Arhiva pentru categoria: ‘Strangeti faramiturile’

din vorbirea fratelui Ioan Voina
de la o adunare de botez de la Ighiel – anii ’70

Totodată aş vrea să vorbesc ceva şi din Isaia 55. În Isaia 55 este o chemare deosebită pentru cei care vor să vină la Dumnezeu şi să facă legământ cu Dumnezeu.

„Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape. Chiar şi cel ce n-are bani. Veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată. De ce cântăriţi argint pentru ceea ce nu foloseşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceea ce nu satură? Veniţi la Mine şi sufletele voastre se vor desfăta cu bucate gustoase”.

Poate este cineva aici care vrea să facă legământ, în seara aceasta, cu Dumnezeu. N-am vrea să trecem aşa uşor peste aceste lucruri, pentru că de aceea ne-am strâns aici. Nu ne-am strâns noi. A fost planul lui Dumnezeu, ca să ne mustre, ca să ne cioplească, să ne cheme, ca să ne îndrepte, ca să ne cureţe de tot ce este murdar în viaţa noastră, cum spuneau şi fraţii dinainte. Citeşte în continuare »

Adunarea Oastei Domnului din Arad

O parte dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz de la o adunare

Ni s-a spus: „Unde doi sau trei sunt adunaţi în Numele Meu, Eu sunt acolo”. Să ştiţi: Domnul este totdeauna prezent în adunare. În clipa aceasta El este aici! Aşa de adevărat este cuvântul acesta, că sufletele simţitoare şi treze Îl simt. Este aici… Valurile de iubire pe care le simţim, puterea, mângâierea, bucuria, fiorul dragostei care ne umezeşte ochii şi ne face inimile să ardă nu vine de la noi; vine de la El! El este Acela care ne umple inima de putere. O, dacă ar fi – aşa ca acelora din Emaus – să ni se înlăture de peste ochi, o clipă, vălul care îi acoperă, cum L-am vedea şi cum L-am recunoaşte… Citeşte în continuare »

O parte dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz de la o adunare

(…) De ce mai trebuie să fie o judecată şi la urma urmelor, când fiecare om este judecat o dată cu moartea sa?

În Evanghelia de la Luca, în capitolul 16, doar este scris: „Când bogatul nemilostiv a murit, el a ajuns în locuinţa morţilor, în chinuri. Când săracul Lazăr, credincios, a murit, îngerii l-au dus în sânul lui Avraam”. Judecata era deja făcută. Fiecare îşi primise de atunci plata pentru faptele sale. Şi totuşi Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Mai este o judecată”. Mai trebuie să fie o judecată.

Şi acum înţeleg şi mai bine de ce trebuie să mai fie, la capătul vremurilor, încă o judecată. Pentru că binele celui bun nu moare o dată cu el; pentru că răul celui rău nu moare o dată cu el. Citeşte în continuare »

fr-ioan-opris (1)din vorbirea fratelui Ioan Opriş
de la nunta de la Piatra Şoimului – 9 martie 1977

„Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile dorite de inima ta şi plăcute de ochii tăi. Dar nu uita că pentru toate acestea vei fi chemat la judecată”. Şi zice mai departe, ultimul verset din capitolul 12: „Şi judecata se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău”. Faptele făcute pe faţă se mai răsplătesc şi aici. De multe ori, o palmă dată cuiva ţi se răsplăteşte cu două – dacă nu cumva cu nouă… Dar faptele făcute în ascuns, de care nu ştie numai Acela în faţa Căruia stai gol şi descoperit, pe acelea nu le cunoaşte nimeni. Tu poţi să te ascunzi – aşa cum am amintit – şi de cel mai intim prieten sau prietenă a ta sau de soţul tău, dar de Dumnezeu nu te poţi ascunde. Şi acolo spune aşa: „Dar pentru toate acestea, Dumnezeu te va chema la judecată”. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Ioan Voina
de la o adunare de botez de la Ighiel – anii ’70

Dacă El va sta în picioare, cine va fi acela care va putea să stea în faţa Lui? Cum spune psalmistul în Psalmul 1: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori. Ci îşi găseşte plăcerea în legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la legea Lui. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă care îşi dă roada la vremea sa, ale cărui frunze nu se veştejesc. Tot ce începe duce la bun sfârşit. Nu tot aşa este cu cei răi. (Aici am vrut să ajung.) Ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. De aceea cei răi nu pot să-şi ţină capul sus în ziua judecăţii”. Fraţii mei, cum vom sta noi în faţa lui Dumnezeu când noi am avut o chemare deosebită, când am avut o învăţătură deosebită în Lucrarea aceasta? Nu s-a găsit în învăţătura Lucrării acesteia – pe care o cunoaşteţi fie din cărţile Părintelui Iosif şi ale fratelui Marini, fie din ale fratelui Dorz, fie de prin foile «Isus Biruitorul» şi «Viaţa creştină», şi «Oastea Domnului» –, nu vă aduceţi aminte că nu s-a putut găsi în cărţile acestea şi în literatura aceasta nici un cuvânt care ar fi putut să ne ducă la prăpastie şi la prăpăd? Ci în totul au fost lucruri minunate pentru mântuirea noastră. Nici o lucrare nu s-a găsit să aibă o astfel de învăţătură, atât de minunată. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Ioan Voina
de la o adunare de botez de la Ighiel – anii ’70

Mă bucur că ne aflăm aici în faţa lui Dumnezeu şi mă bucur când şi El este în mijlocul nostru, după cum ne-a făgăduit.

Fraţii mei, mai întâi de toate, aş vrea să vă salut cu salutul nostru frăţesc din Lucrarea aceasta din care facem parte:

Slăvit să fie Domnul!

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iubiţii mei, toate cuvintele care s-au spus aici în acest loc, toate cuvintele din partea fraţilor au fost privitoare la un singur lucru: la Domnul Iisus, în chip deosebit şi-n chip minunat. Deşi unii au vorbit într-un fel şi alţii au vorbit într‑altul, toate aceste cuvinte Îl arată pe El… Îl arată pe El. Scriptura Îl cuprinde pe El şi ne cuprinde şi pe noi. Aşa cum ştim, după cum ni-L arată pe El, ea arată şi omenirea întreagă, împărţită în două: unii pentru viaţă veşnică şi alţii pentru osândă şi ruşine veşnică. Deci, la fel, şi eu aş vrea să mărturisesc despre El şi totodată să mărturisesc şi despre noi, cum şi Scriptura vorbeşte despre El şi despre omenirea întreagă, împărţită în două: fie în Împărăţia lui Dumnezeu, fie în osânda veşnică. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Simeria – 17 august 1985

sfintii nostri inaintasi

„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri.” Ce poruncă dumnezeiască, sfântă şi puternică este aceasta! Cine nu-şi aduce aminte de înaintaşii săi, de mai-marii săi, de părinţii poporului său, de strămoşii săi în credinţă şi în viaţă, acesta este un om nenorocit. E ca un fir de iarbă tăiat, rupt de rădăcina sa, care se usucă şi pe care-l duc vânturile şi apele, fără să mai aibă nici prezent, nici viitor. Pe noi, Dumnezeu ne-a născut din nişte părinţi mari şi sfinţi. Poporul nostru s-a născut o dată cu credinţa în Dumnezeu! Strămoşii noştri nu L-au aflat pe Hristos după secole de păgânism şi de întuneric, ca alte popoare. De aceea, trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru părinţii noştri, care de la începutul vieţii lor şi-au deschis inima pentru adevărul lui Dumnezeu; pentru adevărul acestei mari credinţe. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Leon Andronic
de la adunarea de Rusalii de la Sibiu
– 2 iunie 1985

Dragii mei fraţi, această Lucrare care ne-a trezit la o viaţă nouă şi a cuprins toate meleagurile ţării noastre trebuie să crească şi să ne înduhovnicească şi pe noi înşine, şi pe cei din jurul nostru. Asta-i misiunea Oastei în Biserică: poporul nostru să primească acest ajutor de înviorare sufletească, să mergem înainte şi numai înainte. Să nu ne mai uităm înapoi ca femeia lui Lot, care s-a prefăcut într‑un stâlp de sare. (Ştiţi lucrul acesta cei care aţi citit Cuvântul lui Dumnezeu.)

Mulţumim lui Dumnezeu că această Biblie, acest Cuvânt, ne-a luminat mintea, inima, viaţa noastră şi ne-a pus să mergem pe cărări noi, nu pe cele pe care porniserăm odinioară, când nu-L cunoşteam pe Dumnezeu. Dacă acest Cuvânt a ajuns în casa frăţiei tale, în familia frăţiei tale, caută să te hrăneşti în fiecare zi regulat, nu pe sărite, nu la întâmplare. Ci căutaţi să citiţi Biblia amănunţit şi s-o traduceţi în viaţă. Numai aşa ne va fi de folos, când citim Biblia nu ca pentru alţii, ci ca pentru noi, adică fiecare pentru sine. Şi apoi, după ce te vei [lumina] pe tine, să îi salvezi şi pe alţii. Acesta este rostul Lucrării noastre: ca Biserica noastră să se trezească la o viaţă nouă. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Leon Andronic
de la adunarea de Rusalii de la Sibiu
– 2 iunie 1985

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slăvit să fie Domnul, fraţilor!

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Care ne-a învrednicit astăzi, în ziua Praznicului Oastei, să fim în jurul acestui mormânt scump, al acestui mormânt care nu va fi uitat în veac de poporul român, popor care, la trâmbiţa care a început de şaizeci şi trei de ani să sune desluşit spre trezirea neamului nostru la o viaţă nouă cu Hristos, a alergat pe toate meleagurile ţării acesteia cu râvna şi dragostea pe care Domnul Iisus le-a semănat în el prin acest om al lui Dumnezeu, prin acest prooroc. Nu se naşte în fiecare zi câte un prooroc, ci la zeci de ani şi la sute de ani chiar. Citeşte în continuare »

fr-ioan-opris (1)Vorbirea fratelui Opriş Ioan
de la adunarea de Rusalii de la Sibiu
– 2 iunie 1985

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Preaiubiţilor şi preaiubitelor care aţi alergat din toate colţurile ţării aci, lângă acest sfânt mormânt al nostru!

Mă gândesc la un cuvânt din Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, al femeii cu scurgerea de sânge. Ea a spus: „Dacă m-aş putea măcar atinge de haina Lui, eu m-aş face bine”. S-a atins? Da! S-a făcut bine? Da!

Îmi aduc aminte că, mai târziu, cei ce se atingeau – chiar bolnavi fiind – de hainele ce le purtau Sfinţii Apostoli se făceau bine, se făceau sănătoşi. Şi, dacă se făceau trupeşte, cu siguranţă că se făceau şi sufleteşte. Citeşte în continuare »

Finalul vorbirii fratelui Traian Dorz
de la sfârşitul adunării de Rusalii de la Sibiu
– 2 iunie 1985

(…) Noi, în sfânta noastră credinţă, a Bisericii noastre, avem mulţi sfinţi părinţi al căror nume şi amintire o cinstim din toată inima, recunoscători faţă de Dumnezeu şi faţă de jertfele lor, care au făcut în viaţa noastră şi în viaţa poporului nostru atâtea mari şi minunate lucruri şi atâtea minuni.

Scumpii noştri fraţi şi surori, în mijlocul nostru este un mormânt sfânt, un părinte pentru meritele căruia îl cinstim şi va trebui să-l cinstim neîncetat. Şi când minunile din vieţile sfinţilor noştri înaintaşi s-au rărit sau s-au împuţinat, minunile din viaţa acestui sfânt părinte se înmulţesc mereu. Fiecare dintre noi suntem o realizare, o minune a lui Dumnezeu datorată jertfei şi mărturisirii, şi pildei, şi experienţei lui. De aceea-l vom cinsti şi-l vor cinsti mereu şi mereu generaţii după noi, pentru că lucrarea lui Dumnezeu începută prin el, aşa cum s-a spus, va continua lărgindu-se tot mai mult şi aducând în Împărăţia lui Dumnezeu noi şi noi, mii şi mii de mii de suflete care se vor adăuga la numărul celor mulţi care au mers şi care vor îmbogăţi, în Împărăţia lui Dumnezeu, moştenirea nestricăcioasă şi neveştejită a Jertfei lui Hristos (…). Citeşte în continuare »

Traian-Dorz-la-2-sapt-dupa-elib-din-1964O intervenţie a fratelui Traian Dorz
la adunarea de Rusalii de la Sibiu
– 2 iunie 1985

Noi dorim din toată inima să cultivăm acest sfânt tezaur, această moştenire sfântă rămasă nouă de la înaintaşii noştri. Şi de aceea ne rugăm lui Dumnezeu ca numărul celor care se adaugă mereu la acest curent sfânt să crească, până când tot poporul nostru va fi cuprins de această sfântă revărsare a Duhului Sfânt, Care a născut Biserica creştină într-o zi ca asta şi Care a binecuvântat neamul şi poporul nostru tot într-o zi ca asta, cu această binecuvântată sămânţă cerească, care este această Lucrare.

Din toată inima Îi mulţumim lui Dumnezeu şi ne rugăm să binecuvânteze mai departe patria noastră, conducătorii ei rânduiţi de Dumnezeu în mijlocul nostru, Biserica noastră şi păstorii rânduiţi de El în mijlocul nostru. Şi nouă să ne ajute, de la cel mai de jos până la cel mai de sus, de la cel mai dintâi până la cel mai din urmă, să-L iubim pe Dumnezeu, să ne naştem din nou şi să trăim o viaţă sfântă cu adevărat, pentru ca să se statornicească total şi definitiv în viaţa noastră această atmosferă sfântă pe care a vrut-o Dumnezeu şi care dă fericirea şi viaţa fiecărui individ, ale fiecărei familii, ale fiecărei generaţii şi ale tuturor, până la sfârşit. Citeşte în continuare »

dorz-traian-hristos-marturia-mea-11212din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Beiuş – duminică, 30 iunie 1984

Toate sărbătorile sunt în vederea pregătirii praznicului minunat al Paştilor. Toate evenimentele petrecute în istorie sunt nişte trepte care vor să ne urce pe noi spre evenimentul cel unic şi veşnic al unirii cu Hristos, al coborârii Lui, al întâmpinării Lui.

Un lucru nespus de frumos se vorbeşte în Cuvântul lui Dumnezeu şi în Pilda cu cele zece fecioare, şi în Întâia Epistola către Tesaloniceni, la capitolul 4, unde se vorbeşte despre întâmpinarea Domnului. La Matei capitolul 25 se spune: „La miezul nopţii s-a făcut o strigare mare: «Iată Mirele, ieşiţi în întâmpinarea Lui!»”. În Epistola către Tesaloniceni, Sfântul Pavel spune: „Noi, cei care vom fi vii, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Că Însuşi Domnul, cu glasul de arhanghel, va suna şi cei morţi în Domnul vor învia. Şi astfel noi şi cei morţi în Domnul vom fi răpiţi şi-L vom întâmpina pe Domnul în văzduh”. Citeşte în continuare »

Traian DorzO intervenţie a fratelui Traian Dorz
la adunarea de Rusalii de la Sibiu
– 2 iunie 1985

Slăvit să fie Domnul!

Am numai două, trei cuvinte de rugăminte către toţi fraţii noştri şi surorile noastre, ca adaos la cele pe care le-am spus la început, când nu erau decât foarte puţini aici, în comparaţie cu mulţimea de-acum.

Mulţumim Domnului Dumnezeului nostru din toată inima pentru bucuria acestei întâlniri neobişnuit de mari şi de frumoase, care sperăm că va continua mereu în această frumoasă şi fericită rânduială şi tradiţie care s-a stabilit. Dar, cinstind mormântul acesta sfânt, vă rugăm din toată inima: aveţi respect şi faţă de celelalte morminte care sunt în jurul lui. Au fost foarte mulţi nemulţumiţi de faptul că unii dintre fraţii şi surorile noastre, dorind să audă mai bine şi să vadă mai bine, se urcă pe mormintele şi pe crucile celorlalţi adormiţi în Domnul, care sunt în jurul mormântului acestuia sfânt. Vă rugăm foarte mult, aveţi respect faţă de aceste morminte şi de aceste cruci şi, cât puteţi, înghesuiţi-vă pe spaţiul mai liber, care nu-i al nimănui, pentru ca, făcând binele, să nu fim pricină de poticnire pentru nimeni. Din respect faţă de Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu şi faţă de mormântul înaintaşului nostru scump, să respectăm şi celelalte morminte. Citeşte în continuare »

Traian DorzO stare de vorbă a fratelui Traian Dorz la Sibiu – prin anii ’80

Slujba de preot şi mărturisitor al lui Dumnezeu include această trebuinţă de permanent contact cu Dumnezeu. E aşa de important acest lucru, pentru că altfel, Moise stă pe munte, profetul, în părtăşie cu Dumnezeu, şi Aron, spre mijlocul văii, cu poporul care începe să-şi facă idoli. Trebuie să nu pierdem niciodată contactul cu ceea ce este profetic în noi. Să stăm totdeauna în relaţie cu Dumnezeu, pentru ca şi în mijlocul poporului noi să putem face această slujbă minunată.

Sunt aceste două duhuri foarte importante: duhul profetului şi duhul preotului, pe care Dumnezeu le-a instituit pe vremea lui Moise şi Aron. El i-a rânduit să meargă împreună şi unul să se completeze pe celalalt. Citeşte în continuare »

februarie 2017
L Ma Mi J V S D
« Ian    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR