Arhiva pentru categoria: ‘Strangeti faramiturile’

Vorbirea fratelui Sandu Munteanu
la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976

Dragii noştri fraţi şi surori, mulţumim din toată inima lui Dumnezeu, Bunului nostru Tată din ceruri, Care ne-a lungit firul vieţii noastre şi ne-a adus cu bine până în clipa aceasta, ca iarăşi să ne putem vedea faţă către faţă. Deşi de la mari distanţe, noi, aşa cum ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu, ne purtăm pe braţele rugăciunii unii pe alţii, ne ducem sarcinile unii altora şi ne rugăm Domnului să ne ajute ca fiecare dintre noi care am avut parte de chemarea aceasta sfântă să ajungem în Împărăţia lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Opriş
la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976

„Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume” (I In 2, 15).

 

Cum, tocmai mie îmi spune asta? Tocmai mie îmi pretinde să nu iubesc? Fraţilor dragi şi surori iubite! El ştie de ce-ţi spune să nu iubeşti lumea, căci pentru tine, lumea este o viperă. Pentru tine, lumea, şi pentru mine, este o scorpie. De aceea a spus: „Să nu iubeşti lumea”.

Şi n-a spus numai atât, ci a mai spus: „…nici lucrurile din lume”. Că, poate vei zice tu în tine însuţi: „Eu am venit să mă dezlipesc de lume, m-am desprins de lume, eu n-o mai iubesc”. Dar ce faci cu cealaltă parte a versetului? Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976

Poporul nostru nu s-a încreştinat după ani de păgânism, ca alte popoare. Noi ne-am născut cu credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Înaintaşii noştri şi domnitorii poporului nostru, acei care, cu crucea şi cu sabia în mână, au apărat libertatea şi demnitatea, şi cinstea neamului nostru, au avut singurul aliat pe Dumnezeu.

Şi, pentru că L-au iubit pe Dumnezeu şi nu L-au părăsit nici în cele mai grele împrejurări, Dumnezeu i-a izbăvit.

După fiecare luptă, ei au înălţat o mănăstire. Mănăstirile de pe întinsul patriei noastre sunt dovezi ale puterii lui Dumnezeu şi ale dragostei Lui faţă de poporul nostru. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976

Se vorbeşte apoi, în capitolul 25 de la Matei, despre o altă nuntă, la care sunt invitate zece fecioare: cinci înţelepte şi cinci neînţelepte.

Sărmanele, dacă ar fi ştiut ele cât de aproape este venirea Mirelui, cum ar fi dat ele totul, să poată să-şi pregătească haina de nuntă şi untdelemnul din candele, pentru ca să poată avea lumina aprinsă şi să poată intra şi ele la nunta aceasta minunată!

S-a vorbit şi despre aceasta. Ştim cu toţii înţelesul acestei pilde şi ni s-a spus de nenumărate ori să ne facem din timp rost de untdelemnul dragostei lui Dumnezeu, al faptelor bune, al ascultării vrednice, al Duhului şi prezenţei lui Hristos în noi. Citeşte în continuare »

Strângeţi fărâmiturile divine
din Pâinea împărţită de Hristos
când mesele frăţeşti sunt pline-pline
şi tot Cuvântu-i dulce şi mănos. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976

În Sfânta Evanghelie sunt multe locuri în care se vorbeşte despre nunţi. În Matei, capitolul 22, Mântuitorul spune pilda cu cei chemaţi la nuntă. Acolo, un tată vrednic a pregătit o nuntă mare fiului său. Şi a făcut un cort mare, mare şi i‑a chemat pe toţi cei care erau invitaţi, să vină la petrecerea aceasta. „Veniţi, a zis el; toate sunt gata!”

Şi a trimis pretutindeni chemători minunaţi, crainici, să-i cheme pe toţi, pe toţi. În primul rând, a trimis la cei mai apropiaţi. Dar au fost trei categorii de oameni care au refuzat chemarea la nuntă.

I – Unul a spus: „Mi-am cumpărat o pereche de boi şi trebuie să-i încerc. Iartă-mă, nu pot veni…”

II – Altul a spus: „Mi-am sădit o vie, iartă-mă, nu pot veni…”

III – Altul a spus: „Mi-am luat nevastă. Iartă-mă, te rog, nu pot să vin”. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976

Slăvit să fie Domnul!

Acest cuvânt de slavă lui Dumnezeu… acest cuvânt de bucurie din toată inima şi de recunoştinţă pentru toate binecuvântările Sale este cel mai potrivit pe care-l mai putem spune în această clipă.

Fiecare nuntă este un prilej de mare bucurie. Dar pentru acest prilej de mare bucurie, noi n-am făcut nimic, decât ne-am ridicat inima şi rugăciunile către Dumnezeu, ca El să-i binecuvânteze şi să-i ajute pe cei ce-o pregătesc şi să ocrotească toată această bucurie. Dar ne împărtăşim din plin de toată desfăşurarea ei revărsată ca un dar de la Dumnezeu pentru toate sufletele noastre ale tuturor. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la adunarea de la Reşiţa – 1974

Dragii mei fraţi lucrători, fie-vă milă de sufletele din adunare. Fie-vă milă de timpul care se scurge…

Uite, avem aici tineri care, ca mâine, aşteptăm să fie lucrători viitori… Ce ar putea să înveţe de la noi, cei bătrâni? Ce pildă le dăm noi lor? Oare nu ne va condamna odată Dumnezeu că n-am fost o pildă pentru cei din jurul nostru? Nu vom răspunde în faţa lui Dumnezeu? Şi cum vom sta în casele noastre când ştim că am lăsat în urma noastră o Evanghelie răsturnată? N-am crescut copiii în frica şi în temerea lui Dumnezeu. Ţineţi cont că tinerii noştri sunt foarte înţelepţi acum şi ei pot să vadă… Se vede pe feţele noastre… Se vede pe purtarea noastră… Se vede prin felul cum venim la adunare… Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la adunarea de la Reşiţa – 1974

Eu v-aş pune o întrebare, la care să-şi răspundă fiecare pentru el însuşi: Ieşit-am noi din lume sau încă mai trăim în lume? Cercetaţi-vă fiecare: avem o dragoste naturală sau o dragoste prefăcută? O dragoste prefăcută este o povară pentru Biserica lui Dumnezeu. De ce să nu fie întreagă, curată şi naturală? De ce să nu fim curaţi la suflet? Cum ne-am simţi noi să fim „proteze” sau „schele” la Trupul lui Hristos, la Biserica Lui cea Vie? E-o povară pentru tine, e-o povară pentru Biserică! Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la adunarea de la Reşiţa – 1974

În adunările noastre se petrec lucruri mari: aici se desăvârşesc sfinţii, pentru că aici se vesteşte Evanghelia lui Dumnezeu. De ce a ales Domnul apostoli, evanghelişti, învăţători? De ce? Ca să desăvârşească pe sfinţi! Adică să-i completeze pe sfinţi cu Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea zice Mântuitorul: „Aş avea multe să vă spun, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, El vă va descoperi toate”.

Deci în adunările noastre se desăvârşesc sufletele. În adunările acestea se formează credinţa. În adunările acestea se desăvârşeşte dragostea. În adunările acestea avem ochii ţintă spre Ţinta către care noi alergăm. În adunările noastre nu sunt „proteze”, mai ales fraţi lucrători „proteze”. În adunări, Ţinta nu‑i acoperită. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la adunarea de la Reşiţa – 1974

Ce ţintă avem noi, de care ţinem cont? Sfântul Apostol Pavel spune: „Cu ochii ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre”. Dacă noi nu ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, noi nu putem avea o vedere clară! Deci să învăţăm şi lecţia aceasta, fraţilor şi surorilor! Să ne uităm totdeauna, oriunde vom fi, la ţintă şi să alergăm spre ţintă, chiar dacă vom mai şi cădea… Dar ochii trebuie să fie la ţintă, inima la ţintă. Chiar dacă vom sângera, să nu pierdem ţinta din ochi!

Ştim că sunt mulţi care au căutat să ia ţinta din faţa noastră… Sunt atâţia care ne-au întunecat ţinta, ca să nu-L putem vedea pe Domnul Iisus. Citeşte în continuare »

O întâmplare adevărată descrisă de fratele Traian Dorz

Am să vă povestesc o întâmplare adevărată, spusă de un frate care a văzut cu ochii lui aceasta.

„Eram întâmplător – spune fratele – în ziua aceea de Crăciunul trecut într‑un oraş mare şi treceam pe lângă uşa unei mari şi lăudate adunări, pline de predicatori vestiţi, care avea un cor mare, o orchestră mare cum nu prea sunt altele. În faţa adunării aceleia erau parcate zeci de maşini personale cu care veniseră cei ce cântau şi predicau acum în adunarea aceea foarte lăudată şi mare. Eu aşteptam pe cineva care trebuia să iasă şi, pentru a nu încurca ieşirea, trecusem de cealaltă parte a străzii şi mă uitam, că trebuia să iasă şi trebuia să-l văd pe cel care va ieşi. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Arcadie Nistor
la nunta de la Bursuceni – 1982

Noi trăim acum o vreme însemnată în Cuvântul lui Dumnezeu şi aş vrea să v-o spun. Noi trăim în vremea când se face alegerea. Alegerea pentru un viitor care va urma şi alegerea pentru veşnicie. Şi alegerea se face prin trei mijloace.

Spunem lucrul acesta după cum vedem în Vechiul Testament că proorocul Ilie era în peştera aceea şi Domnul i-a spus: „Ieşi afară şi stai înaintea Domnului”. Şi a venit un vânt puternic, dar Domnul nu era în vântul acela. Vântul era numai un slujitor, un trimis înaintea Domnului. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la nunta de la Avram Iancu – mai 1980

Ne-am adus aminte de văduva din Sarepta Sidonului la care a fost trimis Ilie atunci când a fost foametea aceea mare şi nu mai avea nimeni ce să mănânce, când toţi mureau de foame. Şi Dumnezeu închisese cerul, iar Ilie spunea: „Doamne, nu le mai da, că degeaba le dai, că nu Te cunosc. Lasă-i fără ploaie până când Te vor cunoaşte că Tu eşti”.

În acele vremuri grele, Ilie a fost trimis la văduva din Sarepta Sidonului. Citeşte în continuare »

Fariseii, spune Cuvântul lui Dumnezeu că stăteau şi ei acolo la masă când Mântuitorul i-a zis slăbănogului: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă”. Şi au început să cârtească între ei: „Cum poate omul acesta să hulească? Cine poate să ierte păcatele, decât numai unul singur, Dumnezeu?”. Stăteau şi ei acolo.

Când erau nişte oameni curioşi care n-auziseră şi nu cunoscuseră Cuvântul lui Dumnezeu, [fariseii], în faţa Domnului, au început să cârtească, să învinovăţească, să judece, să dispreţuiască Cuvântul lui Dumnezeu. Când s-au dus înapoi, ei nu mai erau nevinovaţi; ei erau vinovaţi de neascultarea şi de împotrivirea [faţă de] Cuvântul lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Cluj – 20-21 iulie 1984

Mâine avem, la rând, Evanghelia cu slăbănogul. Cu acel slăbănog pe care l-au adus patru prieteni şi l-au coborât prin acoperişul casei în mijloc, în faţa lui Iisus.

Poate sunt şi aici suflete care au fost chemate şi aduse de prieteni în faţa lui Iisus. Sunt şi aici suflete şi trupuri bolnave. Citeşte în continuare »

A doua vorbire a fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – duminică, 3 noiembrie 1974

„Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Iisus, către Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru! Citeşte în continuare »

a fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – duminică, 3 noiembrie 1974

„În Tine, Doamne, îmi caut scăparea: să nu rămân de ruşine niciodată! Scapă-mă, în dreptatea Ta, şi izbăveşte-mă! Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ajută-mi. Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărât să mă scapi, căci Tu eşti stânca şi cetăţuia mea. Izbăveşte-mă, Dumnezeule, din mâna celui rău, din mâna omului nelegiuit şi asupritor! Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea. Pe Tine mă sprijin din pântecele mamei mele. Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pântecele mamei; pe Tine Te laud fără încetare. Pentru mulţi am ajuns ca o minune, dar Tu eşti scăparea mea cea tare. Să mi se umple gura de laudele Tale şi-n fiecare zi să Te slăvească! Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – sâmbătă, 2 noiembrie 1974

„Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea s-a pornit o mare prigoană împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei… Cei ce se împrăştiau, din loc în loc vesteau Cuvântul lui Dumnezeu.” (Fapte 8, 1-4)

Sfântul Ştefan a fost unul dintre cei şapte diaconi pe care Biserica din Ierusalim i-a ales ca să se ocupe cu partea administrativă, adică cu părţile materiale ale Bisericii, ca să nu fie siliţi apostolii să lase Cuvântul lui Dumnezeu şi să se ocupe de mese. Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Goilean Teodor
la nunta de la Comăneşti – 6 octombrie 1974

„Cum să pot uita eu, Doamne,
ceea ce-i de neuitat,
ceea ce pe lumea asta
nici nu poate fi-arătat?

Neuitat, neuitat
este tot ce Tu mi-ai dat…”

Fraţii mei scumpi şi dragi, aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul ca noi să ne bucurăm şi să ne simţim fericiţi, ca noi să ascultăm şi să privim cu ochii noştri ceea ce înaintaşii noştri ar fi dat ani de chinuri şi de suferinţe ca să ajungă [să vadă] într-o zi ca aceasta.

Veţi putea uita frăţiile voastre ceea ce Dumnezeu a făcut în viaţa frăţiilor voastre, vreodată? Omul care trăieşte cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu spune ca în cântarea de mai înainte, atât de minunat: „Cum să pot uita eu, Doamne?…” Citeşte în continuare »

august, 2017
L Ma Mi J V S D
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR