Arhiva pentru categoria: ‘Traian Dorz’

M-aştepţi să vin, Iisuse, cu lucrul isprăvit
dar nu-s, Iisuse, gata, prea mult am zăbovit;
am fost ades prea leneş şi-am amânat mereu,
iar azi, la ceasul serii, nu-i gata lucrul meu.

Când m-ai trimis odată în via Ta, Iisus,
mi-ai rânduit şi lucrul – şi timpul mi l-ai spus;
mi-ai scris şi câte zile în lume am de stat,
şi câte fapte bune în ele-am de lucrat.

…Ce bine-ar fi fost dacă aş fi umblat mai treaz
şi-aş fi lucrat mai harnic pân’ la al vieţii-amiaz,
şi dacă înspre seară eram mai grijuliu
– dar iată, nu sunt gata, şi-acum e-aşa târziu!

Mai am atâta-n vie, Iisuse, de lucrat
şi vremea mea-i ca dusă, că ziua s-a-nserat;
m-aştepţi să merg Acasă, – dar, Doamne, cum să vin
de-o cale-atât de lungă, cu-n rod aşa puţin?

Mai lasă-mi, Doamne, încă puţină zi, să pot
să-mi isprăvesc cu bine, în vie, lucrul tot,
să-mi las în loc urmaşul, unealta să-mi preia,
şi-atuncea dintr-o dată sfârşeşte-mi ziua mea.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Unde-ai să rămâi pe noapte
când cărarea-ţi vei sfârşi,
slujba care ai făcut-o
cine oare-ţi va plăti?
Faptele vieţii tale,
vorbele ce tot le-ai spus
ce răsplată-au să-şi primească
după felul cum le-ai dus?

Moartea nu-i un zid şi-o groapă
unde-ajungi şi nu mai treci,
moartea-i numai începutul
celeilalte vieţi, pe veci.
Doar la moarte ţi se-arată
plata pentru ce-ai făcut,
partea care ţi-ai ales-o,
locul care ţi l-ai vrut. Citeşte în continuare »

1. Oriunde mă duc, binefacerile iubirii Tale se revarsă spre mine în mii de feluri. Şi de oriunde îmi vii, mă copleşeşti cu binecuvântări.

2. De ce oare mă poţi iubi atât de mult?

3. Soarele Tău îmi spune: Preaiubitul tău mi-a dat lumina numai pentru tine, ca, încălzindu-te cu dragostea Lui pusă în mine, să-ţi aminteşti mereu cât de dulce va fi dragostea pe care ţi-o păstrează El, ca să ţi-o dea nemijlocit în veşnicie!…

4. Vântul Tău îmi spune: Vin din partea Preaiubitului tău. Răcoarea mea vrea să-ţi aducă mereu aminte de mângâierile pe care ţi le trimite El şi adierile mele sunt înştiinţările dragostei Lui, care te înconjoară din toate părţile şi pe care, odată, o vei avea în totul.

5. Miresmele grădinilor, frumuseţea câmpurilor, foşnetul pădurilor, cântecul păsărilor, jocul culorilor – toate, toate vin şi-mi spun: El, Preaiubitul tău, Care doreşte de tine, ne-a trimis să-ţi amintim de marea Lui dragoste pentru tine.

6. Dragostea Lui este cu mult mai dulce decât mireasma noastră, mai frumoasă decât curăţia noastră, mai plăcută decât foşnetul nostru, decât cântecele noastre, decât irizările luminilor noastre.

7. Noi – toate, toate – dorim să-ţi aducem aminte cu ce drag aşteaptă El ca şi tu să-I trimiţi, în schimbul marii Lui revărsări de iubire spre tine, măcar un strop de mir curat, stors din crinii rugăciunii tale de seară,

8. din florile adoraţiei tale din meditaţiile nopţii,

9. din înfiorarea curată a dragostei tale de dimineaţă

10. şi din cântecul tainic al zilei tale ostenitoare pen­tru El. Citeşte în continuare »

Aceste frunze care cad
îngroapă încă-o vară
şi-a noastre zile ce tot scad
se-apropie de-o seară.
Şi seara asta cât de des
ne-ar trebui-amintită,
la orice drum ce-avem de-ales,
la orişice ispită.

Să nu ne pară rău c-avem
acum poveri mai grele,
nici că pentru Hristos suntem
huliţi cu vorbe rele, Citeşte în continuare »

Urma Ta o iau, Iisus,
şi aşa voi ţine
pân’ la moarte, cum am spus
legământ cu Tine.
Drag Iisus, Scump Iisus,
fă să ţin precum am pus
legământ cu Tine.

Glasul Tău îl vreau mereu
să-l aud întruna
şi să-mi ţină duhul meu
treaz întotdeauna. Citeşte în continuare »

1. Poate fi, oare, pe lumea aceasta o mai fericită înştiinţare decât aceea pe care i-a făcut-o Duhul Sfânt aceluia care Te aştepta pe Tine, când i-a promis că nu va muri până ce Te va cunoaşte?

2. Poate fi, în limba omenească, o mai slăvită cântare de izbăvire ca aceea pe care a izbucnit-o împlinirea acelei făgăduinţe?

3. Poate, oare, fi o clipă mai îndelung şi mai puternic dorită de dragostea cuiva decât cea a întâlnirii cu Tine şi a întrepătrunderii Tale?

4. Poate fi, oare, pentru o inimă trăită în întuneric şi în singurătate, o revelaţie mai strălucită decât descoperirea Semnului Prezenţei Tale lângă ea?

5. Dumnezeule al Iubirii nebănuite, ce mare har i‑ai arătat fiecăruia din cei pe care i-ai ales Tu să le dai această făgăduinţă! Pe care i-ai încredinţat de siguranţa descoperirii ei!
6. Oricâtă răbdare şi veghere i s-a cerut cuiva până la împlinirea acestei nădejdi, era prea puţin.

7. Oricâte tresăriri, de câte ori se auzeau paşii apro­piindu-se de poartă, era prea puţin. Citeşte în continuare »

Poruncile Iubirii sfinte sunt pentru noi eterne legi
ce trebuie de noi ştiute, iubite şi păzite-ntregi,
că-n ele este adevărul – la început atât de-ascuns –
dar care dragostea ni-l face apoi tot mai frumos pătruns;
ferice, fiul meu, de tine, a’ lui porunci când le iubeşti
şi care cu întregul suflet le cercetezi şi le-mplineşti. Citeşte în continuare »

14. Oricine ajunge în vreo nenorocire are nevoie de ajutorul nostru.
Iar noi avem datoria de conştiinţă să i-l dăm!
Nimeni dintre noi n-are dreptul să treacă pe lângă o durere fără ca să ia parte într-un fel la alinarea ei.
Pe lângă nici un nenorocit n-avem voie să trecem fără să facem ceva pentru salvarea lui…
Aceasta, dacă o cer legile omeneşti, cu atât mai mult o cer legile lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

8. Cu cât va trece vremea şi vom realiza pentru Hristos într-adevăr ceva, ne vom da şi mai bine seama cât mai datorăm încă.
Şi, fericiţi de ceea ce am primit prin aceasta, vom sacrifica şi mai fericiţi ceea ce n-am sacrificat,
pentru marea şi deplina fericire de la capăt.
Munca aceasta nu oboseşte,
ostenelile acestea nu frâng,
lupta aceasta nu epuizează,
izbânzile acestea nu îngâmfă,
înfrângerile acestea nu descurajează…
Greşelile ne învaţă evitarea păcatelor,
suferinţele ne cruţă mintea şi căile,
iar harul părtăşiei cu Hristos ne înteţeşte pasul, ne aprinde inima, ne fereşte viaţa.
Şi alergăm spre mai sus, întăriţi mereu de un nebiruit îndemn spre culmi.
Şi, deşi ştim că Ţinta nu o vom atinge pe pământ niciodată şi modelul nu-l vom putea realiza nicicând,
– totuşi nu cădem de oboseală, ci înnoim cu voioşie şi fără greutate eforturile noastre spre acestea.
O, ce fericiţi le vom atinge odată! Citeşte în continuare »

Rămâi pe totdeauna
cu noi, iubit Iisus,
şi apără-ne-n Tine
sfânt legământul pus,
să nu uităm că-n lume
noi nici un drept n-avem,
să nu ne plângem lumii
că noi străini,
că noi străini suntem…

Învaţă-ne, Iisuse,
că noi n-avem nimic,
că toţi pot să ne-apuce
şi-avutul cel mai mic,
că toţi pot să ne-alunge Citeşte în continuare »

Slăvit să fie Domnul
şi Numele-I Preasfânt,
ce minunat le face
El toate câte sânt!

Cuvântul Lui puternic
e Soare fără-apus,
Slăvit să fie Domnul
de Jos şi până Sus.

Iubirea Lui dă viaţă
şi paşii Lui, belşug,
privirea Lui răsare
şi-a’ nopţii umbre fug.

Cuvântul Lui răsună
şi temerile pier,
Prezenţa Lui apare
şi jurul tot e cer.

Suflarea Lui adie
şi sloii se topesc,
Minunea Lui se-ndură
şi răii se sfinţesc. Citeşte în continuare »

Cel ce-a căutat, Iisuse, vreodată Adevărul
şi-a vrut cu dor şi sete să-l adâncească-n sine
nu va uita ce spune Cuvântul Sfânt şi harul –
că nicăieri altunde el nu-i, decât în Tine.

Cel ce-a căutat iubirea cu-adevărat curată
şi-a vrut să-i ardă-n suflet trăirile-i divine,
de soare şi de lacrimi, nu va uita vreodată,
că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine.

Cel ce-a căutat puterea de-a suferi durere,
de-a împlini dreptatea, de-a năzui spre bine
la Tine o să vină şi Ţie Ţi-o va cere,
că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine.

Cel ce-a căutat odihna talazurilor sale
şi pacea conştiinţei şi-a luptelor din sine
va şti că nu-i alt mijloc şi nu-i o altă cale,
că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine. Citeşte în continuare »

O, iată, vin grăbiţii Venirii vestitori,
n-ajung să plece unii – şi-s alţii următori!

Tu nu-nţelegi, tu nu te-ndrepţi,
tu nu te temi,– tu ce aştepţi?

O, iată vin în valuri cumplite-nştiinţări,
în chipul lor e groază, în graiul lor chemări!

O, iată, vine noaptea şi moartea şi, cu ea,
cumplită Judecata cea veşnică şi grea! Citeşte în continuare »

Iubirea Ta, Prieten drag,
mi-e şi-adăpost, mi-e şi toiag,
şi-n drum cu soţ, şi-n drum pribeag,
de-oriunde plec, oriunde trag.

Iubirea Ta, Iubirea Ta
e mama mea, e sora mea,
e casa mea, e ţara mea,
e cerul meu, e slava mea,
Iubirea Ta, Iisus, Iubirea Ta!

În ciuda perilor cărunţi
şi-a cutelor pleşuvei frunţi
şi-a mersului cu paşi mărunţi,
eu zbor cu ea din munţi în munţi.

Oricâte jertfe mi-a cerut,
nici una, dând, nu m-a durut;
cântări şi raze mi-a părut
tot ce mi-a dat cu-al ei sărut… Citeşte în continuare »

1. Puterea mea, lumina mea, comoara mea, plinătatea vieţii mele, nu mai vreau numai lângă Tine – când este pe lumea asta un loc şi mai fericit decât acesta: în Tine!

2. Ce tristă îmi pare acum, şi ce nevrednică de Tine, dragostea mea de mai demult, care se mulţumea să fie doar lângă Tine!

3. Cum s-a putut ea oare mulţumi atunci cu atât de puţin?

4. De ce oare i-a trebuit atâţia ani şi atâtea amărăciuni pentru a afla că numai „lângă“ nu este nimic, nu poate nimic, nu ştie nimic!

5. Aveam, desigur, şi atunci, într-un fel, nişte palide bucurii, dar ce puţin îmi erau acestea…

6. Cel neştiutor şi neputincios poate să se bucure şi lângă o grădină, când tânjeşte de dorul unui parfum plăcut.
7. Dar este cu totul şi cu totul altceva când este în mijlocul grădinii, în mijlocul miresmelor, în mijlocul roadelor îndestulate.

8. Cel însetat şi dogorit de o arşiţă îndelungată poate simţi o înviorare lângă un izvor, lângă o apă, dar, desigur, este cu totul altceva când poate să bea şi poate să se scalde fericit în plinătatea ei.

9. Cel flămând poate să aibă o oarecare mulţumire lângă o masă îmbelşugată, dar, desigur, este cu totul altceva când se împărtăşeşte îndestulat din toată bunătatea şi dulceaţa hranei ei gustoase.

10. Preaiubitul inimii mele, nu mă mai pot îndestula să mă ştiu numai lângă Tine.

11. Nu-mi mai ajung numai întâlnirile doar din când în când, chiar dacă sunt tot mai lungi şi tot mai apropiate.

12. Nu mi se mai poate mulţumi sufletul numai cu „mereu mai mult“. Vreau totul! Citeşte în continuare »

Mai întâi de toate, voia,
Domnului să ţi-o supui,
cere-I pentru ea deplină
binecuvântarea Lui…

Doar ce-ţi binecuvântează
şi-ţi îngăduie Hristos
îţi va fi spre-adevărată
fericire şi folos.

Mai întâi de orice-avere
care vrei să ţi-o adui,
caută să câştigi comoara
binecuvântării Lui.

Mai întâi de-orice-nsoţire
care vrei să ţi-o propui,
vino, cere-I să-ţi dea Domnul
binecuvântarea Lui.

Mai întâi de orice vorbă
care ai de gând s-o spui,
mergi şi cere de la Domnul
binecuvântarea Lui.

Mai întâi de legăminte,
– nu promite nimănui
până nu-ţi ceri – şi-ţi dă Domnul
binecuvântarea Lui.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Te-am iubit frumos, Iisuse,
Ţi-am cântat şi plâns cu dor,
Ţi-am dat inima întreagă?
– Poate! – Dar eram dator!

Ţi-am urmat cu neclintire
şi Te-am ascultat pe plac,
Ţi-am slujit cu râvnă? – Poate!
– Dar eram dator s-o fac!

M-am luptat cu stăruinţă,
am fost gata şi să mor,
Ţi-am jertfit pe lume totul?
– Poate! – Dar eram dator!

Ţi-am ştiut vorbi la vreme,
Ţi-am ştiut la timp să tac,
Ţi-am făcut lucrarea? – Poate!
– Dar eram dator s-o fac!

Mi-am dat toată osteneala
să fac bine tuturor,
să-Ţi păzesc Porunca Sfântă?
– Poate! – Dar eram dator!

Doamne, n-am s-aştept răsplată
nici acum şi nici în veac;
ce s-aştept, când înc-atâta
mai eram dator să fac!

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

11. Mulţi sunt acei tâlcuitori care au văzut în Psalmi, arătată în chip profetic, starea Preasfintei Fe-cioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos,
care, prin alegerea cea tainică şi înţeleaptă a lui Dumnezeu (Isaia 7, 14; Mica 5, 3; Mt 1, 23-24; Gal 4, 4),
a fost rânduită mai dinainte să fie mijlocitoarea Întrupării Dumnezeieşti, spre împlinirea Voii lui Dumnezeu şi mântuirea tuturor oamenilor (I Tim 2, 4).

12. Maica Domnului Iisus, acest vas sfânt şi deosebit de ales, a fost mijlocul cel mai sfinţit şi folositor Stăpânului pentru Întruparea şi Lucrarea Sa sfântă,
de aceea este şi drept să se bucure de cea mai deosebită cinste dintre toţi aleşii lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

6. Maica Domnului Iisus, care stătea mereu în umbra Lui, retrasă şi smerită, fără a dori să fie nici măcar văzută de mulţime,
era, desigur, cea mai atentă ascultătoare a Cuvintelor Lui.
Fiindcă nimeni altcineva pe lume nu ştia atât de bine ca ea cine este El, Fiul ei.

7. Nimeni altcineva pe lume nu mai putea avea asemenea încredinţare despre Dumnezeirea lui Iisus ca ea, Mama Lui Dulce.
De aceea credinţa tuturor celorlalţi a avut nevoie de semne şi dovezi,
de întrebări şi răspunsuri,
de alergări şi pipăiri.
Singură credinţa Maicii Sfinte n a avut nevoie de acestea,
pentru că singură ea nu se îndoise niciodată.
De aceea nici nu se scrie nimic despre ea, în toate aceste frământate zile ale Învierii,
fiindcă lucrurile cele mai evidente, nu i nevoie să le dovedeşti. Citeşte în continuare »

„Ferice de ochii voştri că văd aceste lucruri”, a spus Mântuitorul nostru preaiubit ucenicilor Săi.
„Ferice de cei ce plâng acum, a mai spus El, pentru că ei vor râde.” Ferice de ei că plâng acum pentru pocăinţă, dar vor râde odată pentru mântuire. Plâng acum pentru mila altora, dar vor râde odată pentru răsplătirea lor înşişi. Plâng în singurătate, dar vor râde odată în fericirea Domnului şi-n îmbrăţişarea dragostei veşnice. Citeşte în continuare »

august, 2017
L Ma Mi J V S D
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR