Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului

 

Autor Mesaj
<  "Cercetați Scripturile"  ~  O dilemă,
vasiliosnyka
MesajTrimis Vin 23 Aug, 2013 1:18 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 28/Mai/2008
Mesaje: 251

UN SINGUR MIJLOCITOR

Unul este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: omul Iisus Hristos” (I Timotei 2, 5).

Dacă Dumnezeu este Singura Ființă Care există prin Sine, urmarea imediată a acestui fapt este că nemurirea, sfințenia, bunătatea și celelalte însușiri apațin absolut și chiar exclusiv lui Dumnezeu. Tot ce există înafara lui Dumnezeu nu există prin sine; prin sine „tot omul este mincinos“ (Psalmul 115, 2) adică este o iluzie a ființei, este fum, praf și cenușă sau mai bine spus nici atât. Dar s-a întâmplat ceva: Dumnezeu a vrut ca ceea ce El este prin Sine să împărtășească omului prin harul Său.

Iată cum vorbește Sfânta Scriptură despre asta: Numai Dumnezeu are nemurirea prin firea Sa: „... Domnul... singur are nemurirea“ (I Tim 6, 15 – 16), dar El vrea să ne-o dăruiască și nouă: „Dacă cineva va păzi cuvântul Meu nu va vedea moartea în veac“ (Ioan 8, 51).

Numai Dumnezeu este sfânt în mod propriu: „Tu (Doamne) singur ești sfânt“ (Apocalipsa 15, 4), dar omul a primit misiunea să dobândească și el sfințenia: „Fiți sfinți pentru că Eu sunt sfânt“ (I Petru 1, 16).

Numai Dumnezeu este bun: „Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu“ (Matei 19, 17). Dar Domnul nu spune asta pentru a lipsi pe oameni de bunătate, ci pentru a pune bunătatea oamenilor în comparație cu bunătatea lui Dumnezeu. Oamenii “răi fiind” (Matei 7, 11) au primit porunca și puterea să se facă buni. Fiți buni... (Efeseni 4, 32).

Sfântul Apostol Pavel folosește același limbaj excusiv când se referă la calitatea de Mijlocitor al Mântuitorului: „Unul este și Mijlocitorul…: omul Iisus Hristos” (I Tim 2, 5), dar nu se contrazice când spune că și creștinii prin participare la harul Marelui Mijlocitor sunt mijlocitori: „Vă îndemn fraților pentru Domnul nostru Iisus Hristos și pentru iubirea Duhului Sfânt, ca împreună cu mine să luptați în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine” (Romani 15, 30; cf. Evrei 13, 1Cool. Apostolul Pavel cere mijlocirea celor „chemați sfinți” (Romani 1, 7), iar cei care pretind că sunt „după Biblie” blamează mijlocirea celor care s-au împlinit în harul sfințeniei. Cine oare dintre cei care spun că nu au nevoie de intermediari este mai ascultat de Dumnezeu decât Apostolul Pavel?

Cineva ar putea să spună: Apostolul Pavel a făcut apel la rugăciunea celor vii, dar noi acceptăm mijloirea sfinților care nu mai sunt printre noi. Același Apostol spune: „V-ați apropiat de zeci de mii de îngeri în adunare sărbătorească… și de duhurile drepților celor desăvârșiți. Și de Iisus – Mijlocitorul Noului Testament” (Evrei 12, 22 – 24). Așadar, cine se apropie de „Iisus – Mijlocitorul Noului Testament” se apropie și de „duhurile drepților celor desăvârșiți”. Chiar fără să știe Ghehazi era însoțit de duhul prorocului Elisei (cf. IV Regi 5, 26).

Înrădăcinată în cultul Bisericii, invocarea sfinților în rugăciune este o practică cu suport biblic, cu toate acestea protestanții spun că “face parte din abuzurile lui Anticrist“, dar ea este o piatră de poticnire chiar și pentru ortodocși. Alții acceptă această practică dar spun că este pentru cei slabi și nedesăvârșiți. Numai că potrivit cu această logică și Sfântul Apostol Pavel ar trebui să fie trecut în categoria celor slabi . După ce a trecut printr-o primejdie de moarte Sfântul Apostol Pavel scrie corintenilor: „Ajutându-ne și voi cu rugăciunea pentru noi pentru ca darul acesta făcut nouă, prin rugăciunile multora, să ne fie prilej de mulțumire adusă de către mulți pentru noi” (II Corinteni 1, 11). În acest verset observăm două aspecte esențiale: 1. Apostolul Domnului care a primit direct de la Hristos alegerea, chemarea și hirotonia pe drumul Damascului nu se rușinează să spună că a primit de la Dumnezeu darul izbăvirii din moarte prin rugăciunile celor “numiți sfinți” (I Corinteni 1, 2). 2. Apostol spune că sfinții rugători vor avea “prilej de mulțumire“ pentru o rugăciune împlinită. Așadar, finalitatea invocării sfinților în rugăciuni este slăvirea lui Dumnezeu. Iar slăvirea lui Dumnezeu nu este oare ținta tuturor creștinilor?

Maica Domnului, sfinții și puterile cerești se bucură de mântuirea unui om (Luca 15, 7, 10) și lucrează pentru aceasta (Evrei 1, 14), mai ales când omul cere mijlocirea lor. Dacă cu mila lui Dumnezeu și cu credința omului, rugăciunea lor va fi împlinită, ei vor avea încă un prilej să-L slăvească pe Dumnezeu. Deși nu este obligatorie pentru mântuire, invocarea sfinților în rugăciune este, așa cum am văzut, de mare folos sufletesc, de aceea respingerea ei poate să fie o sămânță străină odrăslită pe pământul unei inimi. Sfântul Ioan Gură de Aur învață: “Au într-adevăr mare putere rugăciunile sfinților, dar atunci când și noi ne căim și ne îndreptăm… dacă ne trândăvim nu ne vom putea mântui nici cu rugăciunile altora; dar dacă suntem treji vom reuși noi înșine, mai mult decât cu rugăciunile altora. Că și Dumnezeu mai degrabă vrea să ne dea nouă harul decât altora care se roagă pentru noi… Nu spun asta ca să nu ne mai rugăm sfinților, ci ca să nu ne trândăvim, și nici cuprinși de lene și de somn să rugăm pe alții să facă ce trebuia să facem noi” (Omilii la Matei V, IV).

Chiar și cei desăvârșiți cer mijlocirea sfinților. Sfântul Calinic de la Cernica avea mare evlavie la Sfântul Ierarh Nicolae și-i rostea deseori acatistul. Iar Sfântul Serghie de Radonej s-a bucurat de o slăvită arătare în timp ce spunea paraclisul Maicii Domnului. În minunatele sale poezii închinate Maicii Domnului, fratele Traian Dorz deseori nu face altceva decât să o invoce în rugăciune pe Fecioara Maria.
Pentru “rugăciunile sfințior“ (Apocalipsa 5, Cool Tăi...

_________________
Olimpiado, nimic nu egaleaza in glorie rabdarea in suferinte!
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Catalin OD
MesajTrimis Mie 19 Noi, 2014 1:30 am  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 15/Iun/2006
Mesaje: 1148
Locație: Baia Mare

Vasile draga,

de obicei discursurile de tip avalansa nu fac decat sa oboseasca cititorul. Nu crezi ca ar fi fost mai salutara o astfel de abordare:

In contextul pericopei 1 Timotei 2, 1-8 ni se vorbeste din perspectiva mantuirii, fiindca uita-te cu un verset mai sus (v. 4) "Cel ce voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca" - deci fara indoiala ca Mantuitor avem doar pe Hristos Care a murit pe Cruce si a Inviat cu Trupul pnevmatizat pentru ca si noi sa murim si sa inviem in trupuri pnevmatizate dobandind mantuirea (1 Corinteni 15, 42-44). De aceea atacurile sectare care vin sa spuna ca pe baza acestui verset cultul sfintilor si cultul mariologic este un desuet, si ca numai lui Hristos trebuie sa ne rugam, sunt pure elucubratii. textul acesta nu anuleaza rugaciunile noastre catre sfinti ca acestia sa intervina pt noi rugandu-se spre mantuirea noastra, dupa cum si Sf Pavel a procedat (Fapte 27, 21-26) fiindca datorita mijlocirii lui scapa cu viata cei naufragiati despre care ni se aminteste in textul acesta.

Uite in cateva cuvinte reliefarea aceluiasi adevar!
Sper ca nu te superi, dar este o critica constructiva

_________________
"Adu-ti mereu,adu-ti aminte si niciodata nu uita,cat pret,ce jertfe si ce lacrimi s-au dat spre fericirea ta!"
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Afișează mesajele pentru a le previzualiza:   
Ora este GMT + 3 ore

Subiectul următor
Subiectul anterior
Pagina 3 din 3
Du-te la pagina Anterioară  1, 2, 3
Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului  ~  "Cercetați Scripturile"

Crează un subiect nou   Răspunde la subiect

Mergi direct la:  

  Nu puteți crea un subiect nou în acest forum
Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum

  Utilizator:    Parola:      Autentifică-mă automat la fiecare vizită       



phpBB si NoseBleed