GRUPUL FRAŢILOR DIN SOMEŞ ŞI CLUJ
S-a născut în anul 1925, în localitatea Gârbou Dejului. S-a predat Domnul încă în tinereţea lui, prin anul 1947, şi de atunci a fost nelipsit de la toate frământările şi datoriile frăţeşti. În oraşul Dej şi în împrejurimi, el a fost fratele de legătură, de încredere şi de jertfă prin toate sarcinile şi chemările Domnului.
S-a căsătorit în anul 1950 cu sora Mia, care i-a fost o adevărată şi vrednică tovarăşă de jug şi de slujbă pentru Domnul, stând alături de el în toate vremurile de lucru şi de răbdare pentru Domnul.
În anul 1954, fratele Gheorghe a avut un grav accident în slujba lui de la Calea Ferată, pierzându-şi un picior. Dar deşi a avut atât de mult de suferit cu accidentul acesta, cât şi cu inundaţiile Someşului care le-a luat casa în 1970, cei doi copii ai Domnului şi familia lor n‑au încetat lucrul pentru Domnul. Din casa lor s-a răspândit mult Cuvânt al lui Dumnezeu, au avut loc multe adunări frăţeşti, au fost adăpostiţi mulţi fraţi şi a fost mult ajutată Lucrarea Domnului şi slujitorii ei.
Pe aici începuseră mai de mult adunări aranjate de la Anul Nou pentru tot anul. În foaia «Isus Biruitorul», nr. 1 din 3 ianuarie 1937, sunt publicate înştiinţările pentru adunările fixate anual pentru 35 de centre de fraţi. Fiecare adunare comunală avea adunările sale obişnuite duminica şi peste săptămână. Dar, la datele fixate fiecărei comune pentru adunarea anuală, toate grupările frăţeşti trimiteau fraţi şi surori cu steagul lor la adunarea publicată pe centru. Cu astfel de prilejuri luau parte sute de fraţi, cu multe steaguri, cu fanfare şi coruri, petrecând de neuitat în Duhul Domnului, cu cântări, vorbiri şi rugăciuni.
În felul acesta, cei care erau hotărâţi pentru Domnul se întăreau şi mai mult în hotărârea lor, iar cei ce nu-L cunoscuseră pe Domnul se apropiau fericiţi de El, văzând căldura şi dragostea frăţească. Fiindcă toţi erau o inimă şi un gând.
Fraţii de pretutindeni erau rugaţi să ia parte la aceste adunări, care rămăseseră definitive în fiecare an. Se crea astfel o tradiţie minunată la care se petrecea în chip cu totul deosebit de înălţător. De partea „Martei” se îngrijea fiecare, aşa că nimeni nu era greutate nimănui, dar toţi erau fericiţi.
Comunicările erau făcute de fraţii Baias, Igna şi Mureşan.
Alături de aceşti bătrâni fraţi de seamă de pe Valea Someşului, mulţi fraţi mai noi duc mai departe lucrarea, urmându-i pe aceşti slujitori vrednici, statornici şi devotaţi Cauzei lui Dumnezeu. Domnul să le facă tuturor parte de Cununa Sa cea strălucită. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi
