Arhiva pentru categoria: ‘Traian Dorz’

10. Să nu-i închini Domnului numai plecăciunile tale,
numai crucile şi mătăniile tale,
iar inima şi picioarele inimii tale şi ale faptelor celorlalte să le păstrezi pentru păcat şi pentru lume.

11. Să nu-i închini Domnului numai pomenile tale, rugăciunile şi cântările tale,
iar mintea ta şi inima ta să fie păstrate pentru gândurile lumeşti şi rele!

12. Să nu-i închini lui Dumnezeu numai duminicile tale, numai sărbătorile tale,
iar celelalte zile ale tale să-ţi fie păstrate numai pentru lucruri străine de Dumnezeu şi plăcute diavolului.

13. Să nu-i închini lui Dumnezeu numai doi bănuţi sau numai două ceasuri, adică numai rămăşiţa bunurilor tale sau a vieţii tale,
iar multul acestora să fie păstrat şi risipit în deşertăciune.
Căci aceasta este nimicirea ta veşnică.

14. Numai când Îi închini Domnului fiinţa ta întreagă şi ce ai tu total şi deplin, atunci I-ai adus lui Dumnezeu o închinare vrednică de El.
Unei astfel de închinări, Domnul îi întoarce totdeauna totul cu o dobândă însutită.
Iar pe deasupra, îi dă şi răsplata cea mai presus de orice închipuire, a priceperii omeneşti: viaţa veşnică (Mc 10, 29-30).

Citeşte în continuare »

 

1. Nu rosti sentinţa despre Adevăr când tu însuţi nu te ţii de învăţătura izvorâtă de la el.
Nu socoti că locul tău este numai între cei pe care îi laudă Biblia,
iar locul celor care nu spun ca tine, între cei pe care îi mustră.
Nu te compara numai cu sfinţii şi cu martirii, când ar trebui să te compari cu vameşii şi cu păcătoşii!
Căci mândria a nimicit mai multe suflete decât a mântuit smerenia.

2. O, ce mare bucurie şi fericire aduce fiinţei noastre fiecare adevăr pe care mintea noastră îl pătrunde
şi fiecare cuvânt care n-i s-a descoperit priceperii şi raţiunii noastre.

3. În bucuria şi setea adevărului stau atât râvna noastră după citirea şi după ascultarea Cuvântului Sfânt, cât şi bucuria cea mare pe care o avem pătrunzându-l;
stă şi dorinţa după meditaţiile şi după vestirea din Evanghelie,
dar şi odihna cerească aflată în ele;
stă şi alergarea după cuprinderea comorilor cereşti, dar şi negrăita bucurie că le-am aflat.

4. O, ce mare bucurie ne dăruieşte Domnul nostru Iisus Hristos ori de câte ori ni se descoperă din nou şi din nou cunoaşterea Lui în vreun fel mai luminos!
Prin cuvintele Sale sau prin faptele Lui de dragoste, tot mai pline de putere faţă de noi, ne vorbeşte mereu El.
De aceea, cu cât Îl aflăm mai mult, cu atât Îl căutăm mai însetaţi.

Citeşte în continuare »

Veniţi, dragi cântăreţi, veniţi,
mai este loc, oricâţi să fiţi.
– Oricâţi aveţi ceva de spus,
veniţi în corul lui Iisus,
oricâţi aveţi un viers frumos,
veniţi, cântaţi-l lui Hristos!

Mai este loc, oricâţi ar fi
şi oricâţi încă-ar mai sosi.
– Oricâte laude s-au spus,
tot nu-s de-ajuns pentru Iisus,
oricât s-ar fi cântat frumos,
tot nu-i de-ajuns pentru Hristos.

Cu harfele de aur sfânt,
cu-al Slavei in curat veşmânt,
– veniţi din Răsărit şi-Apus,
cântaţi spre slava lui Iisus;
din cei mai sus la cei mai jos,
cântaţi spre slava lui Hristos.

Veniţi, mai este loc, veniţi,
în frunte voi, cei nou-sosiţi.
– Şi de la cerul cel mai sus,
cântaţi mărirea lui Iisus,
pân’ la pământul cel mai jos
cântaţi iubirea lui Hristos!

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.

Când cineva face voia lui Dumnezeu, a spus Mântuitorul, va ajunge să cunoască dacă învăţătura care i se dă este de la Dumnezeu sau nu.
Oamenii trăiesc în încurcătura unor învăţături rătăcite numai din pricină că nu doresc din toată inima şi cu tot dinadinsul să facă voia lui Dumnezeu.
Cei mai mulţi oameni umblă numai după speculaţii vrăjitoreşti sau interese sectare,
după curiozităţi biblice sau misticism bolnăvicios,
după lucruri senzaţionale sau distracţii religioase
şi nu caută cu dinadinsul să facă voia lui Dumnezeu.

Mulţi oameni cercetează Biblia numai ca să afle în ea noduri de discuţii şi de certuri,
numai ca să afle pricini de combatere şi de învinuire a altora,
şi nu ca să afle voia lui Dumnezeu cu dorinţa de a o face, de a o trăi în faptele şi vieţile lor.
De aceea ei trăiesc în orbire sufletească
şi se pierd până la urmă în încurcătura atâtor învăţături care de care mai rătăcite, fără a-L cunoaşte şi iubi cu adevărat pe Dumnezeu.

Citeşte în continuare »

Numai noi străbatem calea spre bisericuţă-n sus,
de atâta vreme singuri, numai Tu şi eu, Iisus;
clopotul de Liturghie sună tainic şi solemn,
parcă e a-nştiinţare, a alarmă şi-a îndemn

…să mai sui spre rugăciune, să mai cred cum am primit,
să mai ţin comoara sfântă de la cei ce-au adormit,
să mai port făclia care mi-au încredinţat-o ei
până când Golgota-ntreagă vor sui şi paşii mei.

Ce nori negri se ridică dinspre munţii-ntunecaţi,
fulgerări se văd mai dese ori din care parte caţi,
simţi ameninţarea celui nemaicunoscut prăpăd,
semnele-nspăimântătoare pretutindeni i se văd. Citeşte în continuare »

11. Dacă, după ani lungi de credinţă, felul de vorbire al cuiva este încă tot fără sare şi tot fără har (Col 4, 6) sau dacă acela este tot copil în purtări, tot slab în credinţă şi tot schimbător în hotărâri şi în atitudini – acela este un neputincios în felul de gândire şi de umblare (I Cor 14, 20).
Sau dacă este un nestatornic dus încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură şi înşelat de orice amăgitor (Ef 4, 14), – atunci el este o fiinţă anormală, un biet om neîmplinit, un nefericit copil rămas necrescut.

12. Dar cine poate vorbi singur, fără să trebuiască să stea mereu lângă el îndrumătorul care să-l tot corecteze cum să vorbească, să-i zică ce să spună şi ce să nu spună, să-i tot atragă luarea-aminte când să tacă şi când să nu tacă, – acela este într-adevăr un om matur în Hristos. Şi împlinit în credinţă.

13. Cine este în stare să vorbească singur şi să dovedească ce spune, acela este un om înţelept şi cu mintea întreagă.
Cine ştie să tacă singur şi să dovedească de ce tace, acela este şi mai înţelept şi cu o minte şi mai întreagă.

Citeşte în continuare »

 

Cereţi şi vi se va da, numai cereţi până
Domnul va deschide-a Lui fericită Mână.

Şi căutaţi, căci veţi găsi, – dar căutaţi întruna,
până veţi găsi, – aşa afli totdeauna.

Bateţi şi va fi deschis, – dar să bateţi tare
şi-atât până vor fi trase-orice zăvoare.

…Oricui cere i se dă, dacă cere până
Domnul Îşi deschide-a Lui fericită Mână. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la adunarea de la Săucani – octombrie 1981

Îi mulţumim Domnului că a avut milă de noi. Îi mulţumim că acum ne găsim împreună la picioarele Lui. Din locurile pustii şi depărtate în care fiecare trăiam singuratici şi pierduţi, nu ne-am cunoscut şi nu ne-am fi cunoscut niciodată unii cu alţii dacă Domnul nu ne-ar fi căutat şi pe noi, cum a trecut – cum spune în Evanghelia despre care s-a vorbit astăzi – peste Marea Galileii, în ţinutul celălalt, al gadarenilor, să găsească un nenorocit.

Cât a făcut Domnul pentru noi! Numai fiecare dintre noi, gândindu-ne la trecutul nostru, ştim unde ne-a găsit pe fiecare dintre noi Domnul şi prin câte slăbiciuni şi prin câte necazuri, şi prin câte păcate zăceam noi şi am robit noi, şi ne-am prăbuşit noi, şi am suferit noi, şi ne-am ridicat noi. Până a venit El şi ne‑a salvat pe fiecare. Acum suntem cu toţii aici. Îl binecuvântăm pe Domnul şi ne rugăm Domnului să ne ţină mereu lângă El. Stând lângă El, ne trimite înapoi la ai noştri, să le spunem fiecăruia dintre ei ce ne-a făcut nouă Domnul şi cum a avut milă de noi. Citeşte în continuare »

O întâmplare adevărată descrisă de fratele Traian Dorz

Am să vă povestesc o întâmplare adevărată, spusă de un frate care a văzut cu ochii lui aceasta.

„Eram întâmplător – spune fratele – în ziua aceea de Crăciunul trecut într‑un oraş mare şi treceam pe lângă uşa unei mari şi lăudate adunări, pline de predicatori vestiţi, care avea un cor mare, o orchestră mare cum nu prea sunt altele. În faţa adunării aceleia erau parcate zeci de maşini personale cu care veniseră cei ce cântau şi predicau acum în adunarea aceea foarte lăudată şi mare. Eu aşteptam pe cineva care trebuia să iasă şi, pentru a nu încurca ieşirea, trecusem de cealaltă parte a străzii şi mă uitam, că trebuia să iasă şi trebuia să-l văd pe cel care va ieşi. Citeşte în continuare »


din cuvântul fratelui Traian Dorz
trimis pentru nunta de la Milcov – 26 octombrie 1980

Rugăciunea este cea mai mare putere în lupta contra păcatului dinlăuntru şi împotriva nenorocirilor din afară. Rugăciunea deci, a celor doi împreună, este paznicul curăţiei căminului lor şi lumina creşterii copiilor lor sfinţi. Când e bine să se facă rugăciunea? În orice vreme, dar mai ales când se roagă şi celălalt, când se roagă şi ceilalţi. Rugăciunea [făcută] singur e o putere; dar împreună, creşte pe măsura numărului celor cu care te rogi. „Rugaţi-vă neîncetat”, spune Cuvântul lui Dumnezeu. Şi ce binecuvântare este acolo, când eşti împreună cu fraţii la rugăciune! Fiindcă chiar dacă spui numai „Amin”, tot ceea ce s-a spus în rugă­ciu­ne este ca şi cum ai fi spus şi tu. Dumnezeu este totdeauna acolo unde fraţii se roagă şi răspunde totdeauna cu bucurie şi cu belşug de binecuvântări la rugăciunea făcută de către toţi împreună cu dragoste, cu smerenie, cu căldură cu ascultare, cu credinţă. Citeşte în continuare »

din cuvântul fratelui Traian Dorz
trimis pentru nunta de la Iveşti – 2 mai 1982

Domnul a avut milă de Petru şi de Toma, fiindcă ei s-au întors iarăşi între fraţi, cu pocăinţă şi cu lacrimi. Dar Iuda s-a pierdut pe veci, fiindcă el n-a mai avut nici pocăinţă, nici lacrimi, nici întoarcerea între fraţi după ce căzuse în ispită şi în păcat.

Printre toate învăţăturile de astăzi pe care le-aţi auzit şi le veţi mai auzi, să nu uităm nici unii înştiinţările Domnului din acest loc al Sfintei Scripturi. Că El este cu noi numai când suntem în unitatea şi în dragostea smerită şi ascultătoare de El şi de fraţi; între acei între care am venit la chemarea Domnului şi la punerea legământului nostru cu Domnul. Oricine a început să se despartă de fraţi şi să umble printre alţii, prin alte locuri şi printre alţi oameni, să stea de vorbă cu alţii şi să caute alte case decât cele ale fraţilor, ajunge un trădător şi un lepădat, un căzut din credinţă şi un îndoielnic. Această stare este ducătoare totdeauna la osândă, dacă Domnul şi pocăinţa nu intervin ca să-l întoarcă pe cel care a apucat aşa din nou între fraţi. Citeşte în continuare »

Am fost aleşi să fim o jertfă de-nviorare pentru voi
şi-am fost supuşi de Domnul nostru atâtor lungi şi grele munci,
sub Mâna Lui, atâta vreme ne-a curs al lacrimii şuvoi
– azi voi cântaţi cu bucurie, fiindcă noi am plâns atunci.

Prin viscoliri de ierni vrăjmaşe, El ne-a trimis în loc oprit,
s-aducem Focul Sfânt la care v-aprindeţi sufletu-ngheţat,
azi voi cântaţi cu bucurie în cor de haruri încălzit,
dar nouă – nu ştiţi voi – ni-e arsă viaţa-n care l-am purtat.

Din jertfa inimilor noastre ce neştiut s-au mistuit,
atâta binecuvântare şi-atâta fericire-aţi strâns!
Ce bine că nu ştiţi voi preţul ce-n locul vostru l-am plătit,
că n-aţi putea cânta nici unul dac-aţi afla cât am mai plâns…

…O, Dumnezeule, ai milă de toţi cei care-au cunoscut
prin jertfa altora Lumina şi Adevărul Tău curat,
să nu păcătuiască-n contra acelor care le-au făcut
un bine care-n lumea asta e cel mai ’nalt şi-adevărat.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

1. Toate privirile lumii vor fi atente totdeauna la ceea ce „zic“ cei credincioşi despre Domnul Hristos. Adică la dovada vieţii lor despre El.
O, cât de mult atârnă atât mântuirea, cât şi pierzarea multora de felul cum mărturisesc despre Domnul nostru Iisus Hristos acei ce cred în Numele Lui şi care vorbesc în acest Nume!

2. Cum mărturiseşti tu despre Mântuitorul tău în faţa oamenilor?
Ce fel de mărturie este viaţa ta?
Ce le spune lor viaţa ta despre Iisus?
Ah, acestea sunt nişte întrebări cu care poate te-ai obişnuit acum şi poate ţi-au devenit chiar supărătoare.
Totuşi, să ştii că de răspunsul cinstit la fiecare din ele atârnă mântuirea sufletului tău…
Şi, desigur, şi a altora. Citeşte în continuare »

Iisus a răspuns şi le-a zis: „O lucrare am făcut şi toţi vă miraţi de ea”.

Nu a fost şi nu va fi niciodată vreun popor sau vreun rând de oameni în faţa căruia Dumnezeu să nu fi făcut cel puţin o lucrare uimitoare, să nu fi făcut cel puţin o minune.
Nu există nici măcar un singur om faţă de care Dumnezeu să nu-Şi fi arătat nici o singură dată, în chip puternic şi clar, mila sau puterea Sa, răbdarea sau iubirea Lui, printr-o dovadă uimitoare şi minunată.
Dar câţi oare au avut prilejul să vadă numai o singură astfel de dovadă, numai o singură lucrare uimitoare a lui Dumnezeu?
Cei mai mulţi au văzut, după cum şi astăzi pot vedea, multe şi multe astfel de lucrări ale Sale, dar ochiul stăpânit de păcat şi mintea întunecată de necredinţă nu vor să vadă lucrurile lui Dumnezeu.
Iar ceea ce mai şi văd, caută să explice ca fiind „un fenomen obişnuit şi normal” determinat de oameni sau împrejurări – şi nu minune.
Dragul meu frate, mulţi din cei care au văzut o singură lucrare a Domnului s-au aruncat la picioarele Lui cu credinţă şi pocăinţă (Luca 5, 8-11),
iar Dumnezeu i-a binecuvântat cu un har veşnic, pentru că s-au smerit şi s-au predat Lui, urmându-L cu dragoste şi cu supunere până la moarte.
Dar tu oare, care ai văzut şi ai putut vedea atât de multe lucrări ale lui Dumnezeu nu numai în jurul tău, dar chiar cu tine petrecute… şi totuşi nici până azi n-ai îngenuncheat să te predai Lui,
ce mai aştepţi?

Iisuse Doamne, Stăpânul şi Dumnezeu nostru, cu sufletul uimit de puterea Ta şi de minunile Tale, noi ne prosternem la picioarele Tale, mărturisind slăbiciunile noastre şi slăvind puterea şi iubirea Ta.
O, de câte ori Tu ne-ai ascultat rugăciunile, ne-ai izbăvit din nenorociri care ne îngrozeau, îndepărtând de la noi primejdii de care nu puteam scăpa altfel, şi pe care le-ai prefăcut bucurie şi pace, prin Mâna Ta, pentru noi şi pentru ai noştri!
Iartă-ne, Te rugăm, că, deşi am văzut atâtea lucruri ale Tale, prea grabnic le-am uitat şi, când din nou a venit primejdia, n-am avut nici o aducere aminte şi nici credinţă îndeajuns ca să nu ne îndoim, ci ne-am mirat ca şi când nu Te-am fi cunoscut niciodată.
Iartă-ne, Doamne, Te rugăm!

Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”

 

Când te vor prigoni-n cetatea în care te-a trimis Iisus,
tu tot să nu taci adevărul pe care-l vei avea de spus;
şi, dacă nu poţi merge-n alta, nici Adevărul Sfânt să-l taci,
atunci cu spinii şi cu crucea, şi cu Golgota să te-mpaci.

Când ştii c-a mai rămas o casă şi-un sat în care nu te-ai dus,
să nu spui c-ai sfârşit lucrarea spre care te-a trimis Iisus,
c-atâta vreme cât mai este un om şi-un loc ne-nştiinţat,
chiar de-ar fi-n marginile lumii, spre el vei fi îndatorat. Citeşte în continuare »

Iubire ce mi-ai depărtat
de peste zare teama,
tu m-ai crescut şi m-ai purtat
mai dulce decât mama!

Iubire ce mi-ai curăţit
de peste suflet tina,
tu mi-ai deschis nemaisfârşit
ospăţul cu Lumina.

Iubire care mi-ai luat
de peste ieri povara,
ce dulce mi-ai înseninat
eternă Primăvara! Citeşte în continuare »

Ce drag mi-a fost s-ascult de Tine,
oricât de greu mi-a fost s-ascult!
Căci ascultarea e un bine
ce-l văd din zi în zi mai mult.

Ce drag mi-a fost să merg cu Tine,
oricât de greu mi-a fost c-am mers!
N-am amintiri mai dragi şi pline
să-mi fi rămas mai de neşters.

Ce drag mi-a fost să cânt cu Tine,
oricât de greu mi-a fost să cânt!
În loc amar, ce stări divine
cântării mele i-ai răsfrânt!

Citeşte în continuare »

11. Fericit credinciosul care ştie una: Iisus,
şi care rămâne numai la El, oricât şi oricând ar fi întrebat.
Înţelept este acela care are un astfel de răspuns, fiindcă acela, rămânând la Iisus, va fi biruitor.
Cine ştie de acest singur Nume şi rămâne mereu numai la el, acela va scăpa totdeauna cu bine şi cu sufletul curat de oriunde.
Acela nu va rămâne nici de ruşine, nici de pagubă niciodată.

12. Dacă L-ai cunoscut pe Domnul şi vindecătorul tău Iisus Hristos, atunci ţine-te întruna numai de El. Şi apoi să nu mai ştii nimic altceva, niciodată şi nicăieri – mai ales în vremile grele – decât de Iisus.
Dacă vorbeşti cu cineva, vorbeşte cumpătat şi numai despre Iisus.
Iar dacă vei fi luat la întrebări după aceea pentru Numele Domnului Iisus, atunci ţine-te numai de una: IISUS.
Răspunde ce se cuvine despre aceea una şi despre Acela Unul.
Răspunde numai cum se cuvine, cui te-ntreabă
şi răspunde numai cât se cuvine, când eşti întrebat.
Dar ţine-te până la sfârşit numai de aceea una care ai spus-o la început, călăuzit de gândul: „Eu una ştiu.“ Orice ţi-ar face.
Şi fii sigur că atunci Hristos te va izbăvi curat şi biruitor.
Cu cât vei arăta că ştii mai puţin, cu atât mai bine.

13. Nu te băga niciodată în lucrurile străine de Hristos
şi nu te amesteca niciodată în alte discuţii decât despre El.
Nu te opri niciodată unde se vorbeşte despre altceva decât despre Domnul Iisus
şi nu lua parte deloc, cu nici un om şi la nici o acţiune cu scopuri străine de Domnul Iisus Hristos.
Atunci nu vei suferi pentru deşertăciuni.

Citeşte în continuare »

Traian Dorz

Nu este o mai fericită stare ca aceea când sufletul credincios este atât de unit cu Dumnezeu, încât este cu totul în Domnul şi Domnul în el. Sfântul Pavel a spus: „Pot totul în Hristos!”. Da! Când eşti în El, ai totul şi poţi totul. Cel mai înalt dar al credincioşilor adevăraţi a fost totdeauna de a deveni una cu Hristos şi aşa a fi găsiţi, în totul una cu El, în orice vreme şi-n orice loc, în tot ce au făcut. Fericire deplină nu există decât printr-o astfel de unire deplină cu Hristos. Cine a gustat această stare fericită nu mai doreşte nimic.
Luaţi bine seama la cuprinsul acestei cântări şi rugaţi-vă să ajungem cu toţii să avem o stare atât de înaltă şi o dorinţă atât de sfântă. Şi astfel, prin Duhul Său cel Sfânt să ne descopere, ca să ştim că tot ce avem şi tot ce suntem este numai de la El. Şi-atunci când noi ne-mpărtăşim deplin din darurile Lui, să putem face în aşa fel, încât şi El să Se poată folosi deplin de tot ce avem noi. Citeşte în continuare »

Ce-aduci în loc de lacrimi când Dumnezeu te scapă
din boală, din ispită, din flăcări ori din apă,
când El îţi scapă soţul ori fiii, ori părinţii;
– când n-ai cuvânt de lacrimi, ce-aduci Recunoştinţii?

Primejdioasă este uitarea totdeauna,
ea lampa ta o stinge chiar când mai grea-i furtuna,
ea sufletul ţi-adoarme la cea mai grea răscruce
şi, dintre mii de bunuri, pe cel mai scump ţi-l duce. Citeşte în continuare »

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR