Mărturii Meditaţii Traian Dorz

EMILIAN VATAMANIUC din Mitocul Dragomirnei

GRUPUL FRAŢILOR DIN BUCOVINA

EMILIAN VATAMA­NIUC din Mitocul Drago­mirnei

A fost, de asemenea, un frate plin de zel pentru Domnul, lucrând mulţi ani printre fraţi şi răspândind cu multă râvnă sămânţa cea bună pe care o ducea din Grânarul Domnului de la Sibiu. Printre multele lui dări de seamă către Părintele Iosif, în anii luptelor şi greutăţilor, este şi ultimul raport scris de el la începutul anului 1937:

„Deşi nu vă trimitem rapoartele la timp, totuşi lupta merge înainte pe aceste meleaguri ale Bucovinei. În ziua de Sf. Arh. Mihail şi Gavril, am avut o adunare în Mihoveni. Dimineaţa am luat parte la biserică, iar după-masă a fost adunare la fr. Jalbă. În timp ce ceilalţi creştini sărbătoreau hramul bisericii, pe Sf. Arhangheli, în chefuri, în beţii şi în jocuri sataniceşti, noi ne petreceam în rugăciune, în cuvântări şi în cântări duhovniceşti. Abia seara ne-am despărţit.

Am mai avut o adunare la Părhăuţi, în 15 noiembrie. Deşi numai un singur frate avem acolo, la chemarea lui au dat năvală fraţii. La adunarea care s-a ţinut într-o casă fostă de beţii, a alergat cu grămada tot satul, să asculte Cuvântul Domnului. Bucuria noastră a fost mare, fiindcă am putut slăvi pe Domnul în casa aceasta unde a fost slujit odată diavolul. Toţi locuitorii satului sorbeau cu sete Cuvintele Domnului.

Au vorbit mulţi fraţi, arătând rostul pe care îl are Oastea Domnului. S-au făcut rugăciuni şi multe suflete s-au predat Domnului. Pentru toate mulţumim Scumpului nostru Mântuitor.”

«Isus Biruitorul», ianuarie 1937

Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi

 

Lasă un răspuns