Arhiva pentru categoria: ‘Strangeti faramiturile’

din cuvântul fratelui Traian Dorz
la adunarea de sfat frăţesc de la Galaţi – 16 septembrie 1988

Cultul Maicii Domnului este cunoscut. Este un cult care s-a păstrat în poporul nostru de la naşterea lui. În poporul nostru, toţi bătrânii, părinţii noştri, au spus: „Domnul şi Maica Domnului”. Era atâta respect faţă de această persoană sfântă, potrivit Bibliei! Dacă arhanghelul s-a închinat înaintea ei şi i-a zis: „Plecăciune ţie”, noi am înţeles că noi suntem şi mai datori să facem acest lucru, considerând misiunea ei o misiune divină pe pământ. Ea a fost aleasă de Tatăl Ceresc să fie Maica Fiului Său, a Mântuitorului şi Dumnezeului nostru. Deci am zis: „Maica Domnului este, pentru poporul nostru, o fiinţă sfântă”. De câte ori ne rugăm: „Maica Domnului, roagă-te pentru noi…”! Şi acest bun obicei l-am moştenit de la mama şi de la tata, şi de la părinţii noştri, din strămoşii noştri de la început. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Beiuş – duminică, 30 iunie 1984

Se spune că în ziua când Mântuitorul era pe cruce, după ce Îşi împlinise şi după ce rostise toate cele şapte cuvinte de pe cruce, o încredinţase pe Sfânta lui Mamă ucenicului iubit, împlinindu-Şi astfel cea din urmă datorie, către cea mai scumpă fiinţă care era Mama Lui, care rămânea şi văduvă, şi orfană, că nu mai avea pe nimeni. Din starea cea mai grea posibilă pentru o fiinţă, cu mâinile şi picioarele străpunse, atârnat pe-o cruce în cele mai grozave chinuri, El a arătat cât de mult a preţuit-o pe fiinţa aceasta care a pătimit împreună cu El de la cea dintâi zi din viaţa Lui şi până acum, la cea din urmă, când stătea atârnat pe cruce. Pentru că nimeni pe lumea aceasta nu suferise mai mult cu cineva, decât mama Lui. Au suferit şi ucenicii lângă Domnul, au suferit şi cei cărora le-a făcut El bine, dar cred că suferinţa nici unuia dintre celelalte suflete nu a fost de o aşa mare adâncime, usturime, durere, greutate ca suferinţa Mamei Lui. Cuvântul lui Dumnezeu i-a profeţit aceasta când bătrânul Simion, în clipa când L-a adus pe Copilul său spre binecuvântare la Templu, i-a zis: „Şi prin sufletul tău va trece sabia, ca să se descopere gândurile multor inimi”. Ce sabie dureroasă şi sfâşietoare a trecut prin sufletul ei! Citeşte în continuare »

din forbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Simeria – 17 august 1985

Ne rugăm Sfintei Fecioare, Maica Domnului, care stă la dreapta Domnului Iisus (după cum este scris: „Maica Ta stă la dreapta Ta îmbrăcată în aur de Ofir) să se roage pentru noi. Ea, acum două zile, a avut sărbătoarea Adormirii şi înălţării ei la dreapta Domnului. Ea, care a fost binecuvântată de Dumnezeu şi aleasă să fie vasul cel mai scump rânduit de Dumnezeu să fie o colaboratoare cu El la mântuirea neamului omenesc, s-a bucurat şi pe pământ, se bucură şi în veşnicie de cea mai mare binecuvântare de la El.

Noi mulţumim lui Dumnezeu pentru că a pus în inimile noastre preţuirea evanghelică şi pentru Sfânta Fecioară. Arhanghelul Gavriil (cum spune el în scrierea lui Daniel… zice: „Eu, Gavriil, care stau în faţa lui Dumnezeu”), el, îngerul care stă în faţa lui Dumnezeu, a fost trimis să aducă vestea aceasta acelei sfinte şi alese fiinţe de pe pământ, pentru ca să arate prin această alegere ce înţelepciune a fost în lucrarea lui Dumnezeu. De obicei, se spune că arătarea Sfintei Treimi pentru prima dată în istorie şi în Evanghelie a fost cu ocazia Botezului Mântuitorului, când, în apele Iordanului, Tatăl a mărturisit despre Fiul şi Duhul Sfânt S-a arătat ca un porumbel. Adevărat a fost acest lucru. S-a arătat Sfânta Treime atunci… Dar prima dată S-a arătat în momentul în care îngerul a venit să mărturisească Sfintei Fecioare alegerea ei de către Dumnezeu. Atunci îngerul a zis: „Tatăl te-a ales, Fiul Se va naşte din tine şi Duhul te va umbri”. Iată, arătarea Sfintei Treimi s-a făcut prima dată [la Buna Vestire].

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3

Traian Dorzdin vorbirea fratelui Traian Dorz
la adunarea de Revelion de la Ogeşti – 1984

Ce mare lucru este, într-un popor, un profet credincios! Ce mare lucru este, într-o familie, un tată credincios! Ce mare lucru este, într-o adunare, un frate, un vestitor al Cuvântului lui Dumnezeu limpede, hotărât, clar, frumos, care nu numai prin cuvântul său, ci mai ales prin viaţa sa este un îndrumător binecuvântat cum a fost steaua minunată pentru magi!

Călăuzit de-un astfel de îndrumător sfânt, crescut de un astfel de părinte, de tată şi de mamă credincioasă, îndrumat de-un astfel de frate adevărat, credincios şi-ascultător de Dumnezeu, ajungi totdeauna la Pruncul minunat. Ajungi totdeauna să-L vezi şi să te prosternezi până la pământ în faţa Lui, plin de bucuria, de nemaispusa bucurie că L-ai aflat pe Hristos şi că Îl ai pe El Mântuitorul şi îndrumătorul, şi călăuzitorul tău. Citeşte în continuare »

Traian Dorzdin vorbirea fratelui Traian Dorz
la adunarea de Revelion de la Ogeşti – 1984

Se spune că, atunci când Moise a fost chemat de Dumnezeu pe munte să primească de la El poruncile lui Dumnezeu şi Legea, momentul acesta, în viaţa omenirii, a fost unul dintre cele mai mari momente. Atunci a venit lumina lui Dumnezeu peste toţi cei din Vechiul Testament cum a venit în ziua Cincizecimii, în ziua Rusaliilor, lumina lui Dumnezeu pentru noi, cei din Noul Testament. Se spune că, atunci când Moise a fost chemat, ca trimis al poporului Israel, să primească şi să audă Cuvântul lui Dumnezeu pe Muntele Sinai, nu numai Moise a fost atunci acolo. Pe pământ trăiau atunci şaptezeci de alte neamuri. Şi din fiecare din aceste neamuri, Dumnezeu alesese un prooroc ca Moise. Şi pe toţi i-a chemat atunci în faţa Lui, pe munte. (Lucrurile acestea nu sunt scrise în Biblie. Sunt foarte multe lucruri care nu sunt scrise acolo, după cum spune Sfântul Apostol Ioan în Evanghelia sa. Dar lucrurile care sunt scrise acolo sunt spuse ca noi să credem. Sunt foarte multe lucruri care nu sunt scrise; dar toate acestea, dacă sunt adevărate, sunt ajutătoare pentru înţelegerea aceluiaşi adevăr despre care e scris în Cuvântul lui Dumnezeu.) Citeşte în continuare »

O parte din a doua vorbire a fratelui David Bălăuţă
de la nunta de la Leorda – 26 iulie 1981

(…) Mântuitorul a trebuit să stea pe cruce şase ore, apoi a murit. Gândiţi-vă frăţiile voastre cât de chinuit a fost, câtă durere (…). A fost zdrobit, a fost bătut, a fost chinuit în aşa hal, după cum arată şi Scriptura şi ne putem noi închipui, căci toată această tortură, tot acest chin pe care El l-a îndurat a fost de natură să-I zdrobească tot trupul, să nu mai rămână nimic sănătos în carnea Lui. Şi la urmă, El termină cu iertarea. Ei, asta a culminat, a fost victoria cea mare în planul lui Dumnezeu: moartea lui Iisus Hristos pe cruce. De atunci a rămas crucea la loc de cinste pentru cei bine credincioşi. Citeşte în continuare »

02din vorbirea fratelui Traian Dorz
la adunarea de Revelion de la Ogeşti – 1984

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Cel dintâi cuvânt… pe care ar trebui să-l spunem mereu, nu numai acum, în astfel de momente şi în astfel de prilejuri, când harul lui Dumnezeu a făcut să ne vedem unii cu alţii în număr aşa de minunat şi când putem trece dintr-un an în altul într-un fel aşa de frumos… cel dintâi cuvânt – şi cel din urmă – care ar trebui să-l putem spune e un cuvânt de mulţumire şi de laudă către Dumnezeu pentru că am ajuns să ne bucurăm în astfel de vremuri de pace, de binecuvântare şi de bucurii de felul acesta, pe care Dumnezeu ni le dă acum când suntem astfel împreună adunaţi, să putem face trecerea aceasta minunată din viaţa noastră dintr-un an în altul.

Cel dintâi cuvânt şi cel din urmă ar trebui să fie numai mulţumire. Pentru că, într-adevăr, în viaţa noastră şi ca oameni, în viaţa noastră şi ca familii, în viaţa noastră şi ca popor, Dumnezeu a făcut o minune atât de mare! Şi e bine ca, ori de câte ori noi ne adunăm doi sau trei împreună şi gustăm din darul acesta nespus de mare al lui Dumnezeu: cunoaşterea Lui, Cuvântul Său, părtăşia frăţească, bucuria mântuirii, să-I mulţumim neîncetat lui Dumnezeu pentru că am ajuns să avem o astfel de lumină pe calea vieţii noastre. Şi, îndrumaţi de această lumină, să simţim totdeauna că ştim bine pe ce drum mergem şi ştim bine unde vom ajunge. Pentru că drumul acesta este luminat şi luminos şi călăuzirea o avem de la Dumnezeu, Care l-a întocmit şi Care faţă de noi a avut un har atât de mare. Citeşte în continuare »

o rugăciunea  a fratelui Costică Iacobuţă

de la adunarea de sfat frăţesc de la Galaţi
– 16 septembrie 1988

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino, Doamne, Duhule Sfinte, şi Te sălăşluieşte între noi şi întru noi şi ne curăţeşte, bunule, sufletele noastre, şi mântuieşte, bunule, sufletele noastre.

Tatăl nostru Care eşti în ceruri şi Care, din cerurile Tale preaînalte, ai trimis pe unicul Tău Fiu ca preţ de răscumpărare şi [prin El] ai adus la împlinire minunea şi taina mântuirii noastre… Tu ai văzut starea noastră slabă şi cât de repede au căzut primii oameni în neascultare. Ne-ai iubit şi ne-ai iertat de-atunci. Ne-ai iubit şi ne-ai întocmit o altă taină, mai măreaţă, dar mai scumpă, de mântuire şi o altă posibilitate de regăsire, de reîntâlnire şi după aceea de moştenire împreună a făgăduinţelor [Tale] (…). Şi, peste veacuri, ai privit cu milă până în vremea noastră, până în generaţia noastră, până în ţara noastră, până în Biserica şi în neamul nostru, pentru că ai avut în vedere mântuirea sufletelor noastre. Citeşte în continuare »

Amintindu-ne încă o dată de Sfânta Evanghelie din ziua de astăzi, cu slăbănogul dus de prietenii lui în faţa Domnului şi slobozit prin acoperişul… cortului în care propovăduia Mântuitorul, ei L-au rugat: „Doamne, ai milă de sufletul acesta”.

Ce binecuvântare-i să ai prieteni şi să ai fraţi care să te ajute să ajungi acolo unde este Domnul şi unde se fac minunile puterii şi îndurării Sale faţă de toţi! Avem cu toţii sufletul nostru suferind. Avem cu toţii chiar şi-n trupul nostru sămânţa bolii şi a morţii. Avem nevoie toţi de Hristos. Şi sunt aşa de rare prilejurile când El poposeşte în cetatea noastră; şi aşa de rare prilejurile când putem, împreună cu fraţii şi surorile noastre, să petrecem în jurul Lui.

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Cluj – 20-21 iulie 1984

mama Parintelui

Mormântul Anuței Trifa, mama părintelui Iosif

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la ultima adunare la care a participat – Cluj, 14 mai 1989

Acum să ne întoarcem privirile spre surorile noastre. De-a lungul Evangheliei, nu numai în Vechiul Testament, dar mai ales a Noului Testament, Dumnezeu Şi-a ales pe lângă profeţii şi ucenicii Lui, pe lângă mesagerii dintre fraţi şi dintre apostoli, nişte mesageri minunaţi: acele inimi simţitoare, calde, dulci, frumoase, cum nu pot fi decât inimile femeilor sfinte. Şi de aceea Cuvântul lui Dumnezeu le dă ca exemple: voi uitaţi-vă la sfintele femei, urmăriţi îmbrăcămintea lor, podoaba lor, credinţa lor, râvna lor şi urmaţi-le credinţa. Pentru că în felul acesta vă veţi face părtaşi părinţilor lor.

Dumnezeu să fie slăvit că, atunci când a adus pe lume Lucrarea aceasta profetică a Oastei Domnului, a adus cu ea şi această minunată stare de misionarism a femeilor. De la început noi am cunoscut în Lucrarea Oastei nu numai pe mama Părintelui Iosif, care i-a pus de la şapte ani în mână Cuvântul lui Dumnezeu şi, ca un profet, i-a zis: „Ţine Cuvântul lui Dumnezeu. Prin acesta te vei mântui tu şi vei mântui şi pe alţii”. Şi Părintele a înţeles şi a împlinit profeţia. Aceasta a fost o mamă sfântă. Poate prima mamă sfântă din Lucrarea Oastei Domnului. Dar după aceea au venit – cunoaşteţi şi dumneavoastră – atâtea mame sfinte! Nu numai care au întemeiat familii binecuvântate şi au crescut copii sfinţiţi. Atâţia dintre fraţii noştri care se ridică aici acum şi spun Cuvântul lui Dumnezeu sunt copiii unor mame sfinte. Citeşte în continuare »

Popa-Petru-Batizdin vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Rediu – 14 octombrie 1979

Vă este dat, mamelor, pentru puţină vreme de către Dumnezeu, ca să-i creşteţi pe aceşti sfinţi. Şi v-a legat Dumnezeu [mântuirea] de sarcina pe care v‑a dat-o: „Femeia se mântuieşte prin naştere de copii, dacă stăruie în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu”. Mamă, în singurătate, când soţul e plecat de-acasă, nu uita: lângă tine e un trimis al lui Dumnezeu. Poate e un înger care ţi-e dat să-l creşti. Oameni care vor ieşi triumfători în Împărăţia lui Dumnezeu ţi-s daţi ţie ca să-i creşti. Nu uita! Împreună-i mâinile pentru rugăciune. Nu uita! Du-l regulat la biserică, dar, mai mult, să nu lipsească din adunările noastre. Citeşte în continuare »

Sibiudin vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Rediu – 14 octombrie 1979

Adunările noastre – s-a amintit şi aseară – sunt o şcoală. Sunt şcoala Duhului Sfânt. În adunările noastre nu vorbesc oamenii; vorbeşte Dumnezeu prin oameni. (…) Adunările noastre nu trebuie să fie adunări în care să lucreze omul. Am spus aseară un exemplu şi-l dau şi-aici: eu am asemănat adunările noastre cu o familie de albine. Ştiţi că cea care populează familia e matca, cea care depune ouăle în celule, pe care apoi alte albine caută să le crească mari. Dacă se-ntâmplă să moară matca, se ridică o albină isteaţă şi depune ea ouă. Dar din ouăle de albină ies trântorii; din ouăle de matcă ies albinele lucrătoare. Aşa e şi Lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat legi veşnice şi nu-Şi va retrage cuvântul. El ne-a făgăduit că unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Lui e şi Domnul între noi. Şi ne-a spus: „Nu voi veţi vorbi. Duhul Domnului va vorbi prin voi.” Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Ioan Opriş
la o adunare de revelion – 1972

Pe câţi am dus noi la adunare, cum a făcut Filip când a zis: „Natanail, noi L-am aflat pe Domnul, Cel despre care se vorbeşte în Lege şi în Scripturi”. „Din Nazaret poate fi ceva bun?” „Vino şi vezi!” Doar atât, doar atât i-a zis Filip. Nu arată Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu că ar fi zis mai mult decât atât: „Vino şi vezi!”. Şi Natanail, sincer în inima lui, l-a ascultat pe Filip şi a păşit după el şi s-a dus. Şi când s-a apropiat de Domnul Iisus – poate mai aveau cinci, zece paşi –, Domnul, când îl vede de la distanţă, zice: „Iată un israelit în care cu adevărat nu este vicleşug”. „Rabi, de unde mă cunoşti?” „Înainte de a vorbi tu cu Filip, când erai sub smochin, te-am văzut eu pe tine.” „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” „Că ţi-am spus aceste lucruri crezi? Mai mari decât acestea vei vedea!” Adică el a rămas pe urmă lângă Domnului Iisus şi a devenit apostol. Apostolul Bartolomeu, dacă nu mă înşel, i s-a spus mai târziu. „Da, zice, Eu te-am văzut pe tine când erai sub smochin”. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Leon Andronic
de la o adunare de la Slobozia – decembrie 1968

Dragii mei, acum simţim că trăim. Simţim că respirăm. Simţim că parcă nu mai suntem pe pământ, când suntem în această stare de har, în această stare binecuvântată. Iată cum oasele noastre moarte au început să cutreiere ţara în lung şi-n lat. Să se-nfrăţească din nou Ardealul cu Moldova, Muntenia cu Oltenia, Bucovina şi Maramureşul şi toate…

Dragii mei, scumpii mei fraţi, din 29 noiembrie până în 1 decembrie, am avut o bucurie atât de mare la Dej! Parcă îl văd pe fratele Gheorghe: de cu seară şi până a doua zi la ora opt, întruna curgeau şiroaiele pe el… Şi cântare, şi vorbire, şi mărturisiri… Nu mai era somn, nu mai era… Toată noaptea aceea a fost o adevărată fericire, o bucurie care rar se poate gusta în lumea aceasta şi [rar] se poate şti ce preţ [mare] a avut acea noapte care a zguduit sufletele. Care a făcut să se predea Domnului şi câteva suflete care au primit Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, a doua zi, când ne-a văzut preotul în biserică, s-a crucit: Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Leon Andronic
de la o adunare de la Slobozia – decembrie 1968

Fraţi şi surori în Domnul Iisus!
E o oră târzie din noapte (douăsprezece fără douăzeci). De aseară, de la ora opt, până la ora aceasta, şuvoiul Cuvântului lui Dumnezeu s-a revărsat din belşug şi parcă n-ar mai trebui şi n-ar mai fi nevoie să vă mai ţin şi eu încă câteva clipe de încordare a voinţei şi a atenţiei, pentru a prelungi oboseala dumneavoastră şi a o mări.

Totuşi fac şi eu ca fratele care a vorbit înainte de mine: nu mă rabdă inima, parcă, să nu profit de această ocazie, de acest prilej, ca să-mi împărtăşesc şi eu simţămintele şi să mă pot şi eu exprima cu mulţumire în sufletul meu că Dumnezeu a avut milă de noi şi ne-a mai dăruit încă o noapte de veghere. O noapte în care punem puţin la chin pe „măgăruşul” nostru cel vechi. Un frate spunea (şi foarte mare dreptate avea) că trupul nostru e ca un măgar. Şi aşa este, că, într-adevăr, el trage la pământ. Şi vrea mâncare bună, odihnă multă, treabă puţină şi, dacă se poate, un stăpân cât de blând şi de bun. Cam aşa ar vrea şi acest trup firesc, acest trup de lut al nostru care nu se simte tocmai bine când îi pui frâul şi zăbala şi când îi mai articulezi şi câte un bici. Cam cârteşte… nu-i prea plac zilele de post. Nu prea îi plac genunchii plecaţi. E cam departe biserica şi adunarea pentru „măgăruşul” nostru şi el ar vrea, dacă s-ar putea, [să stea] cât mai comod, chiar în pat, să-i cânte poate chiar şi Liturghia, că el se simte bine. Căldură… mâncare… un pahar de apă… şi-un vinişor, dacă se poate, aşa, să-l dezmierde oleacă. Şi, în fine, „măgăruşul” nostru îşi cere partea lui. Citeşte în continuare »

Frate, aceste două părţi ale întrebării se întregesc una pe alta şi depind una de cealaltă. Cine cunoaşte Cuvântul Sfintei Scripturi şi al Sfinţilor noştri Părinţi duhovniceşti nici nu mai pune astfel de întrebări, fiindcă asupra împlinirii lor nu mai are nici o îndoială. Dacă noi avem naşterea din nou, adică dacă avem ungerea Sfântului Duh, de care spune Mântuitorul în Evanghelia după Ioan capitolul 16, versetele 13 până la 15, ea ne călăuzeşte în tot adevărul. Citeşte în continuare »

CruciulitaOasteiVorbirea fratelui Dan Cioarcă (Valea Dâljii)
de la nunta de la Simeria – iunie 1978 (?)

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Nuntă s-a făcut în Cana Galileii şi era şi Mama lui Iisus acolo. Şi a fost chemat şi Domnul Iisus cu ucenicii Săi.

Slăvit să fie Domnul că mama tinerilor noştri este aici. Ştiţi bine că ea L-a chemat şi pe Domnul, şi pe noi, pe ucenicii Lui. Şi, într-adevăr, Domnul să ne facă să fim cu adevărat ucenicii Lui. (…)

Fraţilor, cu ajutorul Domnului (n-aş vrea să fiu lung), totuşi aş vrea să citesc ceva din Cuvântul lui Dumnezeu, din Cartea Faceri, vreo patru versete; şi din Evanghelia după Ioan 16, 5 şi 6. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Ioan Voina
de la o adunare de botez de la Ighiel – anii ’70

Totodată aş vrea să vorbesc ceva şi din Isaia 55. În Isaia 55 este o chemare deosebită pentru cei care vor să vină la Dumnezeu şi să facă legământ cu Dumnezeu.

„Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape. Chiar şi cel ce n-are bani. Veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată. De ce cântăriţi argint pentru ceea ce nu foloseşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceea ce nu satură? Veniţi la Mine şi sufletele voastre se vor desfăta cu bucate gustoase”.

Poate este cineva aici care vrea să facă legământ, în seara aceasta, cu Dumnezeu. N-am vrea să trecem aşa uşor peste aceste lucruri, pentru că de aceea ne-am strâns aici. Nu ne-am strâns noi. A fost planul lui Dumnezeu, ca să ne mustre, ca să ne cioplească, să ne cheme, ca să ne îndrepte, ca să ne cureţe de tot ce este murdar în viaţa noastră, cum spuneau şi fraţii dinainte. Citeşte în continuare »

Adunarea Oastei Domnului din Arad

O parte dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz de la o adunare

Ni s-a spus: „Unde doi sau trei sunt adunaţi în Numele Meu, Eu sunt acolo”. Să ştiţi: Domnul este totdeauna prezent în adunare. În clipa aceasta El este aici! Aşa de adevărat este cuvântul acesta, că sufletele simţitoare şi treze Îl simt. Este aici… Valurile de iubire pe care le simţim, puterea, mângâierea, bucuria, fiorul dragostei care ne umezeşte ochii şi ne face inimile să ardă nu vine de la noi; vine de la El! El este Acela care ne umple inima de putere. O, dacă ar fi – aşa ca acelora din Emaus – să ni se înlăture de peste ochi, o clipă, vălul care îi acoperă, cum L-am vedea şi cum L-am recunoaşte… Citeşte în continuare »

O parte dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz de la o adunare

(…) De ce mai trebuie să fie o judecată şi la urma urmelor, când fiecare om este judecat o dată cu moartea sa?

În Evanghelia de la Luca, în capitolul 16, doar este scris: „Când bogatul nemilostiv a murit, el a ajuns în locuinţa morţilor, în chinuri. Când săracul Lazăr, credincios, a murit, îngerii l-au dus în sânul lui Avraam”. Judecata era deja făcută. Fiecare îşi primise de atunci plata pentru faptele sale. Şi totuşi Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Mai este o judecată”. Mai trebuie să fie o judecată.

Şi acum înţeleg şi mai bine de ce trebuie să mai fie, la capătul vremurilor, încă o judecată. Pentru că binele celui bun nu moare o dată cu el; pentru că răul celui rău nu moare o dată cu el. Citeşte în continuare »

martie 2017
L Ma Mi J V S D
« Feb    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR