Forumul Oastei Domnului ~ Vizualizare subiect - Comemorare

LA 50 DE ANI

Cu 50 de ani în urmă în celula 13 din penitenciarul Gherla, bolnav şi lipsit de medicamentele de care avea nevoie pentru boala sa, la vârsta de 58 de ani, fratele Valer Mîndroni de la Ciula Mare, judeţul Hunedoara, avea să treacă pragul veşniciei, în braţele Mantuitorului său pe care l-a iubit şi pentru care şi-a jertfit viaţa.
Se întâmpla aceasta, în ziua de 7 martie 1960, orele 11.
Era ostaş al Domnului şi fusese închis pentru credinţa în Iisus Hristos şi pentru mărturisirea Cuvântului Sfânt în adunările Oastei Domnului. În urma procesului de la Deva, din 19 nov.1959 fusese condamnat la 14 ani de muncă silnică, 7 ani de degradare civică (pierderea juridică a unor drepturi cetățenești) şi la confiscarea totală a averii pentru aşa-zisa „crimă de uneltire contra ordinii sociale”.
Fiul său Iulius Mândroni, a angajat avocaţi de renume ca să-l apere, dar nu s-a putut face nimic. Şi pentru că practica acelei vremi, acolo în închisoare, era ca trupul celui mort să fie înmormântat într-un loc necunoscut, în anul 2003, la 50 de ani de la intrarea sa în Oastea Domnului, familia a ridicat în grădina casei din Ciula Mare un monument în amintirea celui ce s-a făcut pe sine vrednic ostaş al lui Hristos.
Cu această ocazie, slujba de sfinţire a monumentului a fost săvârşită cu binecuvântarea şi participarea P.S.Timotei şi P.S. Daniil.
Acum în 2010, în ziua de 7 martie, duminică, se împlineşte o jumătate de veac de la trecerea în veşnicie a fratelui Valer.
Şi pentru că mormântul eroului Oastei Domnului rămâne necunoscut, se cuvine să aducem, cei ce l-au cunoscut dar şi noi cei ce nu l-am ştiut, - de departe ori lângă monumentul din grădină - o rugăciune, o lacrimă şi-o floare, celui ce n-a ţinut la viaţa sa ca şi cum i-ar fi fost scumpă, ci a pus-o în slujba lui Hristos, deplin şi fără cruţare, până la moarte.

Domnul Judecătorul cel Drept, să-l aşeze alături de sfinţii Săi, întru binemeritată odihnă, iar noi cei de azi ori cei de mâine să privim cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi să le urmăm credinţa.

(detalii despre viaţa fratelui Valer în cartea "FERICIŢII NOŞTRI ÎNAINTAŞI" la pag.131)

Slăvit să fie Domnul!