2 aprilie – Psalmul 41, v. 1 
Grija de cei sărac, bunătatrea și preocuparea de el, milostenia făcută săracilor, adică binefacerea, este unul din cele nouă mărgăritare care împodobesc cununa roadelor Duhului Sfânt (Galateni 5, 22-23). Binefacerea, acest scump rod al Duhului Sfânt, a strălucit atât de frumos în cununa virtuților Bisericii Creștine încă de la începutul ei. Împreună cu celelalte surori dulci ale ei: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare și bunătatea-binefacerea, unită apoi cu statornicia, cu blândețea și cu înfrângerea, s-au arătat atât de frumoase în viața primilor frați ai noștri, credincioși în Domnul nostru Iisus Hristos.Sfinții apostoli ai Domnului, care fuseseră crescuți învățați de Însuși Mântuitorul în mila Lui față de cei lipsiți, trăiau puternic în această virtute. Această sfântă grijă de săraci, apostolii o puteau deprinde zilnic de la Domnul, Care trăia în mijlocul lor. La rândul lor, sfinții apostoli au crescut în ea pe cei care se adăugau la numărul lor și cărora le încredințau mai departe această grijă pentru săraci.
După cum, încă de pe Crucea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos încredință pe Sfânta Sa Mamă în grija ucenicului iubit, tot așa, cu o atenție deosebită, a încredințat Bisericii Sale pe cei săraci. Această grijă era pentru frați o sfântă răspundere față de Domnul si, plini de atenție, și-o încredințau mai departe unii altora (Fapte 11, 29-30; Galateni 2, 10). Iar ei toți, cu aceeași grijă atentă, și-o îndeplineau (Fapte 24, 17; Romani 15, 25-28; 1 Corinteni 16, 1-2 ). De aceea acele vremi binecuvântate, pline de căldura iubirii lui Hristos în tot ce se făcea, erau atât de rodnice și de fericite. Pentru că, împlinind cu scumpătate cuvântul milei de săraci, grija de aceste suflete iubite de Domnul era vie și îmbelșugată. De aceea nici nu ducea nimeni lipsă de nimic (Fapte 4, 32-35 ).
Lipsurile și nenorocirile încep numai atunci când lăcomia și zgârcenia ajung să sugrume binefacerile și milostenia, adică pe aceste două jertfe care sunt cele mai plăcute lui Dumnezeu. Din grija pentru săraci au apărut în omenire prima data, prin Biserica Creștină, așezămintele de binefacere ale Spitalelor, Orfelinatelor, Azilelor pentru bătrâni, pentru orbi, pentru surdo-muți și pentru orice fel de neajutorați. Pe urmă alte initiative spre alinarea atâtor suferințe, atât trupești cât și sufletești, ale acelor care au nevoie neîncetat de ajutorul semenilor lor. Ce minunată este dragostea adusă în viața omenirii întâia data de Hristos, iar apoi continuată mai larg și mai pe larg de Evanghelia și de Biserica Sa! Acesta este Duhul lui Hristos pe care dacă cineva nu-l are nu este al Lui!
Dragul meu, oare tu ai în inima ta și în purtările tale dragosta de săraci? De săracii trupești și de săracii cu sufletul? Cum ajuți tu pe cei lipsiți? Cum primești pe cerșetori: strigând și ocărând-sau binevoitor? Cum primești pe străini și pe oaspeții călători? Cu masa și cu așternut sau cu batjocori, cu sila și cu ușile încuiate? Cum ajuți tu pe ai Domnului? Și cât pui de-o parte din câștigul tău pentru binefaceri? (1 Corinteni 16, 1-2). Nu cumva lăcomia și zgârcenia ți-au închis de mult și punga, și casa, și inima ta pentru acestea? Căci atunci vai de tine dacă nu te trezești. Trezește-te!
Premilostive Doamne Iisuse, Tu, Cel Care ai arătat atâta milă față de mine, păcătosul, făcându-mi atâta bine, Te rog iartă-mă pentru împietrirea inimii mele față de porunca milosteniei Tale. Tu mi-ai dat mie nu numai binefaceri sufletești, ci chiar si trupești mi-ai dat atât de multe binefaceri cât nici nu gândeam vreodată… Am o familie, am o casă, am pâine, am îmbrăcăminte, am tot ce îmi lipsește, ba chiar mai mult! Și totuși de ani de zile eu, poate, n-am pentru Tine și ai Tăi nici din prisosul meu, dar să pun din sărăcia mea! (Luca 21, 1-4). O Doamne, cât de necinstit m-am purtat față de Tine și căt de mult am tras spre mine și ceea ce Tu mi-ai dat ca să dau săracilor Tăi! Ai milă de mine și ajută-mă ca pe viitor să nu mă mai port atât de nesocotit. Ci cu o mare bucurie să dau, cu dragă inimă și cu largă mână, că și Tu tot așa Te-ai purtat cu mine. Amin.
