Mergi la CUPRINS-ul cărţii: „Ce este Oastea Domnului”

21. „Noutatea“ Oastei Domnului

Vrem să trăim frăţietatea celor dintâi creştini!

Mulţi văd în Oastea Domnului cine ştie ce „noutate“, de care unii se sperie. Ba încă alţii, atâţia şi atâţia, şoptesc că am fi şi noi o „sectă“ nouă.

Ei bine, noi vom spune că nu suntem absolut nici o noutate. Noi nu facem altceva decât în-cercăm să trăim viaţa şi traiul celor dintâi creştini. Căci, vai, Doamne, este o prăpastie întreagă între traiul creştinilor celor dintâi şi „creştinătatea“ creştinilor de azi.

Ascultaţi ce spun Scripturile despre viaţa ce-lor dintâi creştini!

„Şi cei ce au primit propovăduirea – spun Scripturile – stăruiau în învăţătura Apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni… şi în toate zilele erau aşteptând cu un cuget în biserică, şi, frângând prin case pâine, primeau hrana cu bucurie şi cu bunătatea inimii. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod, iar Domnul adăuga zi de zi la numărul lor pe cei ce se mântuiau“ (Fapte 2, 41–47). „Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet… , un mare dar era peste toţi… , se cutremura locul unde se rugau… şi nu era nici unul printre ei care să ducă lipsă de ceva“ Fapte 4, 31–35).

Unde se mai vede însă azi acest trai al iubirii şi înfrăţirii evanghelice? Noi, ostaşii Domnului, vrem să ne întoarcem la traiul acesta.

Noi, ostaşii Domnului, vrem să trăim Evanghelia, aşa cum au trăit-o creştinii cei dintâi.

Asta-i toată „noutatea“ Oastei Domnului!

↑ sus ↑

Ostaşii Domnului se agrăiesc între-olaltă «fraţi» şi «surori»

Noi, ostaşii Domnului, ne agrăim (ne adresăm, n. ed. ) întreolaltă «fraţi» şi «surori». Nu este nici o noutate această agrăire. Aşa se agrăiau şi creştinii cei dintâi. Epistolele Apostolului Pavel sunt pline de «fraţi» şi «surori».

Apostolul Pavel se adresează credincioşilor totdeauna cu cuvântul «fraţilor». „Toţi fraţii vă trimit sănătate“ (I Cor. 16, 20), „spuneţi sănătate fraţilor de acolo“ (I Tes. 5, 26), „îl aştept pe Timotei, cu fraţii de aici“… „pe Apolo l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii“ (I Cor. 16, 11-12) etc.

Creştinii cei dintâi trăiau în dragoste şi frăţietate evanghelică, de aceea agrăirea lor de «fraţi» şi «surori» era firească. Însă, în curgerea vremii, această agrăire s-a stins, pentru că s-a stins şi frăţietatea dintre oameni. Azi, când te aude cineva agrăind pe un altul «frate» şi «soră» – cască nişte ochi mari şi te declară îndată de «pocăit», adică sectar.

Ce zăpăceală! Ce mărturie grozavă despre „creştinătatea“ creştinilor de azi!

Când eram la ţară, am auzit o dată pe doi oameni agrăindu-se la o întâlnire astfel:

– Ce mai faci, măi George, fira-ai al d… ?

– Bine, măi Nicolae, omoară-te Iuda! (fireşte, după aceştia nu strigă nimeni că-s «pocăiţi»).

Aici vom spune că agrăirea noastră de «frate» şi «soră» se va face fără deosebire de tagmă şi ocupaţie. Şi eu, ca preot, sunt frate mai mare al fraţilor mei ostaşi, pentru că şi Apostolul Pavel se numea un frate al «fraţilor» creştini. Ba chiar şi Mântuitorul spunea că «fraţii» Lui sunt toţi cei ce păzesc cuvintele Lui (Luca 8, 21).

Vom repeta deci: noi, ostaşii Domnului, ne agrăim întreolaltă «fraţi» şi «surori» şi ne silim să şi trăim această agrăire. Şi, prin viaţa şi faptele noastre, să dăm dovadă că suntem într-adevăr fraţi şi surori.

↑ sus ↑

«Regimentul frăţiei»

În vechea cetate Teba, din Egipt, era un regiment aşa-numit «regimentul frăţiei». Avea trei sute de soldaţi şi i se dusese faima că-i „nebiruit“.

Tăria acestui regiment stătea în dragostea şi frăţietatea celor trei sute de ostaşi care legaseră un fel de frăţie de cruce, jurându-şi credinţă până la moarte. Mai bucuros ar fi murit cu toţii, decât să-şi părăsească pe vreun frate de-al lor.

Acest regiment era spaima duşmanilor. Oriunde se ivea pe câmpul de luptă, secera biruinţă.

Un astfel de «regiment al frăţiei» trebuie să fie şi Oastea noastră, iubiţilor fraţi ostaşi! Taina puterii noastre trebuie să fie dragostea şi frăţietatea dintre noi. Toţi pentru unul şi unul pentru toţi! Să ţinem unii la alţii şi să ne iubim unii pe alţii cu dragostea şi frăţietatea primilor creştini, şi atunci Oastea noastră va fi o Oaste nebiruită şi spaima vrăjmaşului diavol!

↑ sus ↑

« Capitolul 20Capitolul 22 »

februarie 2017
L Ma Mi J V S D
« Ian    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR