A intrat în Oastea Domnului prin anii ’30. El a făcut parte din numărul harnicilor fraţi lucrători ai Oastei Domnului de pe Târnave, fiind unul dintre cei mai plini de râvnă în vestirea lui Iisus cel Răstignit prin tot ţinutul acela. Iată ce frumos scria el Părintelui Iosif în ianuarie 1936:
„Fronturile Oastei Domnului de pe Târnave sunt pline de bucurii şi biruinţe, dar şi de prigoane şi de încercări ce le sufăr fraţii. Iată, de pildă, ce li s-a întâmplat şi la adunarea din Roşia de Secaş, judeţul Târnava Mare. Cel ce ar trebui să fie în fruntea acelora care trebuie să trăiască Evanghelia nu poate suferi nicidecum frăţietatea Oastei Domnului şi aţâţă pe faţă pe toţi contra ei.
Astfel s-a întâmplat că într-o seară când casa plină în care erau adunaţi fraţii şi surorile în cântări şi rugăciuni a fost înconjurată de oameni înarmaţi cu ciomege şi pari şi îi aşteptau pe fraţii ostaşi să iasă afară, să le tragă «o sfântă de bătaie». (Pentru aceştia, bătaia este un lucru «sfânt»). Dar fraţii şi surorile s-au rugat şi au cântat toată noaptea, slăvind pe Domnul. Până la urmă, bătăuşii s-au săturat să tot aştepte şi s-au împrăştiat. Oricât erau ei de porniţi împotriva fraţilor, în casă tot n-au intrat să ne bată. Domnul nu i-a lăsat, deşi satana îi îndemnase să facă şi asta.
Prin astfel de prigoane şi prin altele trec fraţii noştri din acele părţi. Au mai depus 16 fraţi legământ. Domnul să ne fie scut şi ajutor…”
În vremea tulburărilor de la Sibiu, când mulţi dintre cei mai încrezuţi şi lăudaţi s-au clătinat şi s-au ascuns, fratele Ilie a fost unul dintre cei care au rămas statornici şi hotărâţi pe calea strâmtă şi dulce de la început, mergând curajos şi smerit pe urmele Domnului, alături de Părintele Iosif şi de fraţii cei sinceri şi smeriţi, întărind şi îmbărbătând şi pe ceilalţi fraţi şi surori care ascultau Cuvântul Domnului de la el şi care priveau la pilda statorniciei sale.
Despre hărnicia fratelui Ilie în lucrul Domnului vorbeşte frumos şi următorul raport pe care îl scria el prin «Isus Biruitorul» din 1937:
„Noi, ostaşii Domnului din com. greco-catolică Roşia de Secaş, vă aducem la cunoştinţă că suntem prezenţi la datorie. Lucrăm şi luptăm cu multe osteneli pentru Domnul, dar El ne binecuvântează cu mari bucurii şi roade duhovniceşti. Avem fixate mari adunări la care luăm parte fraţi din multe comune şi vin multe suflete noi care se adaugă la numărul nostru.
În noaptea Domnului, de Anul Nou, am avut o mare adunare frăţească, fiind şi fraţi din com. Tău şi din Păuca – Sibiu. Şi ne-am petrecut în Cuvântul Domnului toată noaptea. Ce mare şi sfântă deosebire este între felul cum petrecem acum nopţile Anului Nou – şi cum le petreceam de rău până nu cunoscusem Lucrarea minunată a Oastei Domnului!
Ne-au vorbit din Cuvântul Domnului fraţii: Achim Marcu şi Nicodim din Tău, Valeriu Grigor din Păuca, Augustin Damian şi alţii din Roşia de Secaş. Am lăudat pe Domnul Iisus din 42 de cântări. Am fost în carul de foc al Duhului Sfânt. S-au rostit rugăciuni şi s-au spus minunate poezii, care au stors lacrimi…
Vă rog să publicaţi la foaie că sora Anica Damian cu fetiţa ei, Amalia, şi-au pus în gând şi au hotărât, cu ajutorul Domnului, în fiecare zi să citească împreună câte un capitol din Biblie, până ce vor citi toată Biblia. Slăvit să fie Domnul!”
În 1959, anul marii încercări a Lucrării Oastei Domnului, printre fraţii lucrători arestaţi şi închişi în temniţe a fost şi fratele Ilie, condamnat şi el la 10 ani muncă silnică.
În timpul acestor ani de muncă, fratele Ilie s-a îmbolnăvit grav. Nu uităm ziua când, venind de la muncă, în curtea coloniei i s-a făcut rău, căzând în nesimţire şi trebuind să fie dus în grabă la spital. Îi paralizase mâna şi piciorul stâng.
După eliberarea din închisori, la puţine zile, a trecut la Domnul ca un slujitor vrednic şi ca un ostaş biruitor care a ţinut sus Cuvântul Vieţii până în cea din urmă clipă.
Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi
