vorbească un adevăr din Scriptură, numai ca apoi să-i poată birui şi zdrobi. Aceste ispite sunt greu de biruit şi chiar de cunoscut. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la adunarea de la Săucani – 1981

El îi cheamă azi pe toţi pierduţii, pe toţi cei care au fost biruiţi. Veniţi toţi sărmanii şi amărâţii la Hristos cel Viu! El a biruit! El e viu! El vă iubeşte. Veniţi voi, bolnavi şi străini. Spuneţi-le celor slabi de inimă: „Fiţi tari, nu vă temeţi! Hristos a biruit. Şi voi veţi birui. Îndrăzniţi, El a biruit”.

Dar acum lupta se mai dă încă o dată cu fiecare în parte şi trebuie şi noi să biruim. În luptă nu-i tot una să fii biruit sau să birui. În luptă nu toţi biruie. Unii dezertează, alţii cad prizonieri şi numai unii biruie. Şi ei sunt premiaţi, biruitori.

Dacă noi astăzi avem o mândră ţară, frumoasă şi bogată, este pentru că am avut oameni viteji, oameni mari, care au luptat cu îndrăzneală şi au biruit. Sângele lor este la temelia credinţei, a Bisericii noastre şi a Patriei noastre. Citeşte în continuare »

Popa-Petru-Batizdin vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la adunarea de la Reşiţa – 1974

Vor veni furtuni când mai mari, când mai mici, dar cu siguranţă că vor veni peste fiecare din voi. Numai aşa veţi putea sta şi rezista, dacă vă veţi înrădăcina adânc în Stânca-Hristos. Aceasta e ţinta şi propovăduirea pe care ne-am silit totdeauna din partea Domnului să v-o putem spune. Căci nu vrem să ridicăm alt nume în adunare… Nu vrem să ridicăm alt nume, decât pe Iisus cel Răstignit. Nu vrem să ştim nimic între voi – ne spune Sfântul Pavel – decât pe Iisus cel Răstignit.

Nu v-am pus altă ţintă şi nu vă punem niciodată.

E Lucrarea cea născută în Biserica aceasta, Lucrare născută de Dumnezeu – şi aici vom rămâne. Noi nu predicăm în adunările noastre, cum ne comandă alţii, noi nu predicăm crucea goală. Noi dăm dovadă despre Cruce şi preţuim Crucea ca pe un altar pe care a fost jertfit Fiul lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Sibiudin vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Rediu – 14 octombrie 1979

Adunările noastre – s-a amintit şi aseară – sunt o şcoală. Sunt şcoala Duhului Sfânt. În adunările noastre nu vorbesc oamenii; vorbeşte Dumnezeu prin oameni. (…) Adunările noastre nu trebuie să fie adunări în care să lucreze omul. Am spus aseară un exemplu şi-l dau şi-aici: eu am asemănat adunările noastre cu o familie de albine. Ştiţi că cea care populează familia e matca, cea care depune ouăle în celule, pe care apoi alte albine caută să le crească mari. Dacă se-ntâmplă să moară matca, se ridică o albină isteaţă şi depune ea ouă. Dar din ouăle de albină ies trântorii; din ouăle de matcă ies albinele lucrătoare. Aşa e şi Lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat legi veşnice şi nu-Şi va retrage cuvântul. El ne-a făgăduit că unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Lui e şi Domnul între noi. Şi ne-a spus: „Nu voi veţi vorbi. Duhul Domnului va vorbi prin voi.” Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Rediu
– 14 octombrie 1979

Vedem cu durere în viaţa creştinismului nostru că femeia, după căsătorie, a ajuns roabă bărbatului. Am văzut soţul, care este dator să câştige pâinea de toate zilele: când se întoarce cu nervii încărcaţi de la munca pe care-o prestează, îşi face din femeie un paratrăsnet. Unele nu ştiu unde să se-ascundă de groaza lor… altora le e viaţa un chin. Omul îşi descarcă nervii asupra bietei femei, care numai ea ştie cu câtă greutate sau cu câtă bucurie îl aşteaptă să se întoarcă. Ce mare har pentru voi că v-aţi ferit de lucrul acesta!

Dragă mire şi dragilor tineri, vă îndemnăm stăruitor, din toată inima. Dumnezeu nu ne-a dat o roabă; ne-a dat o tovarăşă de viaţă cu care să ne-mpărtăşim durerile şi bucuriile noastre. Niciodată să nu faceţi un paratrăsnet din femeile voastre. Avem poruncă din partea Domnului: „Aşa să vă iubiţi femeile cum Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. Nimeni nu şi-a urât vreodată trupul, ci îl hrăneşte şi-l îmbracă cu drag, ca Hristos Biserica.” Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Rediu
– 14 octombrie 1979

Am venit şi noi să vă vedem, fraţilor. Am spus: ne vedem foarte rar. E foarte aglomerat ogorul lui Dumnezeu. Şi trebuie păzit! Parcă ne stă pe inimă cuvântul Apostolului Pavel dinainte de plecare, când i-a strâns pe episcopii din Milet şi le-a spus următoarele cuvinte: „Ştiu că după plecarea mea se vor ridica din mijlocul vostru oameni care-i vor învăţa pe ucenici lucruri stricăcioase, ca să-i atragă de partea lor. Fiţi treji!”. Avertismentul acesta vi-l spunem: fraţilor iubiţi, e bine să ţinem legătura unii cu alţii. Şi frăţiile voastre de-aici cu noi, din Ardeal, şi noi cu toate celelalte părţi ale ţării noastre. Să avem un singur crez. Pentru că o singură credinţă este, un singur Domn şi-un singur botez. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Rediu
– 14 octombrie 1979

Ei, fraţilor, suntem o minoritate, ca să înlăturăm din bisericile noastre atâtea datini păgâne care s-au înstăpânit. Ce caută băutura la nunţi, la ospeţe? Ce caută băutura la înmormântări? Ce caută băutura şi alte obiceiuri chiar la botezurile copiilor noştri? Iată că ne-am păgânizat de tot! Şi noi dorim din toată inima şi dorim ca şi frăţiile voastre să luptaţi alături de noi. Dacă Duhul lui Dumnezeu – am spus – întreţine adunările noastre, că El este Învăţătorul nostru pentru totdeauna, când Duhul lui Dumnezeu vorbeşte unei adunări şi unor fraţi într-o adunare un lucru, să ştiţi, în Ardeal nu spune una şi-n Moldova să spună alta. Dacă eu vă vorbesc româneşte, şi cei din Moldova – şi dacă ar fi şi din altă parte – toţi măcar să ia aminte ce am spus. Dacă Duhul lui Dumnezeu este Cel care întreţine adunările noastre, El nu vorbeşte ca ceilalţi, care vorbesc în limbi: la unii într-un fel, la alţii într-altul. Hristosul nostru are o învăţătură clară şi limpede. Şi-adunările noastre sunt alimentate de Duhul lui Dumnezeu. Noi aşa am înţeles şi-acest lucru l-am pus în practică în viaţa noastră. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Rediu – 14 octombrie 1979

Cărările cele vechi, fraţilor dragi, pentru că sunt aproape acoperite, ţinem să vă spunem: Lucrarea şi voluntariatul acesta s-a născut în Biserică, prin umilul vas, Părintele Iosif, pe care-l preţuim noi cu atâta scumpătate. Omul acesta a murit caterisit, a fost socotit ca un vas nevrednic… Că se plângea când a fost judecat de consistoriu: „Am fost judecat cu un preot ateu, care nu credea în Dumnezeu; el a fost graţiat, i s-au dat drepturile din nou, iar eu, care am vestit pe Iisus cel Răstignit toată viaţa mea, cu şapte operaţii în corpul meu, eu am fost caterisit”[1]. Şi a murit caterisit. Dar nu ne mirăm, fraţilor dragi. Sfântul Ioan Gură de Aur, socotit astăzi cel mai mare dascăl al Bisericii noastre, a fost caterisit de trei ori şi a murit caterisit. Şi astăzi e cel mai mare dascăl al Bisericii noastre. Vremurile au ridicat lespedea pe care-au pus-o oamenii de pe timpul acela, socotindu-l nevrednic. Citeşte în continuare »

cruciulitaoddin vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la Rediu – 14 octombrie 1979

Slăvit să fie Domnul!

„Aşa vorbeşte Domnul: «Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi-ntrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună. Umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre»” (Ier 6, 16).

Pe toţi ne interesează problema mântuirii. Eu cred că pentru aceasta vă strângeţi mereu frăţiile voastre de pe meleagurile Moldovei, ca şi noi de pe meleagurile îndepărtate ale Ardealului: dorim mântuirea. Şi pentru că dorim din toată inima, să fim cu multă luare aminte. De când prima piatră de temelie a Bisericii creştine a fost [pusă], acum sunt aproape două mii de ani. Multe reforme s-au făcut în Bisericile creştine în timpul celor două mii de ani. S-au ridicat fel şi fel de învăţători şi fel şi fel de-nvăţături, încât, după aproape două mii de ani, putem spune aşa cum spune Apostolul Pavel: „În timpul din urmă, oamenii vor avea o formă de evlavie, dar fără de putere”. Citeşte în continuare »

din cuvântul fratelui Traian Dorz
la adunarea de sfat frăţesc de la Galaţi – 16 septembrie 1988

Cultul Maicii Domnului este cunoscut. Este un cult care s-a păstrat în poporul nostru de la naşterea lui. În poporul nostru, toţi bătrânii, părinţii noştri, au spus: „Domnul şi Maica Domnului”. Era atâta respect faţă de această persoană sfântă, potrivit Bibliei! Dacă arhanghelul s-a închinat înaintea ei şi i-a zis: „Plecăciune ţie”, noi am înţeles că noi suntem şi mai datori să facem acest lucru, considerând misiunea ei o misiune divină pe pământ. Ea a fost aleasă de Tatăl Ceresc să fie Maica Fiului Său, a Mântuitorului şi Dumnezeului nostru. Deci am zis: „Maica Domnului este, pentru poporul nostru, o fiinţă sfântă”. De câte ori ne rugăm: „Maica Domnului, roagă-te pentru noi…”! Şi acest bun obicei l-am moştenit de la mama şi de la tata, şi de la părinţii noştri, din strămoşii noştri de la început. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Beiuş – duminică, 30 iunie 1984

Se spune că în ziua când Mântuitorul era pe cruce, după ce Îşi împlinise şi după ce rostise toate cele şapte cuvinte de pe cruce, o încredinţase pe Sfânta lui Mamă ucenicului iubit, împlinindu-Şi astfel cea din urmă datorie, către cea mai scumpă fiinţă care era Mama Lui, care rămânea şi văduvă, şi orfană, că nu mai avea pe nimeni. Din starea cea mai grea posibilă pentru o fiinţă, cu mâinile şi picioarele străpunse, atârnat pe-o cruce în cele mai grozave chinuri, El a arătat cât de mult a preţuit-o pe fiinţa aceasta care a pătimit împreună cu El de la cea dintâi zi din viaţa Lui şi până acum, la cea din urmă, când stătea atârnat pe cruce. Pentru că nimeni pe lumea aceasta nu suferise mai mult cu cineva, decât mama Lui. Au suferit şi ucenicii lângă Domnul, au suferit şi cei cărora le-a făcut El bine, dar cred că suferinţa nici unuia dintre celelalte suflete nu a fost de o aşa mare adâncime, usturime, durere, greutate ca suferinţa Mamei Lui. Cuvântul lui Dumnezeu i-a profeţit aceasta când bătrânul Simion, în clipa când L-a adus pe Copilul său spre binecuvântare la Templu, i-a zis: „Şi prin sufletul tău va trece sabia, ca să se descopere gândurile multor inimi”. Ce sabie dureroasă şi sfâşietoare a trecut prin sufletul ei! Citeşte în continuare »

din forbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Simeria – 17 august 1985

Ne rugăm Sfintei Fecioare, Maica Domnului, care stă la dreapta Domnului Iisus (după cum este scris: „Maica Ta stă la dreapta Ta îmbrăcată în aur de Ofir) să se roage pentru noi. Ea, acum două zile, a avut sărbătoarea Adormirii şi înălţării ei la dreapta Domnului. Ea, care a fost binecuvântată de Dumnezeu şi aleasă să fie vasul cel mai scump rânduit de Dumnezeu să fie o colaboratoare cu El la mântuirea neamului omenesc, s-a bucurat şi pe pământ, se bucură şi în veşnicie de cea mai mare binecuvântare de la El.

Noi mulţumim lui Dumnezeu pentru că a pus în inimile noastre preţuirea evanghelică şi pentru Sfânta Fecioară. Arhanghelul Gavriil (cum spune el în scrierea lui Daniel… zice: „Eu, Gavriil, care stau în faţa lui Dumnezeu”), el, îngerul care stă în faţa lui Dumnezeu, a fost trimis să aducă vestea aceasta acelei sfinte şi alese fiinţe de pe pământ, pentru ca să arate prin această alegere ce înţelepciune a fost în lucrarea lui Dumnezeu. De obicei, se spune că arătarea Sfintei Treimi pentru prima dată în istorie şi în Evanghelie a fost cu ocazia Botezului Mântuitorului, când, în apele Iordanului, Tatăl a mărturisit despre Fiul şi Duhul Sfânt S-a arătat ca un porumbel. Adevărat a fost acest lucru. S-a arătat Sfânta Treime atunci… Dar prima dată S-a arătat în momentul în care îngerul a venit să mărturisească Sfintei Fecioare alegerea ei de către Dumnezeu. Atunci îngerul a zis: „Tatăl te-a ales, Fiul Se va naşte din tine şi Duhul te va umbri”. Iată, arătarea Sfintei Treimi s-a făcut prima dată [la Buna Vestire].

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3

Traian Dorzdin vorbirea fratelui Traian Dorz
la adunarea de Revelion de la Ogeşti – 1984

Ce mare lucru este, într-un popor, un profet credincios! Ce mare lucru este, într-o familie, un tată credincios! Ce mare lucru este, într-o adunare, un frate, un vestitor al Cuvântului lui Dumnezeu limpede, hotărât, clar, frumos, care nu numai prin cuvântul său, ci mai ales prin viaţa sa este un îndrumător binecuvântat cum a fost steaua minunată pentru magi!

Călăuzit de-un astfel de îndrumător sfânt, crescut de un astfel de părinte, de tată şi de mamă credincioasă, îndrumat de-un astfel de frate adevărat, credincios şi-ascultător de Dumnezeu, ajungi totdeauna la Pruncul minunat. Ajungi totdeauna să-L vezi şi să te prosternezi până la pământ în faţa Lui, plin de bucuria, de nemaispusa bucurie că L-ai aflat pe Hristos şi că Îl ai pe El Mântuitorul şi îndrumătorul, şi călăuzitorul tău. Citeşte în continuare »

Traian Dorzdin vorbirea fratelui Traian Dorz
la adunarea de Revelion de la Ogeşti – 1984

Se spune că, atunci când Moise a fost chemat de Dumnezeu pe munte să primească de la El poruncile lui Dumnezeu şi Legea, momentul acesta, în viaţa omenirii, a fost unul dintre cele mai mari momente. Atunci a venit lumina lui Dumnezeu peste toţi cei din Vechiul Testament cum a venit în ziua Cincizecimii, în ziua Rusaliilor, lumina lui Dumnezeu pentru noi, cei din Noul Testament. Se spune că, atunci când Moise a fost chemat, ca trimis al poporului Israel, să primească şi să audă Cuvântul lui Dumnezeu pe Muntele Sinai, nu numai Moise a fost atunci acolo. Pe pământ trăiau atunci şaptezeci de alte neamuri. Şi din fiecare din aceste neamuri, Dumnezeu alesese un prooroc ca Moise. Şi pe toţi i-a chemat atunci în faţa Lui, pe munte. (Lucrurile acestea nu sunt scrise în Biblie. Sunt foarte multe lucruri care nu sunt scrise acolo, după cum spune Sfântul Apostol Ioan în Evanghelia sa. Dar lucrurile care sunt scrise acolo sunt spuse ca noi să credem. Sunt foarte multe lucruri care nu sunt scrise; dar toate acestea, dacă sunt adevărate, sunt ajutătoare pentru înţelegerea aceluiaşi adevăr despre care e scris în Cuvântul lui Dumnezeu.) Citeşte în continuare »

O parte din a doua vorbire a fratelui David Bălăuţă
de la nunta de la Leorda – 26 iulie 1981

(…) Mântuitorul a trebuit să stea pe cruce şase ore, apoi a murit. Gândiţi-vă frăţiile voastre cât de chinuit a fost, câtă durere (…). A fost zdrobit, a fost bătut, a fost chinuit în aşa hal, după cum arată şi Scriptura şi ne putem noi închipui, căci toată această tortură, tot acest chin pe care El l-a îndurat a fost de natură să-I zdrobească tot trupul, să nu mai rămână nimic sănătos în carnea Lui. Şi la urmă, El termină cu iertarea. Ei, asta a culminat, a fost victoria cea mare în planul lui Dumnezeu: moartea lui Iisus Hristos pe cruce. De atunci a rămas crucea la loc de cinste pentru cei bine credincioşi. Citeşte în continuare »

02din vorbirea fratelui Traian Dorz
la adunarea de Revelion de la Ogeşti – 1984

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Cel dintâi cuvânt… pe care ar trebui să-l spunem mereu, nu numai acum, în astfel de momente şi în astfel de prilejuri, când harul lui Dumnezeu a făcut să ne vedem unii cu alţii în număr aşa de minunat şi când putem trece dintr-un an în altul într-un fel aşa de frumos… cel dintâi cuvânt – şi cel din urmă – care ar trebui să-l putem spune e un cuvânt de mulţumire şi de laudă către Dumnezeu pentru că am ajuns să ne bucurăm în astfel de vremuri de pace, de binecuvântare şi de bucurii de felul acesta, pe care Dumnezeu ni le dă acum când suntem astfel împreună adunaţi, să putem face trecerea aceasta minunată din viaţa noastră dintr-un an în altul.

Cel dintâi cuvânt şi cel din urmă ar trebui să fie numai mulţumire. Pentru că, într-adevăr, în viaţa noastră şi ca oameni, în viaţa noastră şi ca familii, în viaţa noastră şi ca popor, Dumnezeu a făcut o minune atât de mare! Şi e bine ca, ori de câte ori noi ne adunăm doi sau trei împreună şi gustăm din darul acesta nespus de mare al lui Dumnezeu: cunoaşterea Lui, Cuvântul Său, părtăşia frăţească, bucuria mântuirii, să-I mulţumim neîncetat lui Dumnezeu pentru că am ajuns să avem o astfel de lumină pe calea vieţii noastre. Şi, îndrumaţi de această lumină, să simţim totdeauna că ştim bine pe ce drum mergem şi ştim bine unde vom ajunge. Pentru că drumul acesta este luminat şi luminos şi călăuzirea o avem de la Dumnezeu, Care l-a întocmit şi Care faţă de noi a avut un har atât de mare. Citeşte în continuare »

aprilie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Mar    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR