Dacă glasul rugăciunilor noastre către Domnul izvorăşte dintr-o inimă blândă, însoţit totdeauna de lacrimile calde şi curate ale pocăinţei, ale iubirii, ale bunătăţii, ale sincerităţii sau ale recunoaşterii smerite şi îndurerate când cădem, sau ale întoarcerii sincere,
Dumnezeu ne va răspunde totdeauna cu blândeţea iertării, a izbăvirii şi a dragostei Sale.
Dacă noi vom răspunde o vorbă aspră, totul se va înrăutăţi.
Dragi suflete, frate şi soră, voi cum răspundeţi chemărilor lui Dumnezeu, Părintele şi Făcătorul nostru?
Cum răspundeţi părinţilor voştri?
Cum răspundeţi soţilor voştri?
Cum răspundeţi fiilor voştri?
Cum răspundeţi fraţilor voştri?
Cum răspundeţi cerşetorului care vine să vă ceară ceva?
Cum răspundeţi Cuvântului chemării lui Dumnezeu?
Cum răspundeţi ascultării datorate zilnic atâtor răspunderi pe care le aveţi începând din clipa de rugăciune a dimineţii, când vă ridicaţi din aşternutul nopţii, şi până vă întindeţi iarăşi în el ca într-un sicriu pentru un somn ca o moarte, în fiecare seară, care este ca un sfârşit?
Şi care ar putea fi chiar aşa!
Preabun şi Milostiv Dumnezeul nostru, Care eşti plin de blândeţe şi de iubire faţă de fiecare dintre noi atât de îndelung,
Te rugăm, dăruieşte-ne şi nouă lumina blândeţii Tale, aşa încât la toate răspunderile noastre să dăm un răspuns blând. Pentru ca astfel să avem parte mereu de binefacerile potolite şi dulci ale bunătăţii, iertării şi iubirii Tale.
Dăruieşte-ne, Te rugăm, totdeauna conştiinţa însemnătăţii răspunsului nostru şi a răspunderii noastre faţă de toţi semenii noştri, fie părinţi, fraţi şi rudenii ale noastre, fie străini.
Iar când, din pricina asprimii noastre, va veni mustrarea Ta peste noi, măcar atunci ajută-ne să înţelegem cât de mult depinde viitorul şi mântuirea noastră de blândeţea răspunsului nostru ascultător.
