Meditaţii

Meditație la Apostol – Galateni 6, 11-18

Despre făptura cea nouă întru Hristos Iisus

 

Încă din capul acestei pericope se remarcă tristețea sfântului Pavel cu privire la unii creștini, care de frica prigoanei, îl leapădă pe Hristos și Evanghelia, dând curs prerogativelor creștinilor iudei care încă mai practicau Legea lui Moise cu specială referire la problema circumciziei, deși sinodul apostolic de la Ierusalim interzicea această practică (FA 15,1-21). În textul paralel din 3,3 apostolul îi ironizează pe acești creștini care și-au început viața duhovnicească sub călăuzirea Sfântului Duh, iar acum regresează spiritual dând o mai mare importanță tăierii împrejur decât harului Domnului Iisus. Verbul grecesc epiteléō folosit aici cu sensul de „a sfârși”, și care se mai regăsește în Rom. 15,28 sau 2Cor. 7,1 exprimă însăși ironia marelui apostol prin care subliniază pericolul lepădării Evangheliei în Galatia. Probabil că iudaizanții de aici prezentau „faptele Legii”, printre care și tăierea împrejur, ca pe un complement necesar credinței, iar supunerea față de Lege ca pe un stadiu superior al vieții creștine. Sfântul Pavel în schimb le arată că această supunere oarbă față de Lege înseamnă o decădere din har, din statutul onorant de „făptură nouă în Hristos[1]”.

Sfântul Pavel vorbește și în alte locuri despre tema aceasta a făpturii celei noi (Rom. 6,12-13; 2Cor. 4,16; 5,17; Ef. 4,13; 4,22-24; Gal. 5,19-21. 22-25; Col. 3,5-9) în care transpar teme precum: răscumpărarea adusă de Hristos cere de la noi un efort mistic, ascetic; noua făptură este în deplină comuniune cu Domnul Hristos; dobândirea slavei cere asumarea suferinței pentru Evanghelie; noul mod de viață cere o permanentizare a stării de sfințenie întru înăbușirea pornirilor egocentriste; unitatea de credință și cunoașterea lui Iisus Hristos sunt realități indispensabile; roadele Sfântului Duh trebuie să înlocuiască faptele trupului sau lucrarea păcatului; noua viață în Hristos necesită o neîntreruptă vigilență, deoarece poftele trupului pot oricând ieși la suprafață, de aceea ele trebuiesc efectiv „puse spre moarte[2]” etc. Fericitul Teodoret al Cirului spune că apostolul folosește această expresie cu specială referire la momentul de după învierea din moartea păcatului, care s-a petrecut la mântuitorul Botez, când omul se leapădă de creația cea veche și se îmbracă în omul cel nou, în “făptura cea nouă[3]”. Deci vedem că practica galatenilor de-a se tăia împrejur după ce odată au fost botezați întru numele Domnului Iisus, periclita însăși mântuirea lor, căci acest gest era ca o hulă împotriva Duhului Sfânt și ca o lepădare de credință. Făptura cea nouă spune mitropolitul Nicolae Mladin, stă sub semnul luminii necreate a lui Hristos, Cel Care luminează mintea și inima omului până în adâncurile ei, plăsmuind astfel creația cea nouă, care din acel moment nu-și mai aparține sieși, ci lui Hristos în întregime (Gal. 2,20[4]). Făptura cea nouă (gr. ho kainos antropos) intră în contrast evident cu „omul cel vechi” (gr. ho palaios antropos) care apare în Noul Testament de aprox. 15 ori, dintre care de 6 ori în epistolele pauline (Rom. 6,6; Ef. 4,22; Col. 3,9 etc). Făptura cea nouă este deci creștinul botezat și așezat într-o legătură intimă cu Învierea lui Hristos (Rom. 6,3-5), fiind convins că făptura sa cea veche a fost răstignită împreună cu Hristos, ca să moară pentru totdeauna păcatului[5].

Toți cei care vor urma după „dreptarul acesta” (6,16) spune apostolul, vor vedea slava lui Dumnezeu. Pentru dreptar se folosește termenul grecesc kanon care la bază înseamnă „trestie, prăjină”, și care în Vechiul Testament primește o conotație mistică, sub imaginea “bărbatului de aramă” care măsoară cu o “trestie” distanțele zidurilor noului Templu (Iez. 40,3). În Noul Testament îl întâlnim aici și în 2Cor. 10,13-16 respectiv Flp. 3,16. În textul nostru, ca și în cel din 2Cor. 5,17 expresia de dreptar intră în strânsă legătură cu făptura cea nouă (kanon / kainē ktisis), existând deci o legătură între cei doi termeni, apărând în contexte care elucidează înțelesul complet al amândurora. Ca și în 2Cor. 5,12 unde creația cea nouă este introdusă prin antiteza interior/exterior; întocmai și în Gal. 6 făptura cea nouă este introdusă printr-o antiteză (între duh și carne sau între cruce și circumcizie). Relația antitetică dintre ritul circumciziei și făptura cea nouă, va defini înțelesul autentic al termenului de „dreptar”. Prin urmare,  făptura cea nouă trebuie să păzească kanonul adică dreptarul învățăturii sănătoase, după cum îl numea fratele Traian Dorz[6]. Pentru că dreptarul, adică păzirea poruncilor lui Dumnezeu (1Cor. 7,19) este cerința ultimă a oricărui creștin aparținător spectrului făpturii celei noi[7]. Nu ne putem numi făptură nouă sau creștini ortodocși născuți de sus (In. 3,3) dacă nu împlinim în viața noastră poruncile lui Dumnezeu din cuprinsul Sfintei Scripturi. Acest dreptar (kanon) poate fi după cum vedem un bun barometru al vieții noastre duhovnicești. Tu cum păzești dreptarul învățăturii sănătoase, drag ostaș al lui Hristos? Amin.

[1] Vasile Mihoc, „Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni. Introducere, Traducere și Comentariu”, în Studii Teologice, nr. 3-4, 1983, p. 265.

[2] Paul Barnett, The Second Epistle to the Corinthians, (NICNT), William B.Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, 1997, p. 465; Maurice Carrez, La Deuxième Épitre de Saint Paul aux Corinthiens, (CNT), Labor et Fides, Genève, 1986, p. 149; Andrew T.Lincoln, Ephesians, (WBC), Word Books, Texas, 1990, p. 288; Douglas J.Moo, Galatians, (BECNT), Baker Academic, Grand Rapids, 2013, p. 358.

[3] Teodoret al Cirului, Tâlcuire la epistolele Sfântului Apostol Pavel, vol. 1, trad. de Iulia Cărare, Mircea Ștefan, Editura Doxologia, Iași, 2015, p. 56.

[4] Nicolae Mladin, Asceza și Mistica paulină, Editura Deisis, Sibiu, 1996, p. 17.

[5] Grigorie T.Marcu, Antropologia paulină, Sibiu, 1941, pp. 106-115.

[6] Traian Dorz, Dreptarul Învățăturii Sănătoase, Editura Oastea Domnului, Timișoara, 1991.

[7] Răzvan Perșa, “Sensurile termenului de kanon în tradiția canonică a Bisericii Ortodoxe în primele patru secole”, în Astra Salvensis: Revistă de istorie și cultură, nr. 7, 2016,  pp. 25-26.

Preot Cătălin VARGA
Parohia Jichișul de Jos

1 Comment

  • marianeagu 8 octombrie 2017

    M-am suit la Ierusalim

    ,,Ce adevar slavit avem noi a invata din aceste marturisiri ale Sfantului Pavel! El spune :
    ,,m-am suit la Ierusalim”.aratand astfel cat respect sfant trebuie sa avem totdeauna si noi catre fratii nostri de la centrul nostru de misiune duhovniceasca.Cata nevoie avem sa ne consultam cu fratii nostri in tot ce priveste viata noastra in Lucrarea lui Dumnezeu.
    Cat de insemnat lucru este ca noi sa ne verificam toate incredintarile pe care le dobandim -cu fratii nostri.Si numai dupa ce am ajuns deplin de acord cu ei, apoi sa ne pornim in lucrarea noastra personala pentru Hristos.

    Ce mult-spunatoare sunt aceste cuvinte ale Sfantului Pavel: ,,m-am suit la Ierusalim”,
    pentru ca pe frati trebuie sa-i privesti totdeauna mai sus ca tine, oricine ai fi tu.
    Ce pilda minunata de smerenie ne da in locul acesta Sfantul Pavel !”

    Fratele Traian Dorz – Medit.la Ap.din Dumnica a 20 a dupa Rusalii.(Invierea fiului vaduvei din Nain)

    Asa sa ne ajute Dumnezeu!Slavit sa fie Domnul!

Lasă un răspuns