Forumul Oastei Domnului ~ Vizualizare subiect

"Mana Ta, Doamne, ma conduce-n noaptea grea
Mana Ta, Doamne, ma pazeste-n nopatea grea
Si poate fi valu-nalt, Tu tii corabia mea
Mana Ta, Doamne, ma va purta"

1.La orice act al nostru nu suntem siguri niciodata. O multime de martori nevazuti ne privesc si ne asculta in orice vreme, in orice loc, in orice fapta si in orice cuvint al nostru.
Intai ne vad Ochii lui Dumnezeu, cei ca para focului (Apoc. 1,14).
Apoi ne vad ochii ingerilor Lui, carora Dumnezeu le-a poruncit sa ne insoteasca in toate caile noastre (Psalm 91, 11-12).
Apoi ne privesc ochii lumii, ochii vrajmasilor, ochii lucrurilor, ochii durerilor... - mii de ochi ne privesc de fiecare data in orice loc.
Nimic din ce facem sau spunem noi nu este ascuns de acesti ochi. Nimic nu este descoperit de aceste urechi.
Tot ce s-a facut odata in intuneric, va fi aratat odata in lumina si tot ce s-a soptit in ascuns, va fi strigat de pe acoperisurile caselor (Luca 12, 2-3).
Iar aceste mii de marturii care ne-au vazut si ne-au auzit - ei vor dovedi judecata cea dreapta care ne rasplati pe fiecare.

2. Sa ne temem de fiecare data de orice rau - spre a nu-l face, nici in cel mai ascuns intuneric.
Nici in cel mai tainic loc, findca nicaieri nu suntem singuri. Si niciunde nu suntem acoperiti.

Traian Dorz

Vizitator

Cand pe la inceputul anilor '90 il auzeam pe Tzutzea spunand ca primul si cel mai important rol al crestinismului este "consolator" mi s-a parut ca am gasit cheia! Desi simtisem confortul din preajma prezentei lui Hristos in viata mea, nu gasisem cuvantul, un "motiv" rezonabil pentru cineva strain de trairea duhovniceasca sa inteleaga de ce ai ales sa fii credincios... Gandul Vesniciei, al rostului si rolului nostru pe pamant unde am venit intr-o scoala a suferintei, ramane capital...

Ce spui Catiusha? Colegul tau ar putea intelege ca ai ales sa ai mereu speranta, sa fii mereu iluminata de promisiunea nemuririi, in contrapunct cu deriva dorintelor imediate, amagitoare si iluzorii...?...

Intotdeauna cu speranta:
Olimpiada

Sa stii draga Olimpiada ca asa simt si eu. Ca asta este crestinismul pentru mine. Dar credinciosii considera ca noi il folosim ca o carja daca spunem ca este o consolare. Si cred ca n-am un raspuns "stiintific" pentru el. Asa ca ma voi ruga ca Dumnezeu sa-i deschida inima...

"Dragostea sa fie nefatarnica. Uriti raul, alipiti-va de bine." Romani 12.9

Dragostea lui Hristos cea vie si adevarata, dintr-o lucrare sau inima, este intotdeauna inventiva si binefacatoare. Un sfint neastimpar cuprinde sufletul iubitor si o continua cautare de noi cai il framinta pentru revarsarea binefacerilor sale in slujba Iubirii, Adevarului si Binelui.
Ce minunat este sa vezi cum il transforma pe un om credinta si dragostea lui Hristos!
Dintr-un om mai inainte nepasator de semenii lui, nesimtitor fata de binele si frumosul adevarului, neinteresat de soarta si de durerea celor din jurul sau - sufletul credincios devine prin Hristos dintr-o data si puternic un om nou.

Traian Dorz

Vizitator

Cei care am iubit sau iubim, stim ca dragostea este inventiva si binefacatoare... In Dumnezeu, care este Dragoste, cotele acestor bucurii cresc urias! Cred ca de aceea ne este dat sa iubim! Ca sa intuim intimitatea grandoarii Iubirii lui Dumnezeu si sa ne fie mereu dor de vesnicie...

Cu emotie:
Olimpiada

Alergarea spre Tinta

1.Cind ai ochii pironiti spre tinta, atunci toata fiinta ta alearga spre ea.
Spre tinta ochilor tai iti alearga atunci picioarele tale
ti se intind miinile tale
si ti se indreapta toate simturile si madularele fiintei tale.
Pentru atingerea tintei tale lasi totul su dai totul,
- uiti totul, jertfesti totul si faci totul.
O, daca am face toti asa spre Tinta noastra, Iisus!

2.Cind tinta fiintei tale este fericita, atunci tot ce dai tu pentru ea este fericit
- si tot ce primesti tu prin ea este la fel.
Dar cind tinta aceasta este o desertaciune, - cit de nefericit esti
si cind alergi catre ea - si cind ti se pare ca ai atins-o!

3. Pe Hristos se intemeiaza toata credinta noastra intr-o mintuire a sufletului nostru si toata nadejdea noastra in dobindirea acestei mintuiri.
Fara Hristos toata credinta noastra ar fi zadarnica si toata nadejdea noastra ar fi desarta.

...

8. Iata fagaduinta: Slava, cinste si pace va veni peste orice suflet omenesc
care va face binele. Da! numai peste cel care face binele!
Nu peste cel care predica bine, sau cinta bine, sau scrie bine, sau gindeste bine - ci numai peste cel care face binele.
Findca nici una din celelalte nu-i deajuns sa imbrace pe un gol, sa sature pe cel flamind, sa incalzeasca pe un inghetat, sa adaposteasca pe un strain.
Ci numai fapta!

Traian Dorz - Cugetari nemuritoare, vol. Alergarea Staruitoare, pag. 92-94

voi ati spus tot ce trebuia sa se spuna, astfel incat eu nu mai pot spune nimic. Domnul ne-a dat libertate de alegere, sa putem face diferenta dintre bine si rau si apoi noi sa alegem. Acum se vede cine este mai puternic si este dispus sa lupte pentru binele din lumea asta plina de pacat sau sa se lase la voia pacatului care vine foarte usor si ne ofera diferite iluzii care pentru uni sunt tratate ca ceva bun.

Apele furate
„Apele furate sînt dulci, şi pîinea luată pe ascuns este plăcută!” Prov. 9,17

Dumnezeu veghează totdeauna asupra a tot ce facem noi semenilor nostri. Dacă noi tragem altora săgeti arzătoare, El le este acelora un scut puternic, iar săgetile otrăvitoare trase de un om asupra altuia se vor întoarce totdeauna asupra celui ce le-a trimis.
Dacă vrem să le facem bine, binele trecînd prin Dumnezeu, creste si se desparte în două revărsări. Partea cea mai îmbelsugată se revarsă înapoi spre acela din care a izvorît.

"Uită-te la cer si priveste...
vezi norii cît de sus sunt fată de tine?
Dacă păcătuieşti, ce rău îi faci lui Dumnezeu?
Si păcatele ti se înmultesc, cu ce-L poti atinge pe El?
Ce primeste El din mîna ta? (Iov 35, 5-7)
"Dacă esti întelept, pentru tine esti.
Dacă esti batjocoritor, pe tine te străpungi... tu vei suferi" (Prov. 9,12).
"Dacă asculti si te supui, îti sfîrsesti zilele tale în fericire. Si anii în bucurie.
Dacă nu asculti, pieri ucis de sabie.
Si mori în orbia ta" (Iov 36, 11-12).
Cine-l binecuvîntează pe Dumnezeu lui însusi îsi face binele.
Căci binecuvîntarea sa se întoarce asupra lui însusi îmbogătită de răsplătirile nemărginite ale lui Dumnezeu.

Astfel omul se binecuvintează singur pe sine - sau se osîndeste tot asa. Cine blesteamă Numele cel Sfînt al lui Dumnezeu, el singur face să cadă asupra vesniciei sale toate blestemele aruncate spre cer,
mai îngreunate încă de osînda pe care le-o adaigă Sfintenia si Dreptatea lui Dumnezeu.
Astfel omul se nefericeste singur pe el.

O, Mare Dumnezeu Sfînt si Drept, fii binecuvîntat pentru dreptatea si sfintenia cu care răsplătesti pe fiecare om după faptele sale!
Te rugăm, dăruieste-ne lumina si puterea unei vieti chibzuite prin care să ne facem vrednici de răsplată si nu de pedeapsă. De mîntuire si nu de osîndă.
Amin.

Traian Dorz, Hristos - Pîinea nostră zilnică, pag. 199.

GANDUL VESNICIEI
(Eclesiastul 3,11)

...

De-as fi un simplu fir de iarba verde
Sau aburul ce se aduna-n nori,
Innegurat de-as fi si tot as crede
Ca dupa noapte vin ai zilei zori...

Exista-n taina sufletului meu
Ca un graunte sub povara gliei,
Un gind insamintat de Dumnezeu:
E gindul nepatruns al vesniciei...

Benoni Catana - Poezii

Gandul vesniciei este motorul evolutiei spirituale! Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan spunea in scrierile sale, ca viata vesnica este tocmai cunoasterea continua a lui Dumnezeu! Atributele personale ale Divinitatii sunt cu mult mai complexe decat ne putem imagina! Nimeni nu va putea spune vreodata cu mana pe inima, ca a ajuns la desavarsita taina dumnezeiasca! Totul este o continua evolutie pe toate planurile! Numai cel bun, cel care indeplineste voia Creatorului, ramane biruitor in lupta pentru supravetuirea eterna! Ceilalti vor fi supusi ulterior, dezintegrarii spirituale si prefacerea in noi suflete, care vor pasi nestiutoare pe cararile vietii...Aceasta este taina mortii vesnice, a dizolvarii in neant a unei constiinte, a IADULUI biblic!

Gandul vesniciei este motorul evolutiei spirituale! Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan spunea in scrierile sale, ca viata vesnica este tocmai cunoasterea continua a lui Dumnezeu! Atributele personale ale Divinitatii sunt cu mult mai complexe decat ne putem imagina! Nimeni nu va putea spune vreodata cu mana pe inima, ca a ajuns la desavarsita taina dumnezeiasca! Totul este o continua evolutie pe toate planurile! Numai cel bun, cel care indeplineste voia Creatorului, ramane biruitor in lupta pentru supravetuirea eterna! Ceilalti vor fi supusi ulterior, dezintegrarii spirituale si prefacerea in noi suflete, care vor pasi nestiutoare pe cararile vietii...Aceasta este taina mortii vesnice, a dizolvarii in neant a unei constiinte, a IADULUI biblic!

- Dumnezeu este ori Izvorul, ori martorul fiecărui lucru.
Ochiul credinţei pătrunzătoare vede cu toată limpezimea lucrarea dreptăţii sau a bunătăţii lui,
a îngăduinţei sau răbdării Sale,
a iertării sau a pedepsei,
a Dragostei sau a mîniei lui Dumenezu;
le vede neîncetat şi pretutindeni.

...

- Ascultînd Adevărul, inimile smerite se pleacă înaintea lui în tăcere şi în respect, recunoscîndu-L.
Inimile curate se apleacă înaintea Lui cu uimire şi cu admiraţie.
Inimile bune I se apleacă şi Îl primesc în linişte şi în blîndeţe.
Inimile înţelepte Îl adîncesc cu grijă şi preţuire primindu-L conştiente şi pătrunzîndu-se deplin de El,
şi descoperindu-L, I se închină pe totdeauna şi pline de frumuseţe.

Traian Dorz, Cugetări Nemuritoare - Avuţia sfîntului moştenitor, pag. 156, pag. 161

Iisuse-al meu Preasfânt, / în clipa întâlnirii,
întâiul meu cuvânt / va fi al mulţumirii,
al mulţumirii-aduse / cu nu ştiu ce suspine
c-ai fost din veci, Iisuse, / aşa de bun cu mine.

Veşnică-nchinare – veşnică iubire,
veşnică cântare, – Ţie mulţumire,
Ţ i e, Preaiubit Iisuse, – mulţumire.

Iubitul meu Preasfânt, / nu-i nimenea, spre Tine,
pe tot acest pământ, / – aşa dator ca mine,
că nimănuia, pare, / că n-ai m-ai fost ca mie:
– o, veşnică-nchinare / şi mulţumire Ţ i e.

Şi ultimul cuvânt / de-ar fi să-l spun vreodată,
mi-ar fi, Iisuse Sfânt, / o şoaptă-nlăcrimată
de dulce mulţumire / eternă către Tine
că-n marea Ta iubire / ai fost aşa cu mine. (T Dorz)