Postări cu etichetele: ‘Cantari uitate’

Iisuse, când am fost căzut în mâini de sânge pline,
atâţia oameni au trecut, şirag, pe lângă mine;
mulţi chiar cu jale mi-au vorbit şi m-au privit cu jale,
dar, vai, nici unul n-a putut din tină să mă scoale.

Nici unul nu s-a-nduioşat să-mi şteargă plânsu-n gene,
Tu Singur Te-ai apropiat, Milos Samaritene;
a mele răni adânci le-ai uns, durerea să se-aline,
iar eu, la Pieptul Tău ascuns, plângeam: „Rămâi cu mine…”

Căzut fusesem între spini şi-n chinul cel mai mare,
spre cer, cu ochi de lacrimi plini, cerşeam ajutorare;
din câţi atunci au auzit a mele lungi suspine,
doar Tu, Iisus, Păstor Iubit, Te-ai coborât la mine. Citeşte în continuare »

O, Foc Ceresc, oriunde-n lume Tu Sfânta Flacără-Ţi întinzi,
cobori în inimi bucurie şi jarul dragostei aprinzi…

O, cum suflaşi peste-a mea ţară Cuvântul Tău Tu, Duh Preasfânt,
cum ai aprins în inimi iară al dragostei sfânt legământ!

Şi de un vas umil, Preasfinte, în lucrul Tău Te-ai folosit
şi de prin bietele sătuţe, o sfântă Oaste Ţi-ai pornit.

Cu ea Tu birui-vei, Doamne, atâtea oşti cu mult mai mari,
căci Tu Ţi-alegi vasele slabe, să faci de râs pe cele tari…

O, suflă, Duhule Preasfinte, prin inimi greu de străbătut,
ca să sporească înainte frumosul Oastei început!

TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Cânturile mele, Doamne, eu din inimă le-am rupt
şi le-am pus la poala Crucii Celui pentru Care lupt.

Le-am cules în nopţi cu stele din al cerului senin
şi le-aduc la Crucea Celui Căruia pe veci le-nchin.

Cu atâta râu de lacrimi de durere le-am udat
când din pană şi din suflet Domnului le-am închinat. Citeşte în continuare »

Îmi lipesc de tine gândul şi cu inima-ntristată
îţi ascult din nou cuvântul care mi-l spuneai odată.

De Iisus Cel Bun din cuie şi de oameni fără lege,
şi de tot ce eu atuncea nu puteam a înţelege.

Dar acum când şi pe mine tot aşa amar m-aduce,
înţeleg atât de bine plânsul tău, străină cruce. Citeşte în continuare »

Cruce veche dintre drumuri, părăsită şi uitată,
ce duios mi-aduci aminte viaţa mea de altădată…

Ce duios mi-aduci aminte câte primăveri senine
din uitata mea pruncie mi le-am petrecut cu tine!

Aplecată într-o parte te-am ştiut de-ntâia dată,
cu Iisus, părând aievea, trist privind la lumea toată. Citeşte în continuare »

Cântări uitate de demult
îţi vine câte una
şi-nvie ce-ţi credeai trecut
şi mort pe totdeauna.

Câte-un cuvânt ştiut cândva
învie dintr-o dată
şi inima până-n străfund
ţi-o răscoleşte toată.

Erai copil cu mama ta
şi ea cânta cu tine
cântarea ei, cântarea cea
ştiută-atât de bine… Citeşte în continuare »

Frate drag, străin şi singur, ce plângi fără mângâiere,
care singur porţi povara şi durerea ta-n tăcere,
nu huli Numele Celui ce ţi-a dat această cruce,
ci ţi-o poartă cu răbdare, căci la mântuire duce,
şi te bucură purtând-o, căci din spinele durerii
împleti-ţi-vei în cunună trandafirul mângâierii.

Suferinţă, leagăn dulce ce mă leagănă întruna,
mulţi se plâng când mergi la dânşii, eu te cânt întotdeauna,
căci în leagănul tău aspru e aşa de dulce somnul
şi atunci mă priveghează mai cu bucurie Domnul.
Suferinţă, prieten dulce care mă-nsoţeşti în viaţă,
tu m-ai învăţat de tânăr să privesc şi moartea-n faţă,
Tu mă-nveţi ca niciodată să nu caut a lumii-avere,
nici plăcerea cea de-o clipă, căci ea-i veşnică durere… Citeşte în continuare »

Doamne, eu mereu tot cuget rostul multora pe lume,
dar oricât mi-aş bate capul, nu găsesc răspuns anume…
Multă vreme suferinţei nu-i vedeam un rost sub soare
până ce-am privit mai bine viaţa asta trecătoare,
până ce-am luat aminte ce rămâne şi ce piere,
şi-atunci am văzut măsura dintre râset şi durere,
dintre soarta şi sfârşitul celor cu viaţa-amară
şi-ale celor cu o viaţă păcătoasă şi uşoară.

Şi când am luat aminte la răsplata lor odată,
am văzut că suferinţa este binecuvântată,
că ea face calea strâmtă să sfârşească-n fericire,
pe când viaţa fără lacrimi duce-n veşnica pieire. Citeşte în continuare »

Răsplăteşte, Doamne, celor
care-au milă de orfani,
dă-le, Doamne, fericire
cât le dai pe lume ani,
fii-le o Mamă dulce,
fii-le un Tată Sfânt,
binecuvântaţi să fie
până vor intra-n mormânt…

Răsplăteşte-n veac
binele ce-l fac
cei buni pe pământ
în Numele-Ţi Sfânt.

Răsplăteşte, Doamne, celor
care-mbracă pe cei goi,
care-adăpostesc străinii,
să nu plângă-n vânt şi ploi,
care satură flămânzii,
care-ajută pe săraci,
Doamne,-acelora, răsplată
Raiul veşnic să li-l faci…

TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

O, vino, Scump Iisuse,-n viaţa
acelor care zac pierduţi,
– din deznădejde şi păcate
să se ridice, să-i ajuţi!

Iisuse, binecuvântatul
Izvor al Harului Divin,
Te cheamă cei din deznădejde,
să-i scapi şi să le dai alin.

O, vino să aduci odihna
la cei cu duhul ostenit,
ce stau sub greutatea crucii
cu sufletul adânc zdrobit.

Citeşte în continuare »

Să ne ţinem de credinţa cea lăsată din părinţi,
peste ea să ardem toată râvna inimii fierbinţi,
în vestirea ei să punem dulcele iubirii har,
şi-al ei foc să-l ţinem veşnic alb pe-al inimii altar.

De Biserica în care ne-am născut şi ne-am trezit,
sufletul să ne rămână pentru veci nedespărţit,
dragostea de ea s-o creştem, frumuseţea-i s-o cinstim,
credincioşi să-i fim şi vrednici cât pe lume-o să trăim.

Crucea Domnului ne fie Semnul Jertfei Lui mereu,
Steag ’nălţat frumos în cinstea Numelui lui Dumnezeu
şi îndemn, şi scut în lupta ascultării de Hristos,
numai astfel ni-e şi drumul, şi sfârşitul luminos. Citeşte în continuare »

Ochii mei Te văd, Iisus,
suferind pe Cruce
pentru cei ce morţi eram,
viaţă a ne-aduce;
pentru cei care eram
iadul să ne-apuce,
Ţi-ai dat Sângele Tău Sfânt,
suferind pe Cruce…

Citeşte în continuare »

Multe cărţi, în scurta-ţi viaţă,
poţi citi, iubitul meu,
în zadar, când nu ştii Cartea
dragostei lui Dumnezeu.

Carte sfântă – eu
te doresc mereu,
ca să cresc – şi să trăiesc
pentru Dumnezeu… Citeşte în continuare »

Mamă, ştii tu oare, mamă, datoria ta,
ştii tu cât de sfântă este – dar şi cât de grea?
Ştii tu oare ce aşteaptă Dumnezeu să fii,
pentru El şi pentru lume, – între-ai tăi copii?

Mamă, nu-ţi uita, nu-ţi uita, nu-ţi uita
datoria ta,
nu-ţi uita răspunsul greu
către Dumnezeu!

Mamă, nu uita că fiul care-l ţii la piept
poţi să-l creşti ori un netrebnic, ori un suflet drept,
poţi să creşti din el un înger, ori un ticălos,
pentru asta vei răspunde-n faţa lui Hristos. Citeşte în continuare »

O, dac-aş fi un înger în cel mai alb veşmânt,
cu mii şi mii de imnuri, Iisuse, să Te cânt,
– cu harfele iubirii, prin mii de psalmi cereşti,
Te-aş lăuda, Iisuse, ce Bun şi Mare eşti.

Şi dac-aş fi un soare pe cerul nesfârşit,
cu mii şi mii de raze Te-aş lăuda smerit,
prin toată-a mea lumină ce Tu mi-o dăruieşti,
Te-aş lăuda, Iisuse, ce Bun şi Mare eşti.

Citeşte în continuare »

De la Nunta cea din Cana,
pe oriunde ai umblat,
pân’ la Golgota, Iisuse,
de mulţimi ai fost urmat.

În pustie Te-nsoţiră,
urmărindu-Ţi ochii blânzi,
Tu le-ai dat Cuvânt şi pâine
la-nsetaţi şi la flămânzi.

Lângă mare-au fost cu Tine,
ascultând nesăturaţi,
Tu le-ai dat cuvânt şi apă
la flămânzi şi la-nsetaţi.

Citeşte în continuare »

Copil eram cândva – şi-n mine
păcatul nu era pătruns,
în taina inimii senine
nimic n-aveam atunci ascuns.

Îmi dam şi pâinea de la gură,
cu milă, celor mai sărmani
şi mă rugam cu-aşa căldură
pentru prieteni şi duşmani!

A lumii multe patimi rele
pe calea lor nu m-au fost dus,
comoara inimioarei mele
era atunci numa-n Iisus. Citeşte în continuare »

Cu Iisus sunt totdeauna
şi cu El voi fi mereu,
căci El pururi e cu mine,
Scump Mântuitorul meu.

El e-n zile de odihnă,
El e-n munca cea mai grea,
El e-n orice vreme toată
viaţa şi lumina mea.

Când nimic nu-mi mai rămâne
şi-mi pierd tot ce am mai drag,
El e scumpa mea Comoară
în necazul care-l trag.

Citeşte în continuare »

Noi ştim o Jertfă, – Jertfa Crucii,
ştim un Mântuitor – Iisus,
şi ştim o Cale – Adevărul,
şi-o Viaţă – cea fără apus.

Prin Jertfa Crucii, pe Golgota,
din iad, Iisus ne-a mântuit,
în Adevăr umblând, – Viaţa
cea fără moarte am găsit.

Rămânem deci la Jertfa Crucii,
cu Domnul veşnic rămânem
şi-n Adevăr umblăm – Viaţa
cea fără moarte s-o avem.

Ajută-ne, Iisuse Doamne,
ca lângă Tine-n veci să fim,
pe Cale-n Adevăr să mergem,
ca Viaţa Ta s-o moştenim.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

 

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR