„Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El.” (Psalmul 33, 9)
Domnul care îți dă când tu Îl nesocotești, te va lăsa oare când te temi de El? Fii deci înțelept și nu zice: cutare e bogat iar eu sunt sărac; mă tem de Domnul, iar el nu se teme, câte bunătăți n-a strâns el, pe când frica mea m-a lăsat în sărăcie! Ascultă bine ce urmează: „Bogații au încercat sărăcia și foamea, iar cei ce-L caută pe Domnul, din belșug vor avea toate bunătățile” (v. 10). Îți par înșelătoare aceste cuvinte luându-le după literă; căci vezi mulți bogați necredincioși murind în mijlocul bogățiilor lor și neîncercând în viața lor sărăcia; îi vezi îmbătrânind și ajungând la sfârșitul vieții, între bogățiile lor cele mari; li se fac înmormântări cu mult fast; în mijlocul lacrimilor familiei sunt duși la un mormânt bogat, cei ce au murit în pat de fildeș; iar tu, care știi poate nelegiurile și crimele unui astfel de om, spui în sufletul tău: știu ce a făcut el; și totuși a îmbătrânit și a murit pe patul lui, ai săi îl duc la mormânt și i se face o atât de mare înmormântare iar eu știu ce a făcut, și Scriptura îmi spune, mă înșeală, când ascult și când cânt: „Bogații au încercat sărăcia și foamea.” Când a fost omul acesta sărac și în nevoie? „Iar cei ce-L caută pe Domnul, din belșug vor avea toate bunătățile.” În fiecare dimineață mă duc la biserică, în fiecare zi îmi plec genunchii mei, în fiecare zi caut pe Domnul, și cu toate acestea nu am nici o bogăție: cutare puțin s-a îngrijit de Domnul și a murit în mare bogăție.
Aici e nodul scandalului care sufocă pe cel ce cugetă astfel. Caută pe pământ hrana stricăcioasă și nu caută în cer adevărata răsplătire; își pleacă capul în cursa diavolului, care-i strânge grumazul, îl împinge la rău, și îl face să urmeze pe cel bogat pe care-l vede murind între atâtea bogății.
Fericitul Augustin, în „Comentarii la Psalmi XXI-XXXIII”, trad. Ierom. Arsenie Obreja, Editura „Oastea Domnului”, Sibiu, 2011, pg. 306-307
