Postări cu etichetele: ‘Popa Petru’

Naomi o îmbrăţişează pe Rut; amândouă sunt îndurerate

Prima vorbire a fratelui Popa Petru (Săucani)
la nunta de la Gădălin – octombrie 1979

„Nu-mi mai ziceţi Naomi; ziceţi-mi Mara, căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune” (Rut 1, 20).

„Când duhul trimis de Dumnezeu venea  peste Saul, David lua harfa şi cânta cu mâna lui. Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat şi duhul cel rău pleca de la el” (I Sam 16, 23).

 

Slăvit să fie Domnul!

Noi astăzi aci suntem chemaţi la o nuntă şi ne bucurăm din toată inima şi din tot sufletul nostru.

Ne-am gândit oare ce înseamnă versetul acesta? Despre amărăciune să vorbim chiar la o nuntă?

Aici este bucurie, aici este cântare, aici este voie-bună.

Aici este veselie, aici mesele sunt pline.

Şi trebuie să ne bucurăm. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
de la adunarea din a doua seară de priveghere
a fratelui Popa Petru

Au fost odată doi oameni pe pământ. Nu e pildă întâmplarea cu bogatul nemilostiv şi cu săracul Lazăr. E o întâmplare adevărată. Dacă Lazăr cel lepros şi plin de bube avea un nume, şi bogatul cel nemilostiv avea un nume. A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam, în Împărăţia lui Dumnezeu. A murit şi bogatul, spune Evanghelia; căci şi bogaţii mor. Şi pentru cei cărora le merge greu şi care sunt numai necăjiţi şi chinuiţi în toată existenţa de pe pământ, vine odată ziua când îi uşurează Dumnezeu de toată munca şi osteneala, şi alergarea şi-i duce la odihna Lui cerească. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
de la adunarea din a doua seară de priveghere
a fratelui Popa Petru

Ce fericit este un suflet pentru care toţi oamenii se roagă şi despre care toţi oamenii îşi amintesc cu mângâiere, cu bucurie, cu duioşie şi cu iubire că l-au cunoscut!

Ce nenorocire trebuie să fie şi pe pământ, şi sub pământ pentru acei oameni de care toată lumea doreşte să se ferească, să scape, să fugă; care niciodată n-au făcut bine nimănui; de care li-e groază la toţi oamenii şi de care s-ar bucura toţi să afle că au murit!

Pentru un om bun, toţi se roagă să trăiască, fiindcă oameni buni sunt foarte puţini. Din ce trece vremea, sunt tot mai puţini oameni buni. De aceea sunt atât de mult doriţi şi de aceea ne rugăm atât de mult lui Dumnezeu pentru fericirea şi viaţa lor îndelungată. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
de la adunarea din a doua seară de priveghere
a fratelui Popa Petru

(…) [Şi în] versetele Sfintei Scripturi, şi-n cuvântul său sfânt sub forma cântărilor noastre sau a poeziilor noastre, sau a rugăciunilor noastre, noi avem totdeauna îndemnul cel minunat să privim spre viaţa Mântuitorului nostru şi spre viaţa acelora care, mai aproape de viaţa Lui, s-au purtat ca El pe pământ.

Când cântăm cântarea aceasta, În slujba Ta, Iisuse, sau Să nu pot, Doamne, să mă las / de Tine niciodată, ne aducem totdeauna aminte cu cât drag le cânta fratele nostru iubit şi cu cât adevăr se suprapuneau aceste cântări pe viaţa lui, pe năzuinţele lui, pe lupta lui. Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Simeria – 2 iulie 1978

În cartea Facerii, la capitolul 24, cunoscătorii Bibliei ştiu că este vorba despre căsătoria lui Isaac, copilul făgăduinţei, dat de Dumnezeu bătrânului Avraam, la vârsta de 100 de ani, şi soţiei lui destul de înaintate în vârstă, Sara.

S-a amintit şi se va aminti întotdeauna din capitolul acesta o lecţie cât se poate de minunată pentru toţi tinerii noştri.

Dragilor tineri şi tinere! Când veţi ajunge în pragul căsătoriei, vă îndemnăm din toată inima: urmăriţi cu multă luare aminte capitolul acesta, fiecare verset, şi veţi trage învăţătura pentru planul pe care vi-l făuriţi voi pentru un viitor fericit. Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976

 

„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de le El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi” (In 16, 12-15).

 

Spre sfârşitul misiunii, Domnul Iisus, ca Învăţător aici pe pământ, a căutat să-i pregătească pe ucenici pentru primirea făgăduinţei, adică pentru primirea Duhului Sfânt.

„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta”… Şi le-a dat frumoasa făgăduinţă – nu numai lor, ci şi tuturor credincioşilor din toate timpurile: „Când va veni Mângâietorul, vă va învăţa tot adevărul, pentru că El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit”…

Fraţilor dragi, gândiţi-vă bine la citatul acesta: „Duhul Sfânt nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit”… Citeşte în continuare »

NUNTA DIN CANA – NUNTA DIN VĂLANI

Vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976

„Şi a treia zi s-a făcut o nuntă în Cana şi mama lui Iisus era acolo; şi a fost chemat şi Iisus cu ucenicii Săi” (In 2, 1-2).

 

Slăvit să fie Domnul!

Ce sărbătoare este aceasta pentru noi, fraţii noştri dragi! O nuntă e o mare bucurie şi o mare binecuvântare. De multă vreme am aşteptat această nuntă. Cu ea, L-am aşteptat şi pe Dumnezeu. Împreună cu nunta aceasta, v-am aşteptat şi pe voi toţi, fraţii mei cei dragi.

Ne bucurăm astăzi că iarăşi ne vedem! De când nu ne-am văzut noi, ce bucurii aţi mai avut voi? Noi suntem fraţii voştri. Şi noi, de atunci, am avut mari bucurii, dar am avut şi unele dureri mari.

Aşa aţi fost şi voi? Hai să cântăm acum, că e nuntă! Hai să ne bucurăm acum, în ziua acestei sărbători sfinte. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la adunarea de la Reşiţa – 1974

Dragii mei fraţi lucrători, fie-vă milă de sufletele din adunare. Fie-vă milă de timpul care se scurge…

Uite, avem aici tineri care, ca mâine, aşteptăm să fie lucrători viitori… Ce ar putea să înveţe de la noi, cei bătrâni? Ce pildă le dăm noi lor? Oare nu ne va condamna odată Dumnezeu că n-am fost o pildă pentru cei din jurul nostru? Nu vom răspunde în faţa lui Dumnezeu? Şi cum vom sta în casele noastre când ştim că am lăsat în urma noastră o Evanghelie răsturnată? N-am crescut copiii în frica şi în temerea lui Dumnezeu. Ţineţi cont că tinerii noştri sunt foarte înţelepţi acum şi ei pot să vadă… Se vede pe feţele noastre… Se vede pe purtarea noastră… Se vede prin felul cum venim la adunare… Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la adunarea de la Reşiţa – 1974

Eu v-aş pune o întrebare, la care să-şi răspundă fiecare pentru el însuşi: Ieşit-am noi din lume sau încă mai trăim în lume? Cercetaţi-vă fiecare: avem o dragoste naturală sau o dragoste prefăcută? O dragoste prefăcută este o povară pentru Biserica lui Dumnezeu. De ce să nu fie întreagă, curată şi naturală? De ce să nu fim curaţi la suflet? Cum ne-am simţi noi să fim „proteze” sau „schele” la Trupul lui Hristos, la Biserica Lui cea Vie? E-o povară pentru tine, e-o povară pentru Biserică! Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la adunarea de la Reşiţa – 1974

În adunările noastre se petrec lucruri mari: aici se desăvârşesc sfinţii, pentru că aici se vesteşte Evanghelia lui Dumnezeu. De ce a ales Domnul apostoli, evanghelişti, învăţători? De ce? Ca să desăvârşească pe sfinţi! Adică să-i completeze pe sfinţi cu Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea zice Mântuitorul: „Aş avea multe să vă spun, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, El vă va descoperi toate”.

Deci în adunările noastre se desăvârşesc sufletele. În adunările acestea se formează credinţa. În adunările acestea se desăvârşeşte dragostea. În adunările acestea avem ochii ţintă spre Ţinta către care noi alergăm. În adunările noastre nu sunt „proteze”, mai ales fraţi lucrători „proteze”. În adunări, Ţinta nu‑i acoperită. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la adunarea de la Reşiţa – 1974

Ce ţintă avem noi, de care ţinem cont? Sfântul Apostol Pavel spune: „Cu ochii ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre”. Dacă noi nu ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, noi nu putem avea o vedere clară! Deci să învăţăm şi lecţia aceasta, fraţilor şi surorilor! Să ne uităm totdeauna, oriunde vom fi, la ţintă şi să alergăm spre ţintă, chiar dacă vom mai şi cădea… Dar ochii trebuie să fie la ţintă, inima la ţintă. Chiar dacă vom sângera, să nu pierdem ţinta din ochi!

Ştim că sunt mulţi care au căutat să ia ţinta din faţa noastră… Sunt atâţia care ne-au întunecat ţinta, ca să nu-L putem vedea pe Domnul Iisus. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la nunta de la Avram Iancu – mai 1980

Ne-am adus aminte de văduva din Sarepta Sidonului la care a fost trimis Ilie atunci când a fost foametea aceea mare şi nu mai avea nimeni ce să mănânce, când toţi mureau de foame. Şi Dumnezeu închisese cerul, iar Ilie spunea: „Doamne, nu le mai da, că degeaba le dai, că nu Te cunosc. Lasă-i fără ploaie până când Te vor cunoaşte că Tu eşti”.

În acele vremuri grele, Ilie a fost trimis la văduva din Sarepta Sidonului. Citeşte în continuare »

A doua vorbire a fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – duminică, 3 noiembrie 1974

„Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Iisus, către Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru! Citeşte în continuare »

a fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – duminică, 3 noiembrie 1974

„În Tine, Doamne, îmi caut scăparea: să nu rămân de ruşine niciodată! Scapă-mă, în dreptatea Ta, şi izbăveşte-mă! Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ajută-mi. Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărât să mă scapi, căci Tu eşti stânca şi cetăţuia mea. Izbăveşte-mă, Dumnezeule, din mâna celui rău, din mâna omului nelegiuit şi asupritor! Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea. Pe Tine mă sprijin din pântecele mamei mele. Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pântecele mamei; pe Tine Te laud fără încetare. Pentru mulţi am ajuns ca o minune, dar Tu eşti scăparea mea cea tare. Să mi se umple gura de laudele Tale şi-n fiecare zi să Te slăvească! Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – sâmbătă, 2 noiembrie 1974

„Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea s-a pornit o mare prigoană împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei… Cei ce se împrăştiau, din loc în loc vesteau Cuvântul lui Dumnezeu.” (Fapte 8, 1-4)

Sfântul Ştefan a fost unul dintre cei şapte diaconi pe care Biserica din Ierusalim i-a ales ca să se ocupe cu partea administrativă, adică cu părţile materiale ale Bisericii, ca să nu fie siliţi apostolii să lase Cuvântul lui Dumnezeu şi să se ocupe de mese. Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la inaugurarea unei case din Beiuş – iunie 1978

„De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că timp de trei ani de zile, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi (Fapte 20, 31)!

Slăvit să fie Domnul!

Ne-am întâlnit în ziua de astăzi în acest loc unde n-am mai fost niciodată. Şi poate nici nu ne-am gândit că chiar şi aici, în acest oraş şi în aceste clădiri să‑Şi facă Dumnezeu şi El un loc pentru Sine.

De dragul Lui am venit aici fiecare. N-am fi venit nici unul dintre noi pentru altceva. Avem fiecare dintre noi un loc, un cămin, un aşternut, o masă şi puteam să stăm acolo liniştiţi. Dar am auzit şi am crezut din totdeauna şi din toată inima noastră că vine în locul acesta şi Fiul lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Povestea odată fratele Aurel Margea din Săucani că venea într-o noapte de la adunare de la Petrani cu fratele Petru. Şi, trecând prin pădure spre casă, au văzut de-odată o lumină mare, ca a unui fulger, în faţa lor, deşi nu era vreme de furtună. El s-a speriat, dar fratele Petru, foarte liniştit, i-a spus să nu se teamă, că nu li se va întâmpla nimic rău… Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la nunta de la Ciula – mai 1981

Pe paginile Scripturii rămâne până la sfârşitul veacurilor capitolul 4 din Evanghelia de la Ioan, unde se vorbeşte despre o trezire în Samaria. În Samaria a trimis Dumnezeu o samariteancă. Nu ştiu dacă ne-am gândit noi vreodată ce loc era Samaria; ce oameni erau acolo. Nişte oameni străini, nişte oameni venetici, nişte oameni aduşi de departe… Şi venind ucenicii amărâţi, Îi spun Domnului:

– Doamne, nici pe bani, nimeni nu ne-a dat o bucată de pâine… Haidem să rugăm pe Tatăl Ceresc să trimită foc din cer şi să-i ardă! Dar Domnul Iisus le zice:

– O, dragii Mei copilaşi pentru care m-am rugat Eu o noapte întreagă… Voi de ce duh sunteţi însufleţiţi când doriţi să piară oameni? N-a venit Fiul Omului să piardă, ci să mântuiască ce era pierdut. Citeşte în continuare »

Educaţia creştină a tineretului – şi nu numai al lui, ci a tuturor cetăţenilor – era considerată un delict grav de către regimul politic ateu de la conducerea statului. Prin urmare, propovăduitorii Evangheliei lui Hristos trebuiau înlăturaţi, anihilaţi. Astfel, fratele Popa Petru a intrat, evident, în atenţia Securităţii; iar urmările consecvenţei sale în crezul pe care-l mărturisea, ale verticalităţii, tenacităţii şi fidelităţii cu care şi‑a păstrat legământul pus, la vârsta de 12 ani, Domnului şi Mântuitorului său n-au întârziat să se arate până la sfârşitul vieţii sale, prin tot felul de prigoniri şi persecuţii care uneori ajungeau la o sălbăticie ca a fiarelor.

Ceea ce a fost cel mai greu pentru mine, când am început să aştern pe hârtie aceste gânduri, a fost să-mi rea­mintesc clipele acelea când era luat de-acasă şi dus în pădurea apropiată, legat de copaci şi bătut… Şi n-a cedat!… Nimic nu l-a putut despărţi de dragostea lui Hristos. A fost luat odată, într-o seară de iarnă, şi dus… Ninsese, era zăpadă proaspătă. Şi a mers mama pe urme… Ea l-a dezlegat… pentru că, după ce l-au bătut, călăii l-au lăsat acolo, să îngheţe. Ea l-a dezlegat. Citeşte în continuare »

din cuvântul fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – duminică, 3 noiembrie 1974

Am observat că oamenii lumii caută în căsătorie frumuseţe, caută în căsătorie bogăţie, caută situaţii. Noi n-am învăţat aşa de la Hristos. Noi am învăţat de la Hristos că unirea pe care tinerii noştri o fac trebuie să fie cu aprobarea lui Dumnezeu. Trebuie să fie hotărârea lui Dumnezeu, unirea lui Dumnezeu, care uneşte duhurile lor. Nu unirea oamenilor, pentru bogăţie. Nu unirea oamenilor, pentru un trai îmbelşugat în lume aceasta, ci unirea lui Dumnezeu, Care contopeşte cele două fiinţe pe care El le-a unit prin Hristos şi în Hristos, pentru viaţa de mai târziu, pentru greutăţile de mai târziu, pentru luptele şi ispitele prin care trebuie să treacă biruitori.

Noi aşa înţelegem, fraţilor tineri de pe meleagurile acestea… Am înţeles că factorul principal trebuie să fie Dumnezeu, El să facă unirea căsătoriei. Şi Dumnezeu face unirea când ne lăsăm călăuziţi de El. Citeşte în continuare »

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR