Arhiva pentru categoria: ‘Traian Dorz’

Doamne-ajută-mă să strâng
lacrima, dator s-o plâng,
şi mă-nvaţă cum s-adun
tot ce sunt, tot ce sunt dator să spun.

Să nu trec pe lâng-un dor
făr-ai da ce sunt dator,
să nu trec pe lâng-un prag
făr-un grai, făr-un grai rostit cu drag.

Citeşte în continuare »

1. Ce ades îmi amintesc, cu îndurerare, în rugăciunile mele de acum, fericirea rugăciunilor mele de altădată!

2. Atunci, în rugăciunile mele, nici nu-mi aminteam de mine. Nici nu mă gândeam la durerile mele. Nici nu mă îngrijeam de vreo lipsă a mea.

3. Uitam de orice dorinţă pământească şi-mi dăruiam întreaga inimă Ţie, plină numai de dragostea Ta.

4. Tot braţul îmi era plin numai de cererile altora şi toate lacrimile mele se vărsau numai pentru durerile din afara mea.

5. Atunci Tu îmi erai centrul meu, casa mea, comoara şi soarele meu.

6. Fraţii şi semenii mei îmi erau grădina şi câmpiile mele…
7. Lucrarea Ta îmi era cerul meu şi pământul meu şi toată lumea iubirilor mele.

8. Iar eu, undeva, lângă toate acestea, între ele, nevăzut, bucurându-mă în umbra rugăciunilor mele de lumina Ta negrăită şi strălucită. Citeşte în continuare »

Nainte de-al Tău Nume Sfânt nimic n-a fost, Iisus…
n-a mai fost nici un răsărit, n-a fost nici un apus,
ci Numele Tău Sfânt a fost, Iisuse, primul grai,
Cuvântul Tu erai, Iisus, Lumina Tu erai!… Citeşte în continuare »

Hristos este Împăratul!
Toţi câţi Îl slujesc cu zel
fie siguri de izbândă,
viitorul este El!
Slavă Lui, salvă Lui –
viitorul este El! Citeşte în continuare »

Lumina Satelor, anul II, nr. 1, Sibiu, Duminica 14 Ianuarie 1923

În “L. S. nr. 40 din 5 octombrie 1930, apãru urmãtoarea înștiințare: Lumina Satelor unitã cu Libertatea.

Veste de care se vor bucura, aducem cititorilor noștri. Între foaia noastrã Lumina Satelor și vechea gazetã popularã Libertatea de la Orãștie, s-a încheiat o înțelegere în temeiul cãreia cele douã foi se contopesc în una. Redacția foii Libertatea se mutã în sãptãmîna aceasta la Sibiu, unindu-se cu redacția noastrã… Cititorii L. S. şi ai Libertãții, vor primi din sãptãmînã viitoare aceleași foi… vor primi:

1 – Lumina Satelor unitã cu Libertatea, ca foaie conducãtoare, cu material felurit despre stãri și lucruri din viața culturalã, bisericeascã, naționalã, economicã și politicã a poporului nostru și a țãrii… precum și din viața celorlalte țãri de pe glob…
2 – Oastea Domnului… ca foaie religioasã moralã, povãțuitoare spre bune moravuri în poporul nostru – și
3 – Foaia Interesantã, adaosul literar ilustrat al Libertãții de la Orãștie, care e un magazin de cunoștințe folositoare de tot felul… poezii, schițe, istorioare, povestiri pentru petrecere… Citeşte în continuare »

M-am întâlnit cu Tine la un hotar, Iisus,
şi-am ascultat întâiul cuvânt ce mi l-ai spus;
la-ntâia Ta chemare Ţi-am spus cu lacrimi: DA
– şi nu uit pân’ la moarte îmbrăţişarea Ta.

Au fost de-atunci necazuri cât munţii-ameninţând,
dar Harul Tău mai mare a fost, de orice rând;
au năvălit vrăjmaşii cumpliţi ca nişte lei,
dar Tu ai fost, Iisuse, mai tare decât ei.

Ştiu că şi de-azi ’nainte, pe-oriunde m-ai purta,
mă va-nsoţi prin toate, Iisus, puterea Ta
şi-mi vei întinde Mâna, mai repede să vin,
să mă-ntâlnesc cu Tine la Alt Hotar Divin.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

În foaia «Lumina Satelor» nr. 40, din 12 octombrie 1924, Părintele Iosif publică primul concurs pentru un imn al Oastei, cu un premiu de doi dolari.

Iată ce scria el, printre altele, atunci: „Se pune un premiu de doi dolari pentru un cântec de marş, pe seama celor din Oastea Domnului. Un prieten al gazetei, din America, îmi trimite o «cinste» de doi dolari. Am aflat de bine să pun această «cinste» în slujba Domnului. Deschid, cu aceşti dolari, aici la gazetă, o întrecere (concurs) pentru cine va scrie cel mai bun cântec (poezie) de «marş» pe seama celor din Oastea Domnului. Se ştie că orice armată îşi are «marşul» ei, adică, cântarea de biruinţă în sunetul căreia pleacă la luptă. Această gazetă încă a strâns o Oaste a Domnului, care cheamă la luptă pe oameni să se hotărască la o viaţă nouă cu Domnul, pentru ca apoi să poată duce la biruinţă lupta… contra tuturor relelor care vin de la vrăjmaşul diavol. Citeşte în continuare »

N-am înţeles adesea, Iisuse-al Tău Cuvânt,
dar l-am crezul şi-atuncea adevărat şi sfânt.

N-am cunoscut adesea ce piedici întâlneam,
dar Ţi-am călcat pe urme cât mai smerit puteam.

A fost cumplit adesea să-nfrunt pe Goliat,
mi-a fost de el şi frică, – dar n-am făcut păcat.

N-am priceput adesea ce jertfe mi-ai cerut,
dar am privit Golgota – şi Ţi le-am dat tăcut. Citeşte în continuare »

1. Dumnezeul meu, Tu ierţi, pentru că eşti nespus de iubitor,

2. Tu porunceşti, pentru că eşti nespus de puternic,

3. Tu rabzi, pentru că eşti nespus de bun,
dar Tu şi judeci, pentru că eşti nespus de sfânt.

4. Cine nu-Ţi primeşte iubirea, cine nu-Ţi ascultă porunca şi nu-Ţi înţelege răbdarea
Îţi va suporta judecata!

5. Dumnezeul meu, Tu, fiind în primul rând iubire, prin iubire trebuie să fii cunoscut. Citeşte în continuare »

Moartea şterge toate, numai una nu,
– luptă-te ca asta s-o câştigi şi tu:
plata faptelor iubirii, plata faptelor iubirii
s-o câştigi, s-o câştigi şi tu.

Moartea le ia toate, numai una ai,
– luptă-te ca asta să te ducă-n rai:
plata milei pentru alţii, plata milei pentru alţii
să te ducă, să te ducă-n rai. Citeşte în continuare »

1. Domnul şi Mântuitorul meu, iată, şarpele mă pândeşte totdeauna, dar văd că el îndrăzneşte să se apropie de mine doar când sunt singur. După cum a făcut şi faţă de mama mea Eva, când şi ea era tot singură.

2. Ce primejdioasă este totdeauna singurătatea pentru o femeie, adică pentru sufletul fără soţ, pentru sufletul cel mai slab!

3. Singurătatea, pentru suflet, este ca vântul pentru foc: pe cel tare îl face mai puternic, pe cel slab îl împrăştie de tot.

4. Prietenul singurătăţii mele şi al tăriei mele, nu-mi lăsa inima singură niciodată!

5. Nu mă părăsi când sunt mai slab, căci şarpele numai atunci îndrăzneşte să se apropie de mine. Şi ispita numai atunci mă poate birui. Citeşte în continuare »

Nu e nimeni-nimeni, decât Dumnezeu,
care să-ţi ajute când ajungi la greu;
poţi striga-n primejdii, poţi tot plânge-n munci,
nimeni, decât Domnul, nu-i să-ţi vină-atunci.

Ca să ai, ca să ai ajutor la greu,
vin’ la Dumnezeu;
dacă nu eşti, dacă nu eşti fiul Lui,
eşti al nimănui.

De n-ajuţi pe nimeni când va aştepta,
nimenea nici ţie nu-ţi va ajuta;
dacă nu eşti gata a ierta frumos,
nici ţie nu-i gata a-ţi ierta Hristos. Citeşte în continuare »

1. Ce să iau cu mine, Preaiubitule, ce să iau cu mine când voi veni Acasă, când ai vrea Tu să mă vezi, când mă vei întâmpina?

2. – Mai întâi, să fii în veşmântul de in curat al dragostei. Acesta să-ţi fie înfăşurătoare albă şi veşnică, drept pe inima ta. Numai ea îţi va rămâne până la Mine.

3. Apoi, peste aceasta, haina nădejdii. Ea te va apăra de vânturile potrivnice, te va feri de sfâşierile spinilor, te va ocroti de loviturile grindinii, până vei intra aici.

4. Iar pe deasupra, apărătoarea credinţei. Sub ea vei fi la adăpost de săgeţile arzătoare ale celui rău, până vei vedea Ţărmul Celălalt.

5. – Săgeţile arzătoare, ai zis?
Ah, săgeţile acestea arzătoare, numai Tu singur ştii cât de cumplite sunt pentru mine!
6. Numai Tu singur poţi să ştii ce chinuitor mă ard acestea, tot mai des şi tot mai prelung. Citeşte în continuare »

16. Totul este cu putinţă celui ce crede şi se roagă.
Numai dacă sufletul este credincios statornic şi dacă rugăciunea lui este stăruitoare.
Căci când omul credincios luptă cu Dumnezeu aşa, omul totdeauna Îl biruie pe Dumnezeu prin rugăciune.
Fiindcă Dumnezeu este iubire, iar iubirea nu rezistă rugăciunii.

17. Hristos poate realiza imposibilul. Citeşte în continuare »

Durerea iar m-a cercetat –
şi-n inima-mi sărmană,
cu-atâtea răni, a mai lăsat
o rană.

Simţit-am cum pe faţă iar
curg lacrimile vale,
de ce am oare-atât amar
şi jale?… Citeşte în continuare »

 

Cine ţi-a adus viaţa, – suflete al meu,
în mormântul unde singur suspinai din greu,
Cine altul decât Domnul Care te-a iubit?
Lui Îi datorezi iubire până la sfârşit.

Cine ţi-a dat bogăţia Cântecului Sfânt
Cine, aurul luminii Sfântului Cuvânt,
Cine, harul rugăciunii, Cine, decât El?
Lui Îi datorezi cântare într-un unic fel! Citeşte în continuare »

Când simţi ameninţarea şi pumnul urii greu,
încredinţează-ţi viaţa deplin lui Dumnezeu!

Când simţi îngrijorarea şi tremurul fricos,
încredinţează-ţi soarta în Mâna lui Hristos.

Când simţi că nici o cale şi nici o uşă nu-i,
încredinţează-ţi fiii şi fraţii-n Mâna Lui.

Citeşte în continuare »

În cele mai frumoase din imnurile mele
aş vrea să-nalţ cu lacrimi de viers înfiorat
un grai mai plin de farmec ca tot ce-i har în ele
– şi-acesta-i al Tău Nume, Iisuse Adorat!

Prin cele mai curate din gândurile mele
aş vrea să urc mireasma divinului prinos
a tot ce-i mai sfinţire şi mai lumină-n ele
– şi-acesta-i al Tău Nume, Iisuse Preafrumos.

Citeşte în continuare »

Tu ştii atât de bine
ce eşti dator să faci,
ştii tot ce se cuvine
să spui ori ce să taci.
– Tu poţi, când vrei cu-adevărat,
să ţii Cuvântul cel curat,
de-aceea vei răspunde greu
când vei da ochi cu Dumnezeu.

Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
de la adunarea din a doua seară de priveghere
a fratelui Popa Petru

Au fost odată doi oameni pe pământ. Nu e pildă întâmplarea cu bogatul nemilostiv şi cu săracul Lazăr. E o întâmplare adevărată. Dacă Lazăr cel lepros şi plin de bube avea un nume, şi bogatul cel nemilostiv avea un nume. A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam, în Împărăţia lui Dumnezeu. A murit şi bogatul, spune Evanghelia; căci şi bogaţii mor. Şi pentru cei cărora le merge greu şi care sunt numai necăjiţi şi chinuiţi în toată existenţa de pe pământ, vine odată ziua când îi uşurează Dumnezeu de toată munca şi osteneala, şi alergarea şi-i duce la odihna Lui cerească. Citeşte în continuare »

octombrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Sep    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR