22 aprilie Psalmul 47, v. 9
Mai presus de orice pricepere omenească este Dumnezeu… Iar dacă este mai presus El, orice om trebuie să priceapă că Mărimea Fiinţei lui Dumnezeu şi lucrările Puterii şi Înțelepciunii Sale, şi Tainele Acţiunilor Lui şi Eternitatea Nemărginirii Sale, nu pot fi nici pricepute, nici explicate omeneşte. Dacă adâncul bogăţiei înțelepciunii şi Ştiinței lui Dumnezeu este de nepătruns şi căile Sale, sunt atât de neînţeles pentru noi, oamenii (Rom. 11, 33), atunci pătrunderea şi Înțelegerea acestora este mai presus de orice pricepere omenească.
Mai presus de orice ştiintă omenească este Ştiinţa lui Dumnezeu, care a creat atât de nemărginite şi de necunoscute lucruri felurite, toate cu o înţelepciune uimitoare. Oricât de prosteşte s-ar lăuda oamenii cu „ştiinta” lor, cu „înaltul grad” la care a ajuns ea acum sau oricând — ei n-au ajuns nici măcar să poată explica cele dintâi lucrări ale Ştiintei lui Dumnezeu.
Încă n-au putut să priceapă şi să explice nici cei mai „ştiutori” necredincioşi din lume cum au apărut Materia şi Viața altfel decât din Dumnezeu.
Apariţia Materiei, Vieţii şi Inteligenţei nici nu pot fi pricepute în alt fel decât prin credinţa Existenţei Lui, Care, printr-o Ştiinţă nepricepută de noi şi prin o Putere de asemenea nepricepută nouă, a putut materializa din Spiritul Său, prin Spiritul Cuvântului Său, acea nespus de mică părticică din Sine, care sunt cele văzute şi nevăzute ale Creaţiunii Sale. Mai presus de orice înţelepciune omenească este înţelepciunea lui Dumnezeu (1 Cor. 2, 6-16). De aceea căile Lui, în orânduirea Legilor cereşti sau a întâmplărilor pământeşti, nu pot fi pricepute de noi. Căile Domnului, în înlănţuirea evenimentelor istorice, în judecata şi răsplătirea binelui sau a răului, în tot ce se întâmplă cutremurător sau neobservat printre oameni pe pământ, depăşesc priceperea noastră omenească. De aceea ele par acestei „priceperi”, de multe ori ca haotice, nedrepte şi întâmplătoare.
Şi răbdarea lui Dumnezeu este mai presus de puterea priceperii oamenilor. Şi Dragostea şi Bunătatea Lui, la fel. De aceea nici Dreptatea Lui, care va da o veşnică pedeapsă celor neascultători (Evrei 10, 26-27; 2 Tes. I, 8-9), nici felul cum lucrează ea, nu pot fi pricepute de cei care cu o vinovată uşurătate vorbesc fie de nedreptatea unei astfel de Judecăţi, fie de imposibilitatea ei.
Dar inima celui cu adevărat înţelept este adânc credincioasă şi nu se îndoieşte de nici unul din cuvintele lui Dumnezeu. Tot ce poate pricepe omul înţelept cu mintea sa il apropie de Dumnezeu şi îl luminează mereu mai mult. Iar pentru ceea ce depăşeşte priceperea sa omenească, omul credincios are o pricepere cerească, aceea a credinţei, prin care pătrunde mai departe până în Eternitate şi până în Nemărginire, descoperind pe Dumnezeu într-un chip care îl îndestulează şi dându-i un fericit răspuns la toate problemele din Timp şi din Veşnicie.
O, Atotănţelept Atotputernic Doamne, Tu eşti mai presus de orice pricepere omenească! Neînceputul din care au început toate şi Nesfârşitul în care toate se vor sfârşi, Ti slăvit in vecii vecilor de tot ce ai făcut Tu şi de tot ceea ce vei mai face încă! Tu eşti mai presus de orice creatură a Ta si eşti cu totul altfel de cum poţi fi reprezentat şi închipuit de noi. Iartă-ne, Te rugăm, Doamne, când încercăm să Te coborâm până la cuprinderea priceperii noastre… Şi iartă-ne atunci când, din pricina micimii acestei priceperi pentru care Tu rămâi de neînţeles şi de necuprins, suntem gata, negăsindu-Te să spunem că nu eşti. Ci descoperindu-Te fiecăniia din noi, Doamne, după măsura priceperii care ne-ai îngăduit-o, micşorându-Te, cum faci cu soarele uriaş când îl încapi într-un bob de rouă , ca fiecare din noi să nu fie lipsit de reprezentarea Ta. Căci năzuinţa spre Tine este tot ce ne poate face să ne ridicăm. Toate celelalte numai ne coboară. Amin.
