Arhiva pentru categoria: ‘Viețile Sfinților’

ÎPS Laurențiu Streza,
Mitropolitul Ardealului

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Biserica, Mama noastră, se îngrijeşte în fiecare an să ne umple în chip minunat cu darurile Sfântului Duh prin intermediul praznicelor din cursul anului bisericesc. Prin Sfânta Liturghie sunt actualizate toate evenimentele vieţii Mântuitorului, putând participa în mod real, prin harul Sfântului Duh, la ele. Tot prin celebrare liturgică lăudăm, preaslăvim şi intrăm în comuniune cu toţi sfinţii, cu acei oameni care au urmat întru totul lui Hristos şi care au trăit viaţa Lui în trupurile lor muritoare. Prin Sfânta Liturghie înţelegem şi simţim sfinţenia, văzând în vieţile sfinţilor modul concret în care adevărul Evangheliei poate fi transpus în viaţa noastră de zi cu zi. Aceasta este pedagogia divină la care ne cheamă prăznuirea sfinţilor: nu doar laudă să le aducem prin cântări, ci să le imităm pilda vieţii lor, prin asceză, înfrânare şi păzirea poruncilor Evangheliei. Citeşte în continuare »

Pr. Teofil Paraian

Cei mai mulți sfinți sunt ai „oamenilor mari”, care le înțeleg mǎreţiile. Sfântul Nicolae este si al „oamenilor mici” si, prin aceasta, al tuturor. La el se gândesc toți cei care-l așteaptă ca aducător de daruri. Îndreptător credinței si chip blândeţilor, de când a propovăduit in Mira Lichiei – unde a fost episcop – s-a impus in conștiința credincioșilor contemporani cu el si a rămas contemporan cu toate generațiile de credincioși. A câştigat cu smerenia cele înalte si cu sărăcia cele bogate. A fost sărac pentru ca n-a vrut sa fie bogat, a fost sărac pentru ca i-a ajutat pe cei săraci. I-a ajutat din prisosul lui pe semeni, pentru ca a știut ca prin milostenia sa se apropie de Cel Ce a spus: „Fericiți cei milostivi, ca aceia se vor milui.” A fost doritor de înmulțirea binelui si a bucuriei si a intervenit pentru ajutorarea celor ce erau sa piară in păcat. Citeşte în continuare »

Predica Parintelui Arsenie Boca despre cel mai iubit sfant al crestinatatii, Sfantul Nicolae

Sfântul Nicolae: Inima lui era o mare în care se revărsau toate lacrimile pământului

“Sfântul Ierarh Nicolae e unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinismului. Nu e (atât de popular) nici Sf. Ioan Gură de Aur, a cărui Liturghie se săvârşeşte mereu. De ce? Ne-ar putea-o spune cele două calităţi ale marelui ierarh: dragostea de Iisus, dragostea de Adevăr.Deci «mila şi adevărul», pe care le-a trăit ca ierarh, l-au făcut mare înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a făcut mare înaintea oamenilor. Edictul lui Constantin cel Mare l-a găsit pe Sfântul Nicolae în temniţă. Citeşte în continuare »

Diac. Prof. Dr. Nicolae Balca
în Glasul Bisericii nr. 9-10,1966

Învăţătură mântuitoare a sfintei noastre Biserici este şi aceea despre cinstirea acelor creștini care, pe pământ trăind, mult s-au ostenit pe urmele Mântuitorului Hristos și astfel ei şi-au agonisit starea cea de-a dreapta Tatălui. Ei nu s-au născut sfinţi, ci au devenit prin viaţa lor sfinţi, luptând până a ultima lor suflare împotriva ispitelor rele, împotriva păcatelor de tot felul, iar prin iubirea lor faţă de oameni şi faţă de Hristos, au izbândit împotriva răului şi au stins prin ardoarea credinţei puterea focului feluritelor păcate şi rătăciri. Sfinţii s-au făcut tari prin credinţa lor lucrătoare în războiul pe care l-au dus împotriva răutăţii şi a vrajbei dintre oameni (Evrei X, 33-35). Inima lor care s-a mistuit în ardoarea dragostei faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu, iar picioarele lor au alergat numai pe urmele şi căile Mântuitorului. Ei au fost – cum zice Sfântul Grigorie de Nyssa – victorii vieţii lor, artiştii acestei opere de artă fiind voinţele lor sfinte, culorile sunt virtuţiile creştine cu care ei s-au împodobit, iar modelul pe care ei l-au urmat a fost Iisus Hristos. Urmând lui Hristos, ei au putut mărturisi cu Apostolul că nu mai trăiesc ei, ci Hristos trăieşte în ei. Citeşte în continuare »

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Iubiții mei,

Sfinții Bisericii sunt fiii și fiicele a diverse popoare, fiind foarte diferiți ca vârstă și ocupații și la fel și la nivelul virtuților pe care le-au lucrat, iar Sfântul Dimitrie, Marele Mucenic, pe care îl pomenim astăzi, e grec de neam și s-a născut în cetatea Solun sau Tessalonicul de astăzi.

Un Sfânt grec, pentru o întreagă lume! Cum, tot la fel, avem Sfinți asiatici, africani, europeni, americani…pentru o întreagă lume, pentru că atunci când îi pomenim, într-o anume zi, în ziua lor de pomenire, ei sunt pomeniți la nivel ecumenic, la nivelul întregii Ortodoxii. Citeşte în continuare »

În vremurile cumplite cele mai de pe urmă, cînd s-au înmulţit păcatele noastre, s-au înmulţit şi primejdiile asupra noastră, încît s-au împlinit cuvintele Sfîntului Pavel, care zicea: „Primejdii de la tîlhari, primejdii de la rudenii, primejdii de la neamuri, primejdii în cetăţi, primejdii în pustiuri, primejdii pe mare, primejdii între fraţii cei mincinoşi” (2 Cor. XI, 26). Cînd cuvintele Domnului s-au împlinit: „Că se va scula neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri”, cînd ne supără pe noi năvălirile cele de alt neam, războaiele cele dintre noi şi rănile cele purtătoare de moarte, atunci Prea Curata şi prea Binecuvîntata Fecioară Maria, Maica Domnului, ne dă nouă Acoperămîntul spre apărare, ca din toate primejdiile să ne scape pe noi de foamete, de ciumă şi de cutremure să ne apere, de războaie şi de răni să ne acopere şi să ne păzească pe noi sub Acoperămîntul său nevătămaţi. Citeşte în continuare »

Înaltpreasfințiile Voastre, Preasființiile Voastre, Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Preacuvioase maici, stimate autorități centrale și locale,

Iubiți credincioși și credincioase,

Evanghelia de astăzi ne spune că Mântuitorul Iisus Hristos dăruiește celor care-L primesc pe El și cred în El apa cea vie. Și spune El că această apă se face izvor de apă curgătoare spre viață veșnică în cei care o primesc. Deci Evanghelia, ne arată Iisus Hristos, este izvorul Harului dumnezeiesc. Prin El, harul Preasfintei Treimi s-a dăruit lumii. Legea s-a dat prin Moise, iar harul și adevărul prin Mântuitorul Iisus Hristos. În Evanghelia de astăzi ni se arată și faptul că adevărații închinători ai Tatălui din Ceruri sunt închinători în Duh și în Adevăr. Ce înseamnă asta? Înseamnă că aceia sunt adevărați închinători care se află în stare de rugăciune luminată de Duhul Sfânt și mărturisesc adevărul dreptei credințe. Deci adevăratul închinător, oriunde s-ar afla el, și nu numai la Ierusalim, ci în orice loc din lume este adevărat închinător atunci când se află în stare de rugăciune luminată de Duhul Sfânt și mărturisește adevărul dreptei credințe. Adevărul că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Celui Veșnic, care din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor s-a făcut om și care, prin Învierea Sa din morți, ne-a deschis drumul spre viață veșnică. Citeşte în continuare »

Astăzi, iubiţii mei, este sărbătoarea Întâmpinării. Într-o asemenea zi, în Constantinopol, în biserica din Vlaherne (unde pentru prima dată am cântat „Apărătoare Doamnă…”) mergeau poporul şi împăratul şi se rugau lui Dumnezeu. Atunci, când oamenii credeau, sărbătoarea aceasta era deosebit de cinstită.

* * *

Ce sărbătorim astăzi? Într-un mic sat trăia o mamă foarte săracă. A născut pe unicul ei copil nu în casă, nici măcar într-o colibă, ci într-un staul. Hăinuţe să îl acopere nu avea; l-a aşezat pe paie. Deşi era frig, sobă nu aveau; animalele, boul şi măgăruşul, au venit aproape de copil şi prin respiraţia lor încălzeau trupuşorul lui. Citeşte în continuare »

Sfântul Ioan Gură de Aur

„ Scoţându-l afară din cetate, îl ucidea cu pietre.
Iar martorii ş-au pus hainele sale lângă picioarele
unui tânăr, ce se chema Saul.” (Fapt. VII, 58)

Inainte de întoarcerea sa la credinţă Pavel sau Pavlu a umplut Ierusalimul de sânge, el sugruma pe cei credincioşi, prigonea pe Apostoli, şi a ajutat la uciderea sfântului Ştefan, şi nu cruţa nici bărbaţi nici femei. Ascultă, cum vorbeşte de aceasta ucenicul său Sf. Evanghelist Luca în Faptele Apostolilor: „Pavel strică Biserica, mergând prin case si trăgând bărbaţi şi femei îi da la temniţă” (Fapt. VIII, 3). Citeşte în continuare »

Nasterea lui Iisus Hristos astfel a fost: fiind logodita Preacurata Maica Lui, Fecioara Maria, cu Iosif, barbat drept si batrin cu anii – caci era de 80 de ani si, sub chipul insotirii, dupa marturia Sfintului Grigore de Nissa si a Sfintului Epifanie al Ciprului, a fost data lui pentru paza fecioriei si pentru purtarea de grija pentru dinsa, mai inainte pina a nu se aduna ei. Iosif era numai cu parerea barbat Mariei, iar de fapt era pazitor al fecioriei ei celei sfintite lui Dumnezeu, martor cu ochii si vazator al vietii ei celei fara prihana. Caci asa a vrut Dumnezeu, sa tainuiasca inaintea diavolului taina intruparii Sale din Preacurata Fecioara, acoperind prin logodire fecioria Preasfintei Maicii Sale, ca sa nu cunoasca vrajmasul ca aceasta este fecioara aceea, despre care a zis Isaia mai inainte: Iata fecioara va lua in pintece. Citeşte în continuare »

a. Viaţa

Preaînvăţatul şi vrednicul de pomenire mitropolit Dosoftei (Barilă) este numărat printre cei mai aleşi ierarhi pe care i-a avut vreodată Biserica Ortodoxă Română.

Acest blând şi cuvios mitropolit s-a născut în părţile Sucevei din părinţi foarte credincioşi. De mic a fost dat la învăţătura cărţii la cei mai buni dascăli ce se aflau atunci în Moldova. Apoi s-a dus la Şcoala Frăţiei Ortodoxe din Liov, unde a învăţat limbile greacă, latină, slavonă şi polonă, precum şi teologia ortodoxă.

În anul 1649 a primit tunderea monahală în Mănăstirea Probota. În anul 1658 a fost ales episcop de Huşi, fiind în vârstă de 34 de ani. Între anii 1660-1671 a fost episcop de Roman, iar între anii 1671-1686 a fost mitropolit al Moldovei. În anul 1686 s-a refugiat în Polonia, la Zolkiev. După 7 ani de pribegie a murit acolo, în anul 1693. Citeşte în continuare »

Cuvintele tale m-au convins, sfinte bătrâne, și minunea mi-a dat certitudinea că ai dreptate. Cred acum. Cred cu toată puterea sufletului meu că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și El, de o ființă cu Tatăl.

Puțină carte a învățat sfântul, cum știm. Acest lucru totuși nu l-a împiedicat să vină și să ia parte la Sinodul I Ecumenic pe care l-a convocat Constantin cel Mare în anul 325 d. Hr., ca să se astupe gura lui Arie și să-l caterisească. Acest înfricoșător eretic, după cum știm, învăța că Hristos nu este Dumnezeu, ci creatură și făptură a lui Dumnezeu. Această ereticească învățătură a lui a provocat un adevărat cutremur și a tulburat întreaga Biserică creștină. Citeşte în continuare »

Sfâtul Pavel, într-una din epistolele către Corinteni, ne spune să nu ne ducem la tribunalele civile cu pricinile noastre, ci să rezolvăm între noi problema. La ora actuală, 40% din cei care au primit pământuri sau au probleme cu moştenirile sunt la tribunale. Şi sunt creştini! Unii stau neîmpărtăşiţi de 14 ani, unii nu se mai spovedesc, că tot au promis că se îndreaptă şi nu s-au îndreptat, unii au dreptate şi unii n-au. Dar şi cei care au dreptate şi cei care n-au, fiind creştini, ar trebui să rezolve ei problema. Aşadar, aplicarea practică a creştinismului aproape că nu există.

Aţi văzut ce-a făcut Sfântul Spiridon, dacă aţi ajuns să citiţi întâmplarea cu berbecii? El era păstor, era şi episcop şi păstor. Şi au venit noaptea hoţii la turmă şi dimineaţa i-a găsit tremurând şi neputând să se mişte. Şi i-a întrebat: „Ce-i cu voi aici?” Ei au început să plângă şi au zis: „Preasfinţite, am venit azi noapte la furat şi n-am putut să ne mai mişcăm din loc, a venit îngerul Domnului şi aici ne-a încremenit şi am tremurat toată noaptea”. Atunci el s-a rugat pentru ei şi li s-au dezlipit picioarele de pământ şi le-a spus: „Mergeţi în pace!” Dar după o vreme i-a chemat înapoi. Ei s-au speriat, că s-au gândit că-i va da pe mâna autorităţilor. Atunci Sfântul Spiridon a luat un berbec şi le-a zis: „Luaţi şi voi un berbec. Parcă prea v-aţi ostenit toată noaptea şi nu v-aţi ales cu nimic, luaţi şi voi şi tăiaţi-l şi mâncaţi-l”. Şi ei au început să plângă, n-au mai tăiat nici un berbec, nu l-au mai părăsit pe Sfântul Spiridon toată viaţa. Avem noi puterea în zilele noastre să facem aşa? „Părinte, dacă prindem pe vreunul că fură ceva de la noi, îl izbim de nu se vede.” Nu mai zic de toate celelalte: „Sunăm la poliţie, zbierăm, ţipăm, îl dăm în judecată, ne certăm, nu mai vorbim cu el, îi furăm şi noi ceva, îi aruncăm ceva peste gard etc.” Vedeţi marea diferenţă între adevăraţii creştini şi noi, care nu facem aşa? Cu ce ne deosebim de păgâni?

(Părintele Nicolae Tănase,
Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 235-236)

sursa: http://www.doxologia.ro

Troparul praznicului

Astazi legaturile nerodirii de fii se dezleaga, ca pe Ioachim si pe Ana auzindu-i Dumnezeu, mai presus de nadejde a naste pe Maica lui Dumnezeu, aratat s-a fagaduit lor. Din care Insusi S-a nascut Cel necuprins, om facandu-Se, Ingerului poruncind sa strige ei: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!”

Domnul si Dumnezeul nostru, vrand sa-si gateasca pentru Sine locas insufletit pe pamant, casa sfanta spre salasuirea Lui, a trimis pe ingerul Sau catre dreptii Ioachim si Ana, dintru care a voit sa se nasca Maica Sa si le-a vestiti lor, care erau neroditori si sterpi, ca le-a dat Dumnezeu lor dar de zamislire, spre nasterea Fecioarei. Drept aceea, s-a zamislit Sfanta Fecioara Maria si s-a nascut din samanta barbateasca, insa din fagaduinta, fiind parintii ei, adica, batrani si sterpi. Ca numai Hristos singur S-a nascut din Sfanta Fecioara Maria mai presus de fire, negrait si netalcuit, precum El singur stie, fara de voie trupeasca. Si, Dumnezeu desavarsit fiind, toate ale iconomiei Lui celei dupa trup desavarsit le-a luat asupra Sa, adica firea oamenilor, asa precum a zidit-o si a plasmuit-o dintru inceput. Citeşte în continuare »

Sinaxar 9 Decembrie

Sfântului Ioan Gură de Aur

Daca femeile au putut sa-L convinga pe Dumnezeu sa le stea alaturi si sa le ajute sa-si creasca copiii, cu atât mai mult am putea si noi sa-o facem, daca dorim.

A fost o data o femeie din neamul iudeilor pe care o chema Ana. Aceasta femeie a nascut un baiat si desi nu mai spera sa mai nasca înca unul, pentru ca si pe acesta îl dobândise varsând multe lacrimi (era stearpa si mereu pricina de batjocura pentru potrivnica ei), si-a tinut pruncul lânga ea numai atât cât era nevoie ca sa-l alapteze. Dupa ce l-a întarcat, l-a luat si l-a daruit lui Dumnezeu si l-a rugat apoi, când a mai crescut, sa nu se mai întoarca acasa, ci sa locuiasca în templul Domnului. Daca vreodata îi era dor de el, ca unei mame adevarate, nu-l chema pe copil sa vina acasa, ci împreuna cu sotul ei mergea la templul Domnului sa-si vada fiul, pentru ca îl daruise deja cu totul lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Pr. Prof. Dr. Acad. Mircea Păcurariu

Şirul “sfinţilor naţionali” ar putea începe cu unul din apostolii Mântuitorului Iisus Hristos, şi anume cu Sfântul Andrei. Acesta, deşi era iudeu de neam, a propovăduit într-o parte a pământului românesc, la strămoşii noştri geto-daci, şi anume în teritoriile situate pe ţărmul apusean al Mării Negre (Pontul Euxin).

Cine era Sfântul Andrei, “cel întâi chemat” la apostolie? Era frate al lui Simon Petru, care s-a numărat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amândoi fiii pescarului lona. Erau originari din Betsaida, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, în nordul Ţării Sfinte. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Amândoi s-au numărat printre “ucenicii” Sfântului Ioan Botezătorul, ascultând timp îndelungat predicile acestuia în pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăinţă şi cu proorocia despre venirea lui Mesia. Citeşte în continuare »

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Iubiții mei,

cât de bărbați [Andrei vine de la gr. anir, andros = bărbat] la minte suntem, cât de bărbătoși la suflet, și bărbații și femeile, și înrădăcinați în iubirea noastră de credință și de neam, în comparație cu bărbatul acesta preaminunat, cu Sfântul Apostol Andrei, care acum 2000 de ani, din porunca Domnului nostru, ca Apostol al Său, a inițiat o predicare a credinței creștine pentru a dezrădăcina idolatria neamurilor…și a ajuns până la strămoșii noștri? Cum ar trebui să fim noi, ca Biserică și ca nație, cei de 2000 de ani ortodocși pe aceste meleaguri?

Și nu sunt deloc întrebări retorice! Pentru că înrădăcinarea de milenii a credinței ortodoxe la noi ne face și mai responsabili față de cei care, nici până astăzi nu au cunoscut Ortodoxia credinței, datorită credinței lor eretice sau nu au trăit niciun fel de creștinism, oricât de deformat ar fi el, ci sunt tot păgâni, ca și cei de acum 2000 de ani. Citeşte în continuare »

Ești frumos / frumoasă și deștept / deșteaptă? Ai talente nebănuite? Simți că nimeni nu se ridică la înălțimea așteptărilor tale? Atunci intră în clasa Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina (25 Noiembrie)! Pentru sfintele ei soliri înaintea Domnului Hristos, să fim mântuiți! Citeşte în continuare »

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR