Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului

 

Autor Mesaj
<  "Cercetați Scripturile"  ~  DUMNEZEU SI MAMONA
psalmistul
MesajTrimis Lun 03 Sep, 2007 1:14 pm  Răspunde cu citat (quote)
La primele intervenții


Data înscrierii: 02/Sep/2007
Mesaje: 2
Locație: Bucuresti

DUMNEZEU SI MAMONA

Nu stiu daca v-ati intrebat vreodata ce inseamna cuvantul Mamona. Pentru multi dintre crestini, acest cuvant inseamna Satan. Astfel, atunci cand Domnul Iisus spune : “Nimeni nu poate sluji la doi domni… Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui Mamona”(Matei 6:24), cei mai multi inteleg ca nu putem sa-i slujim si lui Dumnezeu si lui Satan. Dar daca citim intreg contextul in care sunt spuse aceste cuvinte, de la 6:19 pana la 6:34, vom vedea ca Domnul vorbeste aici despre bogatii, despre bunuri materiale. Pasajul incepe cu “Nu va adunati comori pe pamant…” si sfarseste cu “Nu va ingrijorati de hrana, bautura si imbracamintea voastra…”
Mamona este un cuvant aramaic care inseamna bogatie, avere. Cu alte cuvinte, nu putem sluji si lui Dumnezeu si bogatiei. Dar, in lumea moderna, bogatiile au o expresie foarte concreta : si aceasta expresie sunt banii. Daca ai bani, ai bogatii ; daca nu ai bani, nu ai nimic. Si acesta este un ideal urmarit de toti oamenii din lume. Fiecare alearga sa castige cat mai multi bani.
Cum priveste Biblia acest aspect ? Biblia priveste Mamona ca pe un idol. Iar un idol este in contradictie cu Dumnezeu insusi. Noi ne inchinam ori lui Dumnezeu, ori banilor ca unui idol. Nu stiu daca ati observat, dar Biblia ii clasifica pe oameni doar in 2 categorii : cei care slujesc lui Dumnezeu si cei care il slujesc pe Mamona. Exista doar doua lucruri de inchinare adevarata : Mamona si Dumnezeu. Atunci cand cineva se pocaieste, cerinta minima este aceea de a se intoarce din lume, la Dumnezeu. Cu totii suntem de acord cu acest lucru. Totusi, noi nu consideram Mamona ca fiind un lucru rau. Aceasta este o mare greseala. Asa cum ne-am eliberat de modul de traire lumesc, noi trebuie sa ne eliberam si de Mamona. Eliberarea de Mamona este o parte a mantuirii noastre. Multi stiu ca pentru a fi mantuiti noi trebuie sa fim eliberati de pacat, de lume – dar putini stiu ca noi trebuie sa fim eliberati si de Mamona. Omul experimenteaza bucurie atunci cand pacatele ii sunt iertate. Dar el va experimenta aceeasi bucurie atunci cand va fi eliberat de Mamona. Daca o persoana vrea intr-adevar sa-L slujesca pe Domnul, atunci ea trebuie sa fie eliberata de bani. Cat timp gandurile unei persoane sunt concentrate asupra banilor, ea nu-L poate sluji pe Dumnezeu.
In lume exista multe lucruri si nu exista nici o cale de a le unifica impreuna. Nu poti aduna un scaun, cu o masa, cu o bucata de pamant si cu o haina. Totusi, daca convertesti toate aceste lucruri in bani, atunci poti sa le aduni. In Apocalipsa 18:11-13 vedem ca si sufletele oamenilor pot fi evaluate in bani. Banii pot cumpara orice lucru si banii ne pot cumpara si sufletul. Iata de ce trebuie sa fim eliberati de Mamona.
Banii sunt o inventie pur satanica. Putem afirma ca banii sunt un lucru pe care nu Dumnezeu l-a creat. Pentru a cumpara orice lucru ai nevoie de bani. Astfel, banii (Mamona) devin puterea, centrul inchinarii omului. Cui va sluji omul: lui Dumnezeu sau lui Mamona ? Aceasta devine controversa universului. Mamona este diametral opus lui Dumnezeu. De ce Mamona poate sa i se opuna lui Dumnezeu ? Deoarece banii sunt singurul lucru care poate unifica toate lucrurile. Cine nu biruieste puterea Mamonei, nu va avea putere spirituala. Domnul a spus ca unde este comoara noastra, acolo va fi si inima noastra. Banii sunt ca un cui : ele tintuiesc o persoana de pamant.
Calea crestina de a manui banii este aceea de a nu ne tine de ei. Cu cat tii mai mult banii, cu atat mai repede vor dispare. Dar cu cat dai mai mult, cu atat vei avea mai mult. Punerea deoparte a banilor nu face decat sa-i saraceasca pe copiii lui Dumnezeu. Daca crestinii ar invata sa dea mai mult, Dumnezeu ar avea multe cai de a face minuni. Dumnezeu nu se va incredinta pe Sine celor care tin la banii lor si care nu dau. Cu cat dai mai mult, cu atat Dumnezeu ti se va da tie mai mult. In 2 Corinteni 9:6 sf. Pavel spune :”Cel ce seamana cu zgarcenie, cu zgarcenie va secera; iar cel ce seamana cu darnicie, cu darnicie va si secera”. Atunci cand dai, tu semeni. Vrei ca banii tai sa creasca ? Daca da, atunci trebuie sa semeni. Atunci cand iti dai banii, ei se vor inmulti. Cand nu ii dai, atunci nu se vor inmulti.

Orice credincios trebuie sa invete sa semene, pentru ca atunci cand are nevoie, sa recolteze ce a semanat. Tu nu poti recolta daca nu ai semanat nimic. Exista frati care devin din ce in ce mai saraci, din cauza ca nu seamana nimic. Daca tu mananci tot ceea ce ai, cu siguranta ca nu va mai ramanea nimic. Dar daca semeni jumatate din ce ai, la anul vei avea o recolta. Daca vrei sa recoltezi ceva, trebuie sa nu mananci tot.

Domnul a spus sa nu ne strangem comori pe pamant, ci in cer. A strange comori in cer inseamna a da saracilor, a avea grija de fratii care sunt in nevoi, a sustine material pe lucratorii Domnului si lucrarea Domnului. “Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta”(Matei 6:21). Crestinii trebuie sa-si trimita in cer banii lor, bunurile lor, pentru ca astfel si inima lor sa poata fi in cer. Inainte ca ei sa mearga acolo, comoara lor si inima lor trebuie sa mearga acolo intai.
In aparenta aici, Domnul vorbeste despre cum trebuie sa tratam bunurile materiale. Dar de fapt El vrea sa trateze ingrijorarea noastra. Intreaga lume este cuprinsa de ingrijorare. Ingrijorarea este mecanismul care face lumea sa se miste. Daca nu ar exista ingrijorare in legatura cu trairea noastra, nimeni nu ar face nimic. Motivul pentru care eziti atunci cand trebuie sa dai, este ingrijorarea ta. Din cauza ingrijorarii, tu iubesti lucrurile materiale. Daca nu ai fi ingrijorat, atunci nu ti-ar pasa de ele. Ingrijorarea este cea care ne produce necazuri. Si Domnul ne da ca exemplu pasarile cerului si crinii campului. Ce inseamna asta ? Ca nu trebuie sa mai facem nimic ? Nicidecum. Noi trebuie sa ne facem datoria, dar sa nu ne ingrijoram cu privire la trairea noastra. Ingrijorarea nu apartine vietii divine. Nu exista ingrijorare in viata lui Dumnezeu.

Banii sunt in opozitie directa cu Imparatia lui Dumnezeu. Atunci cand noi ne intoarcem la Domnul, unul din primele lucruri de care trebuie sa scapam este iubirea de bani. Odata, Domnul Iisus l-a intalnit pe un tanar bogat ; si acest om pazise toate poruncile din tineretea lui. Insa Domnul stia ca exista ceva in inima lui care il impiedica sa-l urmeze in totalitate pe Dumnezeu : si acel lucru erau bogatiile (Luca 18:18-25). Aceasta este una din primele lectii de credinta pentru cei care vor sa-l urmeze pe Domnul. Noi trebuie sa avem o anumita atitudine fata de bani. Noi nu traim prin bani. Atunci cand Dumnezeu ne-a rascumparat, El si-a asumat raspunderea pentru viata noastra. Oamenii din lume traiesc prin salariul lor ; fiecare se zbate pentru o paine. Dar copiii lui Dumnezeu trebuie sa fie altfel. Ei se afla sub grija directa a lui Dumnezeu. Trebuie sa fim foarte atenti cum ne comportam in acest domeniu al banilor. Este ceva extreme de serios. Biblia spune ca iubirea de bani este radacina tuturor relelor (1 Timotei 6:10). Atentie, nu spune ca banii – ci iubirea de bani. Atasarea inimii de bani. Si sf. Pavel continua acolo si spune ca unii care au umblat dupa ea au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri. Biblia spune sa nu ne ingrijoram ce vom manca si ce vom bea, ci sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate nevoile noastre vor fi acoperite.

Felul in care un crestin isi gestioneaza banii este complet diferit de felul in care si-i gestioneaza un necredincios. Calea unui necredincios este aceea de a acumula. Calea unui crestin de a-si gestiona banii este aceea de a da. Trebuie sa stim ca inima unui om este atinsa fie de Dumnezeu, fie de bani. Si Dumnezeu ne testeaza inima pe care o avem fata de El, testandu-ne daruirea noastra materiala. Sa nu credeti ca aici e vorba numai de cei care au bani : chiar si cei mai saraci oameni pot avea in inima idolul banilor. Chiar si cei mai saraci crestini trebuie sa fie eliberati de Mamona.

Atunci cand poporul Israel a parasit Egiptul, au luat cu ei multe bogatii (Exod 12:35-36). Dar prima lor initiativa in a folosi aceste bogatii a fost sa-si construiasca un vitel de aur, un idol la care sa se inchine. Abia dupa demascarea idolatriei, dupa distrugerea idolului, aurul lor a putut fi indreptat spre zidirea cortului lui Dumnezeu. Trebuie sa fim eliberati de Mamona, trebuie daramat idolul din inima noastra, ca banii nostri sa poata fi folositi la construirea cortului vesnic. Amin.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Catalin OD
MesajTrimis Vin 14 Sep, 2007 3:40 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 15/Iun/2006
Mesaje: 1148
Locație: Baia Mare

"Nu puteti sluji la doi stapani: si lui Dumnezeu si Mamonei". Cu totii am auzit de acest verset, multi dintre noi il stim poate pe de rost, stim chiar si locul unde se gaseste in Biblie...

Parintele Iosif Trifa vorbeste despre acest verset cu referire la corabia lui Noe, haideti sa cercetam atent aceasta invatatura.

"...Cand apele potopului au inceput a creste si corabia a inceput a pluti, multi dintre oameni se vor fi catarat pe corabie, in nadejdea ca vor scapa cu viata. La inceput ei vor fi stat linistiti. Corabia plutea lin peste intinsul apelor. Ei se credeau mantuiti. Insa pe urma a venit urgia valurilor. Apele si valurile s-au infuriat si pe toti i-au maturat in adancul pierzarii.

Cei care s-au catarat pe corabia lui Noe sunt icoana celor multi-multi, care cred ca se pot mantui tinandu-se si de cele sufletesti si de cele lumesti...incercand sa slugareasca si Domnului si diavolului. Ah! Lumea e plina de oameni care se tin de corabie, sunt aproape de corabia mantuirii, dar nu intra in ea. Sunt atatia crestini, evlaviosi la vedere, cucernici la infatisare; ei fac regulat anumite rugaciuni, tin anumite posturi si datini, dar de rautati nu se lasa si in corabie nu intra. Viata lor se scurge in pizme, in dusmanii, in clevetiri, in minciuni, inselaciuni si alte rautati mai mari sau mai marunte. Ei sunt aproape de corabie, se tin de corabie, dar nu sunt inauntru. Sunt atatia si atatia oameni care se roaga dimineata lui Dumnezeu, dar mai tarziu Il suduie pe Dumnezeu...se duc duminica dimineata la biserica, iar dupa-amiaza se imbata la carciuma. Ei vor sa fie
cu Domnul, dar nici cu diavolul nu vor sa se strice. Toti acestia sunt intre cei care se agata de corabie, dar nu intra in ea.

Aici este locul sa apas iarasi pe cuvintele Mantuitorului: "Nu puteti sluji la doi stapani: si lui Dumnezeu si Mamonei". Mantuirea sufletului nu cunoaste o impacare, nu cunoaste o cale de mijloc intre Domnul si diavolul
intre cele sufletesti si cele lumesti, intre lumina si intuneric. Ce legatura poate avea lumina cu intunericul, Hristos cu Veliar? (II Cor. 6,14-15). Imparatia lui Dumnezeu si mantuirea sufletului cer o rupere totala intre cele lumesti si cele duhovnicesti, cer o rupere, pe de-a-ntregul cu duhul acestei lumi. Mantuirea sufletului cere sa intram in corabie. In corabie, ori afara din corabie...cu Domnul ori cu lumea, acesta este hotarul dintre moarte si viata. O alta cale, de mijloc, nu este. Insa diavolul, miselul cel mare, lucra cu zi, cu noapte, ca omul sa aleaga tocmai calea aceasta de mijloc, nici inauntru in corabie, nici afara de tot, nici cald, nici rece(Apoc.3,15) ,nici luminat, nici intunecat de tot. Diavolul face totul ca omul sa nu intre in corabia mantuirii. Il lasa pe om sa se apropie de corabie, il lasa sa stea langa ea, il lasa sa se catere pe ea, il lasa sa se uite la ea, dar face totul ca omul sa nu intre in ea. Sunt atatia si atatia crestini care inteleg viata lor de crestin ca pe o datorie, ca pe o porunca de implinit. trebuie sa faca si pentru sufletul lor anumite datorii. Pentru cei mai multi oameni, crestinismul este un fel de dare urgisita [impozit] si poruncita pe care trebuie sa o plateasca zilnic sau macar in rate mai mari.

De cand eram preot la tara imi tot aduc aminte de un om care, intr-un post al Pastilor, plecase cu carul dupa lemne la padure. Pe cand a ajuns in dreptul casei mele, s-a oprit cu carul si l-am auzit zicandu-si: "hai sa ma bag si pe la popa sa ma spovedesc...sa ma scap si de datoria asta"...
In loc de pregatire sufleteasca si lacrimi de cainta, acest om venea la spovedanie asa cum ai merge la perceptorat sa platesti o dare urgisita. Prin atatea si atatea apucaturi viclene umbla diavolul a-i opri pe oameni sa intre in corabia mantuirii. Odinioara, papa de la Roma a umplut lumea cu asa numitele "indulgente" ,niste tidule pe care era scris ca cine le cumpara -de la sine inteles cu bani grei, i se vor ierta toate pacatele. S-au grabit oamenii din acele vremuri sa-si cumpere "iertarea pacatelor". Oare nu era si aceasta o inselaciune ce-i facea pe oameni sa nu intre in corabia mantuirii?

Tot din vremea preotiei mele la tara imi aduc aminte de un om care ma chema staruitor la o petrecere cu joc in crasma, zicandu-mi ca dupa ce am gatat slujba si m-am dezbracat de hainele bisericesti, sunt si eu un om ca ei...pot sa-mi petrec si sa joc, caci doar asa facea si "popa batran".
Strasnica judecata: omul ma impartea in doua, in unul ce juca la birt si in altul care slujea la altar. Oare nu era de la diavolul si aceasta judecata?

Ah, ce misel mare e diavolul! El a umplut lumea cu fel de fel de mode cu care impiedica pe oameni sa intre in corabia mantuirii. E la moda sa injuri, sa fumezi, sa bei, sa batjocoresti, sa minti, sa spui vorbe murdare, altcum nu esti in rand cu lumea...te judeca lumea si zice ca esti un prost si un slabanog. Imparatia lui Dumnezeu si mantuirea sufletului cer o rupere, pe de-a-ntregul, cu duhul acestei lumi si cu "modele" acestei lumi.
Imparatia lui Dumnezeu si mantuirea sufletului cer o sufleteasca operatie care sa-l schimbe cu totul pe om si gusturile lui. Aceasta operatie o face Iisus Mantuitorul. Cand L-ai aflat cu adevarat pe Iisus Mantuitorul, atunci, dintr-odata parasesti rautatile si patimile, nu pentru ca ti-ar porunci cineva, ci pentru ca nu-ti mai place de ele; ai alte ganduri, alti ochi, alte placeri. "Voi din lume sunteti-zice Iisus-dar nu mai sunteti in lume." (Ioan 15,19). Cand traiesti o viata cu Domnul, esti inca din lume si in lume, dar cu sufletul esti inauntru, in corabie. Cand L-ai aflat cu adevarat pe Domnul, atunci cele sufletesti nu mai sunt pentru tine o "datorie" ,o dare urgisita, ci sunt o placere si o bucurie. Cand L-ai aflat cu adevarat pe Domnul, atunci nu te mai cateri de corabie cu fel de fel de nimicuri si minciuni, ci intri in ea.

Popoarele pagane, intre care si stramosii nostri romani, isi inchipuiau viata cealalta ca pe o trecere, peste o apa mare, cu luntrea. Luntrasul trebuia platit, altcum nu trecea sufletele. De aici s-a pastrat vechea datina de a pune in mana mortului cate un ban de arama, ca "taxa" de trecere. Desarta credinta. Isi inchipuie lumea ca poate trece apele vietii cu o taxa de un banut de arama. Din aceiasi ani de slujire la tara imi aduc aminte de un om care venise la biserica cu doua lumini de stearina. Pe una a dat-o pentru iertarea unui furt de 1000 de lei, iar cu cealalta cerea de la Dumnezeu ajutor si izbanda in lucrurile sale. Desarta credinta era si aceasta! Mantuirea sufletului nu se poate dobandi cu nimicuri de acestea. Ah, ce misel mare este diavolul! El nu umbla sa-l rupa dintr-odata pe om de Dumnezeu. El nu umbla sa-l rupa dintr-odata de cele sufletesti. Isi da seama ca acest lucru ar fi mai greu. Diavolul e foarte multumit cand omul se tine si de cele lumesti si de cele sufletesti...cand viata lui e un amestec de lumina si intuneric, pentru ca din acest amestec castigul e totdeauna a lui. Cele lumesti biruie pe cele sufletesti. De la inceputul pana la gatatul Scripturii se vorbeste despre un hotar statornicit pe vecie intre bine si rau, intre Domnul si diavolul. Incepand de cand "a despartit Dumnezeu uscatul de ape si lumina de intuneric" (Ioan cap.1) ,intre "fiii luminii si fiii intunericului" (Efeseni5,8 ) ,intre "fiii lui Dumnezeu si fiii diavolului" (1Ioan 3,10) ,intre "oamenii cei duhovnicesti si oamenii cei lumesti" (Rom.cap.8 ),
intre "calea vietii si calea mortii" (Matei 7,13).

De cate ori se clatina si se rastoarna acest hotar, castigul e al Satanei. De cate ori se amesteca lumina cu intunericul, virtutea cu pacatul, cele bune cu cele rele, castigul e al diavolului. Mantuirea sufletului n-are decat o singura intrebare, categorica si precisa: esti in corabie sau in afara de corabie, traiesti cu lumea sau cu Evanghelia? O alta cale de mantuire nu este.

Draga suflete! Eu te intreb cum stai tu cu mantuirea sufletului tau? Esti tu in corabie sau esti numai agatat de corabie? Baga de seama! In ziua cea mare a Urgiei, a Judecatii de Apoi, nu se vor mantui decat cei intrati in corabie. Toti ceilalti se vor prabusi in focul pieirii sufletesti, asa cum au pierit si cei catarati de corabia lui Noe. Intra draga suflete, intra indata in corabia mantuirii sufletesti! Iubiti ostasi din Oastea Domnului! Lumea e plina de cei care stau gramada in jurul "corabiei" ,dar nu intra in ea. Se lasa inselati cu fel de fel de nimicuri si minciuni ce nu le vor fi de nici un folos de mantuire. Spuneti-le sa intre in corabie! Spuneti-le ca numai o rupere totala de duhul acestei lumi...numai o schimbare din temelie a vietii ii poate mantui..."
Parintele Iosif Trifa

_________________
"Adu-ti mereu,adu-ti aminte si niciodata nu uita,cat pret,ce jertfe si ce lacrimi s-au dat spre fericirea ta!"
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Altior
MesajTrimis Dum 28 Oct, 2007 12:22 am  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 19/Aug/2007
Mesaje: 139
Locație: Bucuresti

Mammona (genitiv: mamonnae) este un substantiv comun latin provenit din greacă, însemnând "bogăție".
Deci, versetul trebuie tradus: "Nu-i poți sluji în același timp lui Dumnezeu și bogăției".

Apropo, cea mai celebră eroare de traducere este aceea cu "Mai ușor va trece cămila prin urechile acului, decât bogatul să se mântuiască". Or, în realitate, același cuvânt ebraic desemna "cămila" și "parâma (frânghia)", care era împletită într-adevăr din păr de cămilă. Cum din context vedem că Isus se adresa unor pescari, e clar că El a avut în vedere frânghia, și nu cămila. Este o diferență, pentru că în timp ce cămila nu poate în nici un caz intra pe urechile acului, frânghiile pot, mai anevoie, mai lăsând de la ele câteva fire din grosime, dar până la urmă ar putea trece prin urechile acului Laughing

_________________
Christus Rex Perpetuus

www.catehism.ro
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Vizitează site-ul autorului
ady_maris
MesajTrimis Dum 28 Oct, 2007 9:30 am  Răspunde cu citat (quote)
Începător


Data înscrierii: 13/Ian/2007
Mesaje: 12

9. Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, și pierzare.
10. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință, și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri.
11. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. 1TIMO 6.

_________________
24. Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, și crede în Cel ce M-a trimis, are viața veșnică, și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
micutiu_sorin
MesajTrimis Vin 16 Oct, 2009 4:15 pm  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

Mamona este bogatia personificata. Folosita astfel, ca scop in sine, avutia - mamona, cum o numeste Sfanta Scriptura - devine idolul caruia omul isi subordoneaza toate aspiratiile, izvorul atator rele individuale si sociale, cale deschisa spre osanda.
Cel rau - mamona - este astazi atat de prezent prntre crestini cum parca nu a fost niciodata in Biserica lui Hristos. Rate interminabile si istovitoare la banci ii obliga pe frati sa munceasca sa plece in strainatate, sa munceasca din ce in ce mai mult. Este si aceasta o metoda rafinata a stravechiului diavol - mamona - de a desparti pe crestinii de Biserica, de adunare si de partaisia cu fratii. Crestinul adevarat, chiar daca ar fi obligat sa lucreze mult, nu ar trebui sa paraseasca niciodata Biserica, adunarea si lucrarea. Insa nu se intampla asa... Sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne scoata din robia aceasta!

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
micutiu_sorin
MesajTrimis Joi 11 Noi, 2010 9:40 am  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

Se spune ca un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului, trecand pe langa piata Times Square din Manhattan. Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini clanxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste sunete ale orasului parca te asurzeau.
Dintr-o data indianul a spus: "Am auzit un greiere."
Prietenul sau a spus: "Ce? Trebuie sa fii nebun. N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta!"
"Nu! Sunt sigur, am auzit un greiere!" a insistat indianul.
"Asta-i o nebunie!" a continuat prietenul.
Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
"Asta-i incredibil!" a spus acesta. "Trebuie sa ai un auz supraomenesc!"
"Nu", a spus indianul. "Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele."
"Dar asta nu se poate!" a continuat prietenul. "Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!"
"Da, asta asa e. Depinde de ceea ce este important pentru tine." a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat."
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.
"Intelegi ce am vrut sa spun?" a continuat indianul. "Totul depinde de ceea ce este important pentru tine Dumnezeu sau Mamona."

Domnul Iisus a spus: "Caci inima acestui popor s-a impietrit; au ajuns tari de urechi, si-au inchis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu inima sa se intoarca la Dumnezeu si sa-i vindec. Dar ferice de ochii vostri ca vad si de urechile voastre ca aud!" (Matei 13:15-16)

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Afișează mesajele pentru a le previzualiza:   
Ora este GMT + 3 ore

Subiectul următor
Subiectul anterior
Pagina 1 din 1
Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului  ~  "Cercetați Scripturile"

Crează un subiect nou   Răspunde la subiect

Mergi direct la:  

  Nu puteți crea un subiect nou în acest forum
Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum

  Utilizator:    Parola:      Autentifică-mă automat la fiecare vizită       



phpBB si NoseBleed