Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului

 

Autor Mesaj
<  Culte și secte religioase  ~  Martorii lui Iehova
Nelu Duca
MesajTrimis Mie 02 Apr, 2008 7:18 pm  Răspunde cu citat (quote)
Moderator


Data înscrierii: 26/Mai/2006
Mesaje: 2973
Locație: Zalău

Slăvit să fie Domnul!

Martorii lui Iehova

Martorii lui Iehova mai au si alte titulaturi:
1) Studenti in Biblie, numire comuna celor care studiaza textele advente;
2) Milenisti alesi sau adventi calculati;
3) Russellisti sau adeptii si urmasii lui Russell, unul dintre organizatorii sectei, fiindca astazi secta aproape nu mai are nimic din "originalitate".

Originea
Dupa unele consemnari, Charles Russell era de origine germana (Karl), din vechi semintii mozaice; dupa altii, provenea dintr-o familie irlandeza din grupul prezbiterienilor anglicani-puritani plecati in America.
Ch. Russell a parasit "calculele" clasice, initiind o adevarata "universiada" a studierii Bibliei in vederea "descoperirii" inceputului mileniului. Calculand "perfect", a ajuns la un rezultat "corect": Venirea Domnului nu va fi pentru judecata, ci pentru "purificare" prin mileniu.
Vazand ca are adepti, el paraseste gruparea adventa si organizeaza, in 1872, un colocviu, la inceput al celor ce "studiaza" Biblia.

Specificul acestei grupari este predilectia pentru calcule ale Parusiei. Astfel:
1874 - Russell alcatuieste "un curs", o lucrare de "specialitate" intitulata Scopul si modul venirii a doua a Domnului in Anul 1874.
Dupa deziluzia "venirii", "inteleptul profet" a aratat ca Hristos "a venit", dar in duh, nevazut de nimeni, "ca un fur".
1878 - Plecand de la venirea in duh (1874), s-au adaugat si cei trei ani si jumatate cand Hristos a venit ca mire si secerator, conform viziunii lui Ioan (Apoc. XIV, 14-20), asadar, in 1878, Iisus a inceput sa-si arate marea sa putere si sa-si intemeieze adevarata imparatie.
Anul 1878 a trecut ca orice an al milei Domnului, fara "evenimentul" cel mare iehovist.
1914 - O noua venire "pe nori", Hristos isi strange alesii (144.000) cu care va guverna din cer peste paradisul pamantesc.
Aceasta lucrare continua si astazi, iar incheierea ei este iminenta.
1925 - Noul lider, Rutherford, afirma: "starea de lucruri a lui Satan diavolul se va termina pana cel mai tarziu la 31 decembrie 1925".
1975 - Este propus de un alt lider, N.H. Knorr.
2000 - Este anul care ii fascineaza pe iehovistii de rand.
Dupa atatea esecuri, prefera o varianta ambigua: sfarsitul lumii va veni pana la trecerea generatiei aflata in viata in 1914, anul venirii lui Hristos pe nori.
De la aparitia lor, iehovistilor le sunt interzise manifestarile, datorita orientarilor lor antisociale si antinationale.
Rutherford si alti lideri au fost inchisi intre 1916-1919, datorita indemnurilor antimilitare.

Puncte doctrinare importante ale iehovistilor:
-Numele lui Dumnezeu - Iehova - este prezent in traducerea lor eretica a Bibliei (New World Translation) de 7210 ori;
-Nu cred in Sf. Treime;
-Hristos e "cel mai mare om care a trait vreodata".
Anterior intruparii, dar si dupa aceasta, e confundat cu Arhanghelul Mihail;
-Duhul Sfant este o energie impersonala;
-Calculeaza neincetat parusia si sustin mileniul - imparatie pamanteasca de 1000 de ani;
-Nu cred in suflet, nici in iad si chinuri;
-Impart in clase pe cei mantuiti: 144.000 de "martori" vor guverna in cer cu Hristos, restul pe pamant;
-Nu cinstesc pe Maica Domnului, sfintii, moastele;
-Nu au sarbatori si sunt foarte ostili atat celor crestine (Paste, Craciun), cat si celor laice;
-Nu au Sf. Taine;
-Prozelitismul este o cerinta expresa; ridicat la rang de dogma;
-Interzice transfuziile, tratamentele medicale, vaccinuri, transplanturi;
-Intalnim refuzul exercitarii dreptului la vot si refuzul contactelor cu "nemartorii" in afara intalnirilor prozelitiste.

Patrunderea Iehovismului in Romania
Ioan B. Sima plecat in SUA, in statul Pennsylvania, intalneste "profetii" iehovisti.
Se pare ca Ioan Sima s-a intalnit cu insusi "pedagogul" Russell, care 1-a sfatuit, inainte de moartea sa, sa se reintoarca in tara si sa arate si romanilor "poruncile" lui lehova.
Ioan Sima revine in Ardeal, in 1920 si incepe organizarea unui grup iehovist.
In acelasi timp, russellismul patrunsese si era puternic in Ungaria.
Unii maghiari reformati si mai ales baptisti si adventisti incearca sa organizeze si ei secta, fiind impotriva noilor stari din Transilvania, dupa 1918.
Ioan B. Sima revine la Biserica ortodoxa si dandu-si seama de pericolul moral si social al iehovismului.
Gruparea iehovista este preluata in totalitate de catre unguri, propaganda este sustinuta din afara granitelor tarii; se tipareste in continuare revista "Turnul de veghe" si alte brosuri iehoviste, printre care cea mai importanta, intitulata "Epoca de aur".
Din Cluj, iehovismul s-a raspandit printre maghiarii din Maramures, Crisana si Banat, la ucraineni si sarbi si apoi la unii dintre romanii trecuti la adventisti in Moldova, Dobrogea si, in ultima vreme, in Oltenia si Muntenia.
Sunt recunoscuti drept cult in anul 2000.
(conform site-ului crestinortodox.ro)


Slăvit să fie Domnul!

_________________
"Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera." (Ps. 125. 5)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Codul Yahoo Messenger
danyel
MesajTrimis Vin 04 Apr, 2008 7:29 pm  Răspunde cu citat (quote)
Începător


Data înscrierii: 17/Iun/2006
Mesaje: 21
Locație: huedin

Martorii lui Iehova sunt insistenti, foarte insistenti, pacat ca insistenta lor nu este spre zidire desi ei asa cred, nu cred k trebuie sa ne antrenam in discutii cu ei din inceput ei nu-L recunosc in Iisus Hristos Dumnezeu Adevarat, ori asta spune tot

_________________
Pacea lui Hristos la care ati fost chemati, ca sa alcatuiti un singur trup, sa stapaneasca inimile voastre, si fiti recunoscatori
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj
Altior
MesajTrimis Vin 04 Apr, 2008 10:04 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 19/Aug/2007
Mesaje: 139
Locație: Bucuresti

Nu am absolut nimic împotriva iehoviștilor, în sensul că într-un stat laic ca al nostru e logic să existe libertate religioasă, dar recunosc, pe de altă parte, că iehiviștii mă enervează cu insistența și îngustimea lor. Vă spun din proprie experiență: cu ei "Bunăziua ți-am dat, belea mi-am căpătat".

_________________
Christus Rex Perpetuus

www.catehism.ro
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Vizitează site-ul autorului
Nelu Duca
MesajTrimis Mar 22 Apr, 2008 12:22 am  Răspunde cu citat (quote)
Moderator


Data înscrierii: 26/Mai/2006
Mesaje: 2973
Locație: Zalău

Slăvit să fie Domnul!

CE FAC MARTORII LUI IEHOVA ?

N-ar fi nimic de comentat daca aceste convingeri ale “Martorilor” ar ramane doar ale lor si atat. Din pacate insa, ca toate gruparile sectare, iehovistii pun accent intr-un mod agresiv pe cresterea numarului de membri ai sectei, prin orice mijloace.
Si aceste mijloace depasesc nu doar limitele bunului-simt, ci si legile in vigoare.

Propaganda si manifestarile publice

Iehovistii practica un prozelitism extrem de agresiv si insistent. Ei depun o sustinuta munca de teren; oamenii sunt abordati oriunde, pe strada, in gari, in piete, la domiciliu.
Vizitele in cursul carora se fac “studii biblice gratuite” sunt combinate cu raspandirea revistelor “Turnul de veghe” si “Trezeste-te”.
Toti adeptii sectei, fara exceptie, sunt angajati in raspandirea acestor publicatii.

“Martorii” manifesta o nedisimulata ostilitate fata de sarbatorile crestine si celebrarea lor in functie de spiritualitatea fiecarui popor. In locul acestor sarbatori, iehovistii celebreaza o singura data pe an “Comemorarea mortii lui Isus” si organizeaza congrese al caror scop este de fapt declansarea unei imense campanii de publicitate.
Iehovisti din intreaga lume se aduna pe stadioane, pentru a produce impresie, dar si tulburari si convulsii sociale in locurile unde se desfasoara.
Nu rare sunt cazurile de conflict intre ortodocsi si sectari, cauzate de atitudinea foarte agresiva a celor din urma.

Ziarul “Romania Libera” din 9 iulie 1996 prezinta in articolul “Toleranta religioasa si libertatea individuala”, un fapt real: dupa ce au iesit de la slujba de Inviere, mai multi crestini ortodocsi au fost somati de trei “martori” sa stinga lumanarile, sa “termine cu porcaria asta cu Invierea si cu Hristos” si sa vina la casa lor de adunare. Autorul articolului mentioneaza socul produs de “agresivitatea cu care am fost abordati”, precum si “insultele si trivialitatile pe care cei trei le-au proferat”.

Sunt de notat si conflictele din zona comunei sibiene Saliste, zona care a dat ortodoxiei martiri in secolul XVIII in timpul persecutiei habsburgice a Mariei Tereza contra ortodocsilor din Ardeal. Desi au doar cativa adepti, “Martorii” si-au construit o casa de adunare impozanta, exact pe drumul spre una din bisericile ortodoxe si nu pierd ocazia de a-i provoca pe crestinii din sat.

Izolarea sociala a membrilor sectei

Copiii “Martorilor lui Iehova” se lovesc in intregul proces educativ, de o multitudine de interdictii.
- Ei nu au voie sa salute steagul, nu canta si nu se ridica la intonarea Imnului National, nu serbeaza Ziua Nationala.
- Nu au voie sa participe la serbarile scolare organizate atat cu prilejul sarbatorilor oficiale sau religioase.
- De asemenea, ei sunt opriti a participa si la petrecerile particulare (zile onomastice, aniversari).
- Acesti copii nu au voie sa foloseasca computerul si sa vizioneze emisiuni T.V.
- In afara sectei, orice relatie amicala este oprita, pentru a nu determina eventuale “dezertari”.

Adultilor le sunt interzise si unele profesii, preferandu-se ca “martorii” sa se angajeze in slujbe usoare, daca este posibil chiar cu jumatate de norma, pentru a-si putea dedica cat mai mult timp actiunilor prozelitiste.
Prin programul de indoctrinare, cel in cauza nu mai are puterea necesara sa distinga adevarul de minciuna, obiectivul de subiectiv, realitatea de propaganda.


Refuzul asistentei medicale

- Iehovistii nu accepta transfuziile medicale.
Sunt numeroase cazurile cand s-ar fi putut salva vieti omenesti prin intermediul unor interventii chirurgicale care presupuneau si transfuzii de sange, dar pe care “Martorii lui Iehova” le-au refuzat cu indarjire.
Ultimul eveniment (cunoscut) de acest gen a avut loc la sfaristul anului trecut la Iasi; medicii de la Spitalul Sfanta Maria au fost nevoiti sa apeleze la ajutorul autoritatilor pentru a putea face o banala - dar vitala! - transfuzie unui copil de sectanti.
- Interzicerea vaccinarilor reprezinta o alta forma a politicii iehoviste ostile asistentei sanitare.
- De asemenea, interzicerea transplanturilor de organe, situatie care a dus la moartea a numerosi membri ai sectei.

Necinstirea drapelului si refuzul intonarii imnului national

De mici, copiii iehovistilor sunt invatati sa nu acorde cinstirea cuvenita drapelului de stat, atat in semn de protest fata de guvernarea politica, cat si fata de ceea ce ei considera a fi un act de inchinare avand alt destinatar decat Iehova.
Si “martorii” maturi insulta imnul national, iar drapelul Patriei este numit “o zdreanta”.
La congresul iehovist tinut in 1975 la Rizupoli in Grecia, ei au dat jos de pe catarg insemnele statului grec si le-au aruncat.
Copiii iehovistilor sunt invatati sa refuze intonarea imnurilor nationale, pe motiv ca acestea glorifica “eroi nationali si sarbatori de origine pagana”.

Refuzul apararii patriei

Din ideea centrala ca intreaga lume este “guvernata de Satan”, iehovistii au tras concluzia ca si formele de conducere politica nationale (guverne, parlamente, institutii monarhice sau prezidentiale) sunt satanice.
Ei refuza categoric implicarea intr-un eventual razboi, inclusiv de aparare.
O astfel de pozitie este insa neconforma cu invatatura crestin ortodoxa, bazata pe Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, care afirma ca viata omului este bunul cel mai de pret primit de la Dumnezeu, iar legitima aparare este recomandata.
“Martorii lui Iehova” refuza, de asemenea, si serviciul civil care, in anumite tari, inlocuieste stagiul militar.
Sustinand ca ideea de patrie este o creatie a regimurilor plutocrate care asupresc popoarele, “Martorii lui Iehova” socotesc o crima apararea acesteia si ironizeaza eroii care s-au jertfit pentru neatarnarea ei.
Numeroase state au interzis aceasta secta datorita opozitiei acesteia fata de politica militara si de aparare a respectivelor tari.


Resursele banesti

Unul din argumentele pe care le utilizeaza iehovistii in retorica anti-clericala este felul in care parohiile ortodoxe sau catolice colecteaza fonduri de la enoriasi, prin diferite taxe.
Cu toate acestea, Martorii lui Iehova “uita” ca si ei au un sistem financiar remarcabil: ofrandele “voluntare” (bani, imobile, valori) sunt trimise “casei mama” din S.U.A. sau unei filiale care le trimite la centru si care dispune de un cont bancar pentru necesitatile locale.
De ce am pus “voluntare” intre ghilimele este usor de inteles: in tentativa lor de a-si revendica interpretarea ad-literam a Scripturii, sectantii recurg la constrangerea, pe diferite cai, a adeptilor, de a dona o cota-parte din venituri organizatiei, asemanand aceasta practica cu zeciuiala biblica.


CE URMARESC, DE FAPT, MARTORII LUI IEHOVA?

“Martorii” nu doresc altceva decat ruperea de identitatea nationala si nesocotirea datinilor strabune, pentru inregimentarea in imperiul multinational iehovist dupa modelul S.U.A...

Consideram ca Romania, ca tara eminamente ortodoxa, in care credinta stramoseasca s-a impletit armonios cu istoria patriei vreme de secole intregi, ar trebui sa condamne printr-o lege speciala agresivitatea sectelor, inclusiv a “Martorilor lui Iehova” care raman una dintre cele mai periculoase grupari ce se dezvolta azi in Romania.

(conform eblogs.ro)

Slăvit să fie Domnul!

_________________
"Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera." (Ps. 125. 5)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Codul Yahoo Messenger
Nelu Duca
MesajTrimis Sâm 10 Mai, 2008 10:58 pm  Răspunde cu citat (quote)
Moderator


Data înscrierii: 26/Mai/2006
Mesaje: 2973
Locație: Zalău

Hristos a Înviat!

Forme de prozelitism la Martorii lui Iehova

-în familie și societate – vizite celebre pentru studii „gratuite” ale Bibliei la domiciliu
-revistele cu cel mai mare tiraj de pe glob: Turnul de veghere și Treziți-vă!, broșuri, pliante, cărți
-cartea: Să aducem argumente din Scripturi – manual de prozelitism
-congrese megalomanice pe stadioane
-sistemul educațional: școli particulare, forme de grupare impuse, respingerea internatelor școlare
-restricții: T.V., P.C. (pentru membri); folosirea lor pt. publicitate

Forme de cult

- 5 adunări /săptămână, dedicate pregătirii activităților prozelitiste:
1. Întrunirea de serviciu,
2. Școala de minister teocratic,
3. Întrunirea publică,
4. Studiul Turnului de veghere,
5. Studiul de carte.
-clădirile în care se desfășoară aceste întâlniri se numesc: „Sălile Regatului”
-congrese;
-prozelitism normat: rapoarte de teren;
-nunta, înmormântarea – prilejuri prozelitiste;
-„comemorarea morții lui Isus” – întâlnire anuală cu un numeros public;
-botez în piscine, la congrese;
- acțiunile de recunoaștere drept cult religios – stârnesc mânia unor aripi extremiste (ex.: dizidența Asociația Credința Adevărată a Martorilor lui Iehova din România – cu sediul la Cluj, care reproșează, în principal, organizației-mamă, tocmai acest tip de colaboraționism cu statul „satanizat”).


Slăvit să fie Domnul!

_________________
"Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera." (Ps. 125. 5)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Codul Yahoo Messenger
Adrian_Brasov
MesajTrimis Dum 13 Iul, 2008 10:48 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 31/Mar/2008
Mesaje: 117

Unii martori ai lui Iehova spun ceva in genul:
In zilele de azi nu exista minuni.
Ei spun ca o revelatie a fost si pe baza asta s-au infiintat ei.
Pai ori sunt minuni intre care intra si revelatiile ori nu sunt.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Adrian_Brasov
MesajTrimis Lun 14 Iul, 2008 10:06 am  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 31/Mar/2008
Mesaje: 117

In mesajul acesta vedem Sfanta Lumina ce vine la ortodcsi ANUAL si nu vine la protestanti.
Vedem Sfanta Marie venind lanaga o cruce si vedem protestanti negand crucea, pe cine sa credem, pe protestanti sau pe Sfanta Marie?
Deci daca nu sunt minuni -asa cum sustin martorii lui Iehova -, nici revelatia pe care s-au intemeiat Martorii lui Iehovai nu a fost.
Cand vine inselatorul ii mai iese o cornita din sac - minciuna, inardvententa care ii da minciunile de gol- si zice nu e cornita e vanata.
Daca sunt minuni atunci trebuie sa ne uitam la lumina Sfanta ce vine la locul in care IIsus a inviat, si care vine doar la ortodocsi, aratand credinta adevarata. Pe locul pesterii unde a fost depus trupul Mantuitorului s-a zidit o Biserica, Biserica Sfantului Mormant, si in Biserica asta apare de vreo 2000 de ani, anul Lumina Sfanta la data Pastelui Ortodox, cand Patriarhul Ortodox al Ierusalimului se roga in Slujba de Paste.
Ortodoxia e Biserica infiintata de IIsus, fara modificari pana in zilele nostre.
Pentru ce va autopedepsiti voi Martori ai lui Iehova si nu veniti la Biserica intemeiata de IIsus, Biserica Ortodoxa. Biserica voastra se poate transforam in Episcopie care e independenta din punct de vedere administrativ - cine e preot, unde se intemeiaza o noua Biserica. Singura conditie e sa adoptati doctrina transmisa de IIsus si apostoli ce se gaseste neschimbata in Biserica Ortodoxa. Premiul pe care il obtineti e calea de mantuire cea mai usoara si scaparea de ratacire.
Aici, http://fr.youtube.com/IoanRomania09 e un film care arata ca Sfanta Marie vine la o Biserica in Egipt. De ce nu vine la o adunare protestanta din cele 3000 de denominatiuni incluzand Martorii lui Iehova? Aici e filmul direct, la primul link sunt mai multe filme: http://fr.youtube.com/watch?v=QioGiKzUwYQ&feature=PlayList&p=9CFCD178571CD8AE&index=1 Maica Domnului apare la sfarsitul filmului. Un comentariu de pe BBC autentifica aparitia. Haideti, ca va e mai bine in ortodoxie nu in ratacire.
Aici e Lumina Sfanta ce apare la locul invierii Mantuitorului:



Aici e Sfanta Maria in fata unei cruci pe care Martorii lui Iehova nu o recunosc.


In vechiul Testament vedem diferente intre reprezentantii unor religii neadevrate unor cai gresite si adevarata cale. Vedem pe Daniel caruia Dumnezeu ii spune visul lui Nebuchadezar si il talmaceste . Azi in ortodoxie acest lucru e posibil si cei care ajung la o anumita treapta de rugaciune pot vedea gandurile oamenilor pe langa multe altele. Treptele rugaciunii sunt acestea- dupa parintele Cleopa:
Cand ne rugam cu limba, cu gura si cu buzele, suntem in treapta cea mai de jos a rugaciunii. Trebuie sa trecem cu rugaciunea noastra de la limba si de la gura, la minte, pentru ca sufletul nostru are doua parti domnitoare, cum arata Sfantul Ioan Damaschin in "Dogmatica": mintea si inima.
Mintea izvoraste permanent ganduri. Creierul este unealta ratiunii, iar inima este unealta sentimentelor, a simtirilor celor duhovnicesti. Ca unde simti intai bucuria, scarba, frica? Nu in inima? Vezi ca simtirea sufletului se afla in inima?
Deci, vreau sa va spun un lucru. Cand ne rugam cu gura, ne aflam la inceputul rugaciunii. Iar, daca eu zic o rugaciune cu gura: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", sau "Tatal nostru", sau "Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara...!" sau oricare si, daca o inteleg si cu mintea, ea atunci nu se mai cheama rugaciunea gurii, ci trece in alta treapta, si anume la rugaciunea mintii.
Iar, daca aceasta rugaciune, care o zic cu gura si o inteleg cu mintea, o duc pana la simtirea inimii - ea a devenit atunci rugaciunea inimii, alta treapta mai inalta. Deci, auzi ce spune Sfantul Apostol Pavel: Vreau mai bine sa zici cinci cuvinte cu mintea in biserica, decat zece mii de cuvinte cu limba. Ati auzit cu cat este mai inalta rugaciunea mintii decat a limbii? Ca prefera apostolul mai degraba sa zica cinci cuvinte cu mintea in biserica, decat zece mii de cuvinte cu limba; fiindca, a te ruga cu mintea, este rugaciune mult mai inalta decat a limbii.
Dar rugaciunea mintii este desavarsita? Nu! Nici a mintii nu-i desavarsita. Rugaciunea mintii de-abia o numesc dumnezeiestii Parinti, jumatate de rugaciune, sau pasare cu o aripa, sau rugaciune cu-n picior, ca nici rugaciunea mintii nu-i desavarsita. ii mai trebuie ceva. Trebuie sa ducem aceasta rugaciune de la intelegerea mintii la simtirea inimii.
Cand noi zicem o rugaciune cu limba si o intelegem cu mintea si o simtim cu inima, ea devine sferica, rotunda, in miscarea sufletului nostru. Aceasta rugaciune este mult mai desavarsita si se numeste rugaciunea inimii.
Dar o sa ma intrebati: Rugaciunea inimii este cea mai inalta? Nu! Sunt rugaciuni si mai inalte decat a inimii. Dar la rugaciunea inimii, zice Sfantul Isaac Sirianul, de abia ajunge unul din zece mii. Iar la rugaciunea care-i mai sus decat a inimii, de abia ajunge unul din neam in neam; asa de inalta este rugaciunea care trece peste cea a inimii. si care sunt treptele mai sus de rugaciunea inimii?
Prima este rugaciunea numita De sine miscatoare. De ce se cheama asa? Cand s-a intarit rugaciunea in inima, adica "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!", de la o vreme inima se roaga fara sa zica limba cuvinte. Este ceea ce spune la "Cantarea Cantarilor", in Biblie: Eu dorm si inima mea vegheaza. stii cum este atunci rugaciunea noastra? Asa cum ai intoarce un ceas si apoi el merge singur.
in aceasta treapta ajungi la ceea ce spune marele Apostol Pavel: Neincetat va rugati (I Tes. 5,17). Ni s-ar parea ca Apostolul Pavel zice aici ceva mai presus de puterea noastra. "Cum sa ma rog neincetat? Dar eu mananc. Ma pot ruga cand mananc? Dar eu vorbesc cu oamenii. Ma pot ruga?" Te poti, daca vrei!
Omul care a ajuns la rugaciunea de sine miscatoare, oriunde ar fi, inima lui se roaga permanent. Daca-i in avion, daca-i in tren, daca-i in fabrica, daca-i la gara, daca-i pe drum, daca doarme, inima lui se roaga neincetat. Aceasta rugaciune, cand ajunge sa fie "de sine miscatoare", toata viata omului este o rugaciune. Orice lucreaza pe pamant, el tot timpul se roaga.
Apostolii nimic n-au invatat mai presus de puterea noastra. Cand a zis Apostolul Pavel: Neincetat va rugati, cel ce ajunge la "rugaciunea de sine miscatoare", implineste cuvantul lui. El daca mananca, inima lui se roaga, cand vorbeste cu oamenii, are in taina alta gura: gura cea de foc a Duhului Sfant din inima lui. Cu aceea vorbeste cu Dumnezeu. Este "gura Duhului", cum o numeste Vasile cel Mare. Un asemenea om, care a castigat "rugaciunea de sine miscatoare", orice-ar face el, inima lui se roaga. Aceasta este a patra treapta a rugaciunii.
Este si o alta treapta mai inalta decat aceasta: rugaciunea cea vazatoare. Care este aceasta? Ai vazut pe Sfantul Antonie cel Mare? De-acolo, din muntele lui, din Tebaida, unde era el in Egipt, se ducea cu mintea la Sfantul Amonie, alt sihastru mare. Acela iesise din viata si sufletul lui era dus de ingeri la cer. si el a inceput a se inchina. si l-au intrebat calugarii: "Parinte, de ce te inchini?" si el a raspuns: "Fratele nostru Amonie, marele stalp al cerului si al pamantului, se duce la cer si m-am inchinat sufletului lui".
si era mare distanta de la Sfantul Antonie pana la muntele lui Amonie, insa Antonie vedea sufletul lui Amonie cum este ridicat de ingeri la ceruri cand a iesit din trup. Asta inseamna oameni inainte-vazatori sau cu minte inainte-vazatoare de Dumnezeu!
Cand ajunge omul sa fie inainte-vazator de Dumnezeu, el are aceasta rugaciune numita "vazatoare". Deci, se suie cu mintea asa de tare, ca el vede aici unde suntem noi, cati demoni sunt - ca sunt multi - si cati ingeri sunt. Pe toti ii vede. si vede pe cel ce si-a curatit inima, vede si gandurile; gandurile ce le gandeste fiecare. Atat de curata devine mintea lui, ca iti spune ce gandesti tu, ce gandeste celalalt. La fiecare le stie gandurile. Ai vazut la Mantuitorul: stiind gandurile carturarilor si ale fariseilor, a zis: Ce ganditi rele in inimile voastre? Ce este mai usor a zice? Ridica-te si ia-ti patul tau si umbla? Sau a zice: iarta-ti-se pacatele? Se uita si vedea gandurile lor.
Deci, la masura aceasta ajunge omul care are rugaciunea de sine vazatoare. stie gandurile la toti care sunt de fata. Vede duhurile rele, vede ingerii si pe toti care se ingrijesc de mantuirea noastra aici.
Dar este si alta treapta de rugaciune mai inalta, a sasea: Rugaciunea in extaz sau in uimire. Prin aceasta, in vremea rugaciunii, omul se rapeste cu mintea la cer, fata lui se face ca focul si mainile si degetele lui ca facliile de foc si nu mai este pe pamant cu mintea, ci numai in cer.
Ultima rugaciune, mai inalta decat cea in extaz, este: Rugaciunea cea duhovniceasca. Aceasta este a saptea. Rugaciunea duhovniceasca nici nu se mai cheama rugaciune. Ea, dupa toti dumnezeiestii Parinti, se cheama vedere duhovniceasca si imparatie a cerului. La fel zice si dumnezeiescul Parinte Isaac Sirul.
Deci, rugaciunea duhovniceasca este mai presus de hotarele rugaciunii. Ea este o fire cu Dumnezeu. Asta este ceea ce a vazut marele Apostol Pavel: stiu pe un om oarecare, care acum paisprezece ani, s-a rapit pana la al treilea cer si a auzit acolo cuvinte, care nu este cu putinta omului a le grai. in trup sau afara din trup, nu stiu. Dumnezeu stie!
El nu stia cum a fost. Ca in rugaciunea aceasta duhovniceasca mintea omului nu mai lucreaza dupa a sa putere. Ci este luata de puterea Duhului Sfant si-i dusa in slavile ceresti si nu mai poate cugeta ce vrea ea. Mintea omului este dusa la descoperiri mari in iad, in cer, unde vrea sa-l duca Duhul sfant. si omul acesta este in mari descoperiri si cand vine iar in asezarea lui, nu stie daca a fost in trup sau in afara de trup, ca Apostolul Pavel.
Aceasta este cea mai inalta rugaciune, de care spune dumnezeiescul Parinte Isaac Sirul ca "de abia se invredniceste unul din neam in neam, de o descoperire ca aceasta". intr-o generatie abia daca se gaseste unul.

Deci vedem ortodocsi vizitand raiul in viata aceasta asa cum spune Apostolul Pavel in Biblie , ca stie pe cineva rapit la cer.... dar nu vedem acest lucru la sectanti.

Sectantii trebuie sa revina la adevar, sa ne rugam pentru ei si pentru toata lumea ca sa revina la calea dreapta. Cand sectantii invata ortodocsii sa treaca de la adevar la minciuna nu cred ca fac o fapta buna.

Ar fi bine daca un Mesaj aprobat de un preot ar putea fi dat sectantilor sa il citeasca si mult bine s-ar face, caci mult s-ar elibera de calea nedreapta de sub robia minciunii .


Ultima modificare efectuată Adrian_Brasov la Vin 08 Aug, 2008 12:31 pm, modificat de 2 ori în total
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Adrian_Brasov
MesajTrimis Dum 20 Iul, 2008 7:21 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 31/Mar/2008
Mesaje: 117

Ortodocsii cinstesc Sfanta cruce asa cum cinstesc un altar sau o Biserica, caci crucea a devenit altarul pe care s-a jertfit Mantuitorul. A cinsti ceva sfant nu inseamna inchinare la idoli si multi protestanti fac gresala asta. Crucea a devenit altar prin jertfa mantuitorului. Crucea e o arma des utilizata la exorcizari si daca diavolii nuse tem de semiluna, sau alte semne, de cruce se tem. Totusi Martorii Lui Iehova nu cinstesc Sfanta cruce si asta nu e bine. Pentru aceasta crestinii ortodocsi au o cruce la gat si in caas sa-i fereasca de rau.

O minune cu Sfanta Cruce spusa de parintele Cleopa :
"ALTA MINUNE, CU SFÂNTA CRUCE

În India, unii din misionarii nostri crestini pre-dică Evanghelia cu râvnă, mai ales cei catolici. Un biet misionar a reusit într-o comună să convertească la credinta crestinească vreo câteva familii din hindusii aceia, credinciosi ai lui Brahma Krisna. Si aceia convertindu-se la crestinism, misionarul a ridicat în satul lor o troită, o cruce a lui Hristos sculptată în lemn, cu Mântuitorul, în mărime naturală, si a împodobit-o frumos.

Cei ce crezuseră în Hristos se închinau la crucea Mântuitorului răstignit si la acea sfântă troită. Iar ceilalti păgâni, care erau multi, după cum sunt si astăzi, au pornit cu ură mare asupra acelor putini crestini si-i băteau si-i ucideau, martirizându-i pentru că au crezut în Hristos.

Ba, s-au dus la acea troită unde era Hristos răstignit si au început a-L batjocori si a-L scuipa pe Mântuitorul de pe cruce, bătându-L cu ciomegele si ungându-I crucea cu murdării. Iar când erau în toiul acestor batjocuri, Mântuitorul de pe cruce a întors fata la dreapta, spre ei, si a zis: "De ce Mă batjoco-riti?"

Când au văzut ei că Cel pe care Îl scuipau S-a întors cu fata ca un om viu si i-a întrebat de ce Îl batjocoresc, câtiva au murit de frică, iar ceilalti au dat fuga la învătătorii lor, din legea sanscrită, păgâ-nă, si au spus:

- Veniti să vedeti o minune! Noi L-am batjo-corit pe Hristos si am văzut cu ochii nostri cum a întors fata si a zis către noi: "De ce Mă batjocoriti?"

Si au mers cu totii si, când au văzut si în-vătătorii lor că Mântuitorul stă cu fata întoarsă, s-au speriat si toti s-au botezat, si mare cutremur i-a cuprins pe locuitorii din tinutul acela. Si acolo unde a fost sfânta troită, se află azi o catedrală mare. Iar acea cruce dumnezeiască cu Mântuitorul care si-a întors fata, a fost si este până astăzi în altarul acelei catedrale.

Si asa Mântuitorul a băgat groaza în cei ce-L batjocoreau, numai ca să-i întoarcă pe dânsii la calea pocăintei.

Deci, fratii mei, dacă numai atât semn de la Crucea lui Hristos a fost în stare să facă pe oameni să moară de vii, să-i întoarcă la pocăintă si să trezească atâtea suflete, ce va fi oare când va veni Mântuitorul pe norii cerului si când Crucea lui Hris-tos, adusă cu slavă multă de milioane si milioane de arhangheli si îngeri, va străluci de milioane de ori mai tare decât soarele?





"
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Adrian_Brasov
MesajTrimis Dum 20 Iul, 2008 8:07 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 31/Mar/2008
Mesaje: 117

Martorii lui Iehova ar putea reveni la ortodoxie, credinta stramosilor lor, credinta dreapta si sa renunte la ratacire.Casele lor de rugaciune sa le transforme in Biserici Ortodoxe, pastorii sa devina preoti prin instruire, si sa se integreze in Biserica Ortodoxa Romana.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Frankfurt
MesajTrimis Dum 20 Iul, 2008 10:08 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 18/Mai/2008
Mesaje: 86
Locație: Frankfurt (Germania)

Adrian_Brasov a scris:
In mesajul acesta vedem Sfanta Lumina ce vine la ortodcsi ANUAL si nu vine la protestanti.
Vedem Sfanta Marie venind lanaga o cruce si vedem protestanti negand crucea, pe cine sa credem, pe protestanti sau pe Sfanta Marie?


Frate Adrian,

nu stiu de unde ați prins afirmația aceasta ca "protestanți neagă crucea".
Creștinismul fără crucea nu există. Nu există nici o biserică a lui Hristos în aceasta lume care neagă crucea.
Vă asigur că lucrurile nu stau așa.
Dimpotriva, protestanții învață clar că Iisus este Mântuitorul, a fost răstignit pe cruce, după trei zile a înviat din morți și oferă nouă mântuirea și iertarea păcatelor noastră prin sângele Său, dacă ne naștem din nou prin predarea vieții noastre la Isus.

Deci aici nu ne deosebim absolut deloc. Dar bisericiile sunt câteodată foarte diferite cu privire la teologiile și la tradițiile lor. Important este ca baza să fie la fel.
Noi, adică cei din bisericile protestante nu facem semnul crucii, nu ne-a spus nimeni să facem lucrul acesta, noi avem alte tradiții și nu văd nici o problemă în asta. Absența unei tradiție sau unui lucru nu înseamnă automat să ducem lipsa sau chiar să avem ceva impotrivă.

Pentru mine personal, să vă spun acest lucru, contează în primul rând credința de bază. Eu cred ca și dvs. în Sfânta Treime, în Biblia fiind Cuvântul lui Dumnezeu inspirat de Duhul Sfânt, în Iisus Hristos - Mântuitorul meu și Domnul meu, în Nașterea din nou și în lucrarea Duhului Sfânt.
Formele ale credinței și tradiția sunt necesare, dar secundare.

Pentru că dvs. proveniți din Brașov, acolo unde ca și în Sibiu există un sediu a Bisericii Lutherană Germană, ați putea să treceți pe acolo și să stați de vorbă cu preotul lutheran de acolo despre teologia protestantă.
Data următoare, când voi fiu "acasă" la Iași, voi aplica eu însumi sfatul dat acum dvs, îmi voi căuta un preot orthodox să stau de vorbă cu el să-mi lămurească mai mult despre teologia orthodoxă.
Am aflat unde la Iași se adună frații din Oastea Domnului și acolo mă voi duce.

Să aveți o săptămâna binecuvântată !

Slăvit să fie Domnul !

_________________
"Un creștin este acel om, care nu mai caută la el însuși mântuirea, salvarea sau dreptatea sa, ci numai la Iisus Hristos."

(Dietrich Bonhoeffer)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Vizitează site-ul autorului Codul Yahoo Messenger
micutiu_sorin
MesajTrimis Lun 21 Iul, 2008 8:11 am  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5380
Locație: Simeria

Draga Mathias (frankfurt), Adrian pune o întrebare clară, bazată pe o minune ce are loc an de an în Biserica Ortodoxă de la Ierusalim. Nimeni nu poate nega lucrul acesta.

Citește te rog aici:
http://www.oasteadomnului.ro/forum/viewtopic.php?t=1387
Aceasta este credința noastră, așa ne-au învățat părinții noștrii, așa ne învățăm la rândul nostru unii pe alții. Orice altă învățătură ce intră în contradicție cu cele relatate aici:
http://www.oasteadomnului.ro/forum/viewtopic.php?t=1387
nu o vom asculta cum nu vom asculta și nu vom permite nimănui să învețe altfel în adunările noastre și în mod special pe acest forum.

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Frankfurt
MesajTrimis Lun 21 Iul, 2008 7:51 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 18/Mai/2008
Mesaje: 86
Locație: Frankfurt (Germania)

Draga frate Sorin,

am citit atent postarea de la Adrian. Nu am comentat lucrul acesta in nici un fel, nici nu am auzit niciodata de aceasta minune, doarece nu am cum sa indoiesc ca minunea aceasta este o minune adevarata. Biblia spune ca de ex. in Daniel 6:28 :
"El face semne si minuni in ceruri si pe pamant."

Precum Dumnezeu a facut si atunci semne si minuni, le face si astazi. Ori este vorba despre vindecari dar poate sa fie si vorba despre semne care apara si la cer sau cum este cazul aici la Biserica Orthodoxa din Ierusalim. Dumnezeu isi gaseste singur calea.
Am gasit interesant aici acest lucru ca Sfanta Maria a aparut in fata crucii.

Aseara am citit in Biblia, gandindu-ma despre acest subiect .
La Nunta din Cana, Maria a zis slugilor: "Sa faceti orice va va zice." (Ioan 2:5). Aratand crucea crediciosiilor, acest lucru se potriveste cu Biblia.

Cred ca Adrian a vrut sa spuna ca minunea aceasta vine de la Dumnezeu. Sunt si eu de acord. Sunt mai multe locuri in lumea aceasta unde apar minuni. In Franta ca de ex. este un loc foarte cunoscut (Lourdes) unde s-au intamplat ca de ex. multe vindecari.
Cred ca nu gresesc daca aici spun ca sunt de acord cu Adrian.

Eu m-am referit doar la afirmatia aceasta ca "protestantii neaga crucea".
Poate l-am inteles gresit dar asa cum se citeste afirmatia lui se intelege ca asa este opinia sa.
Am zis doar ca dimpotriva Crucea pentru protestanti este esential. Pe cruce a murit Mantuitorul nostru. Credinta crestina fara Crucea nu exista.

Protestantii de obicei nu fac semnul crucii, se pare ca la lucrul acesta el s-a referit. O alta problema este cum este interpretata manifestarea protestantiilor. Eu nu cred ca lipsa traditiei respective ar inseamna un fel de opozitie ca de ex. fata de Biserica Orthodoxa.
Nimeni nu neaga nimic, facand constient si intensionat prin asta o distinctie intre protestantismul si Biserica Orthodoxa ca de ex. Poate poate in istoria (ca de ex. in Evul Mediu) a fost asa, au fost atunci si razboaie, dar eu nici n-am fost invatat in asa fel.

In Germania, noi dimpotriva suntem invatati de mic cu toleranta si un oarecare respect fata de alte biserici si confesiuni, pentru ca numarul protestantiilor si al catolicilor in tara noastra este aproape egal. Faptul ca actualul Papa provine din Germania a mai sporit respectul protestantiilor fata de catolici. A fi protestant inseamna la noi in ziua de azi doar ca esti membru Bisericii Lutherana sau dupa caz, esti membru unei biserici sau adunari liber-evanghelica. Dar in nici un caz esti anti-catolic sau anti-orthodox. Deci, repet, descriu aici cum este situatia la noi si aici nu ma adresez la nimeni.

Am citit ceea ce mi-ai dat sa citesc, am citit aceste articole, sunt absolut de acord cu ele si nu am nimic de adaugat.

Cu privire la mine, n-am fost invatat cu traditia aceasta cu toate ca catolicii practica si ei Semnul Crucii. Iti spun sincer ca nu am absolut nimic impotriva acestei traditii, eu sunt de parere cine face Semnul Crucii, face un lucru foarte corect.

Daca i-am inteles gresit pe fratele Adrian, imi cer scuze. Nu a fost intensionat.

_________________
"Un creștin este acel om, care nu mai caută la el însuși mântuirea, salvarea sau dreptatea sa, ci numai la Iisus Hristos."

(Dietrich Bonhoeffer)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Vizitează site-ul autorului Codul Yahoo Messenger
Adrian_Brasov
MesajTrimis Lun 21 Iul, 2008 8:39 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 31/Mar/2008
Mesaje: 117

Matthew, am vrut sa spun ca unii protestanti ex Martorii lui Iehova neaga crucea, in sensul ca neaga rastignirea Mantuitorului pe cruce. Ei nu considera crucea ca simbol crestin.
Noi trebuie sa iubim fiecare om ca pe noi insine , indiferent de credinta sa, vezi samriteanul milostiv, in acealsi timp trebuie sa apraam cu tot pretul calea de mantuire numita ortodoxia. Deci mai corect a fi, Unele doctrine protestante neaga crucea. Interesele nostre de mantuire coincid si noi trebuie sa colaboram intre noi, iar o cale care nu duce la mantuire ne incurca pe toti, si trebuie sa o combatem cu totii.
Tu zici ca e important ca baza sa fie la fel. Insa trebuie sa intelegem ca judecata nu o facem noi oamenii ci Dumnezeu. Eu sper intr-o judecata cu milostenie foarte mare caci imi stiu masura. Oricum chiar si pentru noi vedem ca baza nu e chiar la fel, astfel incat biserica din Sibiu sa se numeasca Biserica Ortodoxa si nu Biserica Luterana.
Ortodoxia are traitorii ortodocsi care vorbesc cu Dumnezeu,IIsus, Sfanta Marie, ingerii asa cum se arata in treptele rugaciunii. Parintele Arsenie Boca a vorbit Cu IIsus, sfanta Marie, Sf Serafim din Sarov, etc. Eu vreau sa cred ca aceste discutii au fost si despre mantuire. Iata ce spune el despre secte.
"Pentru ei, fii pierzarii ingaduie Dumnezeu amagirea nelegiuita a Satanei care li s-a facut pana acum in 800 de hristosi mincinosi care sunt de fapt diavoli. Caci pana acum nelegiuitul a scornit peste 800 secte , luntri sau biserici mincinoase, in care pe multi ii ia de minte si-i duce cu el. Inselaciunea e usor de prins:corabierul vrasmaj si hristosii mincinosi nu au crucea pe catarg , iar inauntru nu au cele sapte Taine".
Din cartea Cararea Imparatiei de parintele Arsenie Boca

Deci are Doctrina Luterana cele 7 taine?
"Printre cele mai des criticate probleme de catre toti neoprotestantii se numara si Sfanta Taina a Hirotoniei. Aceasta combatere, ca si in cazul celorlalte Sfinte Taine, se face pentru ca lipseste din neoprotestantism, in ciuda numeroaselor texte scripturistice raspandite in toate evangheliile si in majoritatea epistolelor."


Ultima modificare efectuată de către Adrian_Brasov la Lun 21 Iul, 2008 10:31 pm, modificat de 1 dată în total
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Adrian_Brasov
MesajTrimis Lun 21 Iul, 2008 10:21 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 31/Mar/2008
Mesaje: 117

"
Sfintele Taine si simbolurile neoprotestante

Sfanta Taina a Botezului si simbolismul neoprotestant

Botezul este taina in care prin intreita cufundare in apa in numele Sfintei Treimi, cel ce se boteaza se curateste de pacatul stramosesc si de toate pacatele facute pana la botez, se naste la o viata noua, spirituala, in Hristos si devine membru al Bisericii trupul tainic al Domnului. Cel care a instituit Sfanta Taina a Botezului este Mantuitorul Iisus Hristos, inainte de inaltarea Sa la cer cand a zis: "Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si a Sfantului Duh" (Matei 28, 19).

Necesitatea botezului este strans legata de efectele acestuia. Chipul lui Hristos imprimat in noi de harul botezului inseamna viata cea noua dobandita prin botez si innoirea fapturii noastre, subliniata de Sfantul Apostol Pavel prin cuvintele: "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat" (Galateni 3, 27). De aceea cel renascut prin botez devine fiu dupa har al lui Dumnezeu. Necesitatea botezului ne-o arata insusi Mantuitorul Hristos in convorbirea cu Nicodim "Adevarat, adevarat zic tie: de nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 5). De aici intelegem necesitatea botezului pentru orice persoana.

Pentru a primi aceasta Sfanta Taina este nevoie de dorinta si vointa persoanei de a se boteza deoarece botezul nu este impus nimanui. Cel care a hotarat sa se boteze trebuie sa cunoasca credinta ortodoxa si sa o marturiseasca si apoi va fi botezat: " Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui; iar cel ce nu va crede, se va osandi" (Marcu 16, 16).

Savarsitorii Sfantului Botez sunt preotii care au primit preotia sacramentala. In cazuri exceptionale, botezul il poate face orice persoana, daca ea insasi, are botez valid si daca rosteste corect formula: "Se boteaza robul lui Dumnezeu (N), in numele Tatalui, Amin, si al Fiului, Amin, si al Sfantului Duh, Amin; si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin."

Daca persoana botezata de un laic crestin, ramane totusi in viata, preotul are obligatia de a-i continua slujba din Molitfelnic.

Aceasta exceptie nu inseamna ca oricine, oricand si oricum poate face botezul. Spre deosebire de Biserica Ortodoxa unde adevaratul savarsitor al Botezului este Mantuitorul de unde si formula "Se boteaza robul lui Dumnezeu (N)..." In Biserica Romano-Catolica atunci cand este vorba de Sfintele Taine s-a mutat accentul de pe Mantuitorul pe preot ca unicul savarsitor al tainelor de unde si formula "Eu te botez....".

Neoprotestantii nu tin cont de toate acestea si de aceea atunci cand isi castiga un adept, indiferent de fosta apartenenta religioasa, il boteaza din nou. Rataciti de toate categoriile merg ziua sau in miez de noapte la ape curgatoare pentru a fi botezati de "profeti noi sau prooroci" in camasi albe sau, in alte cazuri, imbracati cat mai sumar. Diferentele doctrinare cu acestia sunt majore si, de asemenea, cu consecinte dogmatice deosebit de grave. In primul rand, reduc botezul de la taina la simplu simbol, lipsindu-l deci de har.

Iata cum suna punctul 14 al marturisirii de credinta al adventistilor de ziua a 7-a: "Prin botez noi marturisim credinta noastra in moartea si invierea lui Hristos si dam marturie privind moartea noastra de pacat si hotararea noastra de a umbla intr-o viata noua. In acest fel, noi recunoastem pe Hristos ca Domn si Mantuitor, devenim poporul Lui si suntem primiti ca membrii de catre biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertarii noastre si al primirii Duhului Sfant. El se savarseste prin afundare in apa si este conditionat de marturisirea credintei in Iisus si de dovezile pocaintei de pacat. El urmeaza instruirii in adevarurile Sfintei Scripturi si a adevarurilor ei."

Vedem, deci, cum dupa ce vorbeste despre invierea lui Hristos, despre Hristos Mantuitorul, despre primirea Duhului Sfant pe care, de altfel, il identifica cu harul, vorbesc doar despre o insusire simbolica a lor prin primirea botezului.

Cu toate acestea, chiar daca e doar un simbol, daca este primit botezul si daca e insotit de credinta, adventistul este ca si mantuit. Faptele bune nu conteaza deloc. Cam aceeasi valoare are botezul si pentru Martorii lui Iehova: "Botezul crestin in apa este un simbol exterior al unei dedicari complete, neconditionate si fara rezerve, prin Iisus Cristos, de a face vointa lui Iehova Dumnezeu."

Ei fac o diferenta intre acest botez simbolic si adevaratul botez cu foc. Pentru a justifica ideea, fratii modifica textul de la Faptele Apostolilor 1, 5 ca de, ei sunt adevaratii Martori ai lui Iehova, studenti in Biblie: "Ioan, ce-i drept a botezat cu apa, dar voi (Apostolii fideli ai lui Iisus), nu peste multe zile, veti fi botezati cu Spirit Sfant."

Sfanta Taina a Euharistiei si cina "fratilor"

Sfanta Euharistiei este Taina, in care, sub chipul painii si al vinului, se impartaseste credinciosilor, insusi Trupul si Sangele lui Hristos, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci, infatisandu-se real si nesangeros jertfa de pe Cruce a Mantuitorului, prin prefacerea painii si a vinului in insusi Trupul si Sangele Mantuitorului, cu puterea Duhului Sfant, invocata de episcop sau preot.

Intelegem ca, daca in celelalte Taine, Hristos este prezent in chip nevazut prin lucrarea Sa, in Euharistie este prezent prin insusi Trupul si Sangele Sau sub chipul painii si al vinului. Astfel El se ofera pe Sine Bisericii, constituind-o si sustinand-o deplin ca trup al Sau extins.

Inca inainte de instituirea ei, Mantuitorul i-a constientizat pe Sfintii Apostoli de valoarea si efectele Sfintei Euharistii: "Aceasta este Paine Care Se pogoara din cer, pentru ca tot cel ce mananca din ea sa nu moara. Eu sunt Painea cea vie, Care S-a pogorat din cer. De va manca cineva din Painea aceasta, viu va fi in veci. Iar Painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este Trupul Meu... Caci Trupul Meu este adevarata mancare si Sangele Meu adevarata bautura. "(Ioan 6, 51-55).

Instituirea Sfintei Taine a Euharistiei a facut-o Mantuitorul inainte de patimile Sale, la Cina cea de Taina, cand a zis: "...luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul si multumind le-a dat, zicand: Beti dintru acesta toti ca acesta este Sangele Meu, al legei celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Matei 26, 26-28).
Mantuitorul Iisus Hristos deci, nu numai ca este Cel care a instituit Sfanta Taina a Euharistiei, ci este si primul savarsitor al ei. Potrivit invataturii ortodoxe savarsitorul Sfintei Euharistii nu poate fi decat acela care are preotie sacramentala si in nici un caz o alta persoana. Spre deosebire de Biserica Ortodoxa, Biserica Romano-Catolica a extins posibilitatea savarsirii acestei Sfinte Taine si la un simplu credincios: "Slujitorul obisnuit al Sfintei Euharistii, este Episcopul, preotul, diaconul. Slujitorul extraordinar al Sfintei impartasanii este acolitul precum si un alt credincios desemnat in conformitate cu canonul 230" (Canonul 910).

Importanta Sfintei Euharistii, valoarea ei pentru Biserica, a facut ca ea sa aiba mai multe denumiri, subliniindu-se la fiecare dintre ele aspecte ale tainei euharistice. Astfel, Sfanta Euharistie mai este numita "Cina Domnului" pentru ca are si un aspect comemorativ, "Paharul binecuvantarii" (l Corinteni 16, 16), "Painea cereasca " (Ioan 6, 33). Pentru ca este cea mai mare taina dintre toate Tainele, pentru ca-L impartaseste pe insusi Hristos, Sfanta Taina a Euharistiei mai este numita si Taina Tainelor. Savarsirea acestei Sfinte Taine nu poate fi facuta de oricine, ci doar de episcop sau preot, ca urmasi ai Sfintilor Apostoli, carora Mantuitorul le-a poruncit: "Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea" (22, 19)

De asemenea nici primitorul Sfintei Euharistii nu poate fi oricine. Cel ce doreste sa se impartaseasca trebuie sa fie mai intai botezat ortodox. Mai apoi crestinul trebuie sa mearga la Spovedanie pentru a se curati de pacate de pacate pentru "caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind trupulDomnului"(I Corinteni 11, 29).

Impartasirea cu vrednicie din Sfanta Euharistie reprezinta cea mai inalta culme a spiritualitatii crestine. Caci prin Sfanta Euharistie se face in realitate unirea spirituala cu insusi izvorul harului - cu Dumnezeu.

Sfanta Euharistie depaseste, mai mult decat la orice taina, puterea de intelegere a mintii omenesti. Astfel, daca la celelalte Sfinte Taine ni se impartaseste harul dumnezeiesc, in Sfanta Euharistie ni se da insusi izvorul harului, Hristos. Mai mult, fata de celelalte Sfinte Taine, Sfintei Euharistii i se adauga pe langa caracterul de taina si cele de jertfa si comemorare.

Ca jertfa, Sfanta Euharistie este actualizarea pe sfintele altare, a jertfei de pe Cruce a Mantuitorului. in ceea ce priveste aspectul comemorativ al Sfintei Euharistii, el reprezinta o aducere aminte a intregii opere mantuitoare a lui Iisus Hris-tos, aspect pe care El insusi ni l-a poruncit (Luca 22, 19; I Corinteni 11, 26.)

"Iconomia mantuirii oamenilor, pe care o savarseste Hristos prin euharistie pana la sfarsitul, consta mai precis in adunarea tuturor in El. El vrea sa-i tina si sa-i desavarseasca in unire cu Sine pe toti cei ce cred in El si sa atraga si pe altii... Hristos iese in intampinarea noastra chemandu-ne spre Sine... Din celalalt capat fiecare credincios se roaga, sustinut si de rugaciunea comunitatii si a preotului in cadrul liturgic pentru a se ridica la Hristos."

Constientizam si mai bine valoarea Sfintei Euharistii daca ii intelegem efectele ei, si anume: se uneste cu Hristos cel ce se impartaseste: "cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu petrece intru Mine si Eu intru el" (Ioan 6, 56); se curateste de pacate si progreseaza in viata duhovniceasca asa cum rezulta din formula impartasirii: "Se impartaseste robul lui Dumnezeu (N) cu cinstitul si sfantul Trup si Sange al Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos spre iertarea pacatelor si spre viata de veci"; primeste garantia invierii si a nemuriri: "cel ce va manca din painea aceasta nu va muri in veci" (loan 6, 49). Efectele eu-haristice sunt o consecinta a unirii inefabile dintre Logosul divin si firea umana, ele constituind in acelasi timp si o dovada a acestei uniri. Doctrina euharistica este astfel si oglinda doctrinei hristologice fara de care nu poate fi inteleasa.

Savarsirea Sfintei Taine a Euharistiei se face in cadrul Sfintei Liturghii. Materia necesara pentru savarsirea ei este painea din grau, dospita si vinul curat indiferent de culoare, amestecat cu putina apa.

Momentul central al Sfintei Liturghii este epicleza, moment in care preotul rosteste rugaciunea de chemare a Duhului Sfant peste darurile euharistice pentru a le preface real in Trupul si Sangele Domnului.

Conceptia gresita asupra Sfintei Euharistii la care a ajuns neoprotestantii astazi pleaca de la teoria lui Zwingli care sustinea ca Dumnezeu comunica cu sufletele noastre pe o cale pur spirituala si ca omul isi dobandeste mantuirea numai prin increderea ca se mantuieste prin roadele jertfei lui Hristos.

Astazi in ciuda tuturor lamuririlor pe care le da Sfanta Scriptura toate cultele neoprotestante reduc cea mai mare taina a crestinatatii la un simplu simbol si act comemorativ. Iata, de pilda, cum vad Martorii lui Iehova, Sfanta Euharistie in definitia lor: "Cina comemorativa a mortii lui Iisus Hristos; o comemorare a mortii sale, o moarte ale carei efecte le-au depasit cu mult pe ale mortii oricarui alt om. Acest unic eveniment... mai este numit si Cina cea de Taina sau Cina Domnului."

Observa dar, cum vad doar o comemorare a unui unic eveniment fara sa aminteasca nimic de caracterul de jertfa si taina desi la finalul definitiei ofera spre edificare capitolul 11 din I Corinteni, care citit integral i-ar fi putut lamuri: "Cel ce bea si mananca cu nevrednicie osanda isi si bea nesocotind trupul Domnului" (I Corinteni 11, 29). Cu toate acestea exagerarea lor merge mai departe spunand ca numarul complet al celor care vor manca in "sens figurat" carne "sange "va avea sa fie de 144 000" (Apocalipsa 14, 1-3). Probabil acesta este si numarul de locuri din Biserica Martorilor lui Iehova.

Comunitatea Evanghelica nu se departeaza nici ea de fratii martori. Odata instituita cina, cu ocazia Pastelui iudaic, Iisus a afirmat ca "de acum nu voi mai bea din acest rod al vitei, pana in ziua cand il voi bea cu voi, nou, in imparatia Tatalui Meu" (Matei 26, 29). Ei vorbesc de o tripla semnificatie a cinei si anume: comemorarea adica aducerea aminte dupa porunca Mantuitorului (I Corinteni 11, 25-33), proclamare, ca recunoastere tacuta a mortii lui Hristos si examinare ca cercetare de sine.

Si pentru adventistii de ziua a saptea, momentul Cinei de Taina este momentul Pastetui iudaic. Dupa parerea lor, pentru a le stopa mandria, egoismul si dorinta de intaietate, Mantuitorul inainte de instituirea cinei, a instituit oranduirea spalarii picioarelor, ca model de smerenie si umilinta cum de altfel "umilitor a fost pentru fiul lui Dumnezeu... sa-i salveze." Pe un astfel de fond de sensibilitate, Iisus Hristos a instituit cina Sa definita in sens advent astfel "Cina Domnului este o participare la simbolurile trupului si sangelui lui Iisus, ca expresie a credintei in El, Domnul si Mantuitorul nostru. In aceasta experienta a comuniunii, Hristos este prezent pentru a se intalni cu poporul Sau si a-l intari. Impartasindu-ne cu bucurie, noi vestim moartea Domnului pana ce El va reveni. Pregatirea pentru cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocainta si marturisirea. invatatorul a randuit serviciul spalarii picioarelor, care inseamna o innoire a curatiei, o expresie a dispozitiei de a sluji unul altuia in umilinta, asemenea lui Hristos si de a uni inimile noastre in dragoste. Serviciul cinei este deschis tuturor crestinilor.

Retinem deci aceleasi greseli ca la toti neoprotestantii: Cina doar ca act comemorativ, trupul si sangele ca simboluri, respectul fata de cina si nimic mai mult. Adventistii adauga si practica spalarii picioarelor care in cartea lor de doctrina ocupa, ca pondere, mai mult decat invatatura despre cina.

Astfel de practici, asemanari, comparatii si imitari au degenerat in timp in greseli si mai mari, determinand pe unii sa confunde Jertfa lui Hristos cu practici pagane, consumandu-se vin si sange in ritualul de initieri la masoni, etc. Dureros este ca astazi persoane, cu o cultura usoara, parasesc credinta stramoseasca pentru a merge la adunari, la "Cina", la "masa lui Iisus" a fratilor rataciti.

Iata cum arata ritualul impartasaniei dupa adeptii Bisericii lui Iisus Hristos si a Sfintilor din ultimele zile: "Salvatorul vrea sa ne aminteasca de jertfa sa ispasitoare si sa-i respectam poruncile. Pentru a ne ajuta sa realizam aceasta el insa a poruncit ca noi sa ne adunam adesea si sa luam impartasania... Painea este franta decat de catre preotii si ielderii Bisericii care ingenunchiaza pentru a o binecuvanta. Painea astfel franta si binecuvantata este impartita apoi membrilor Bisericii. Cand Iisus a introdus impartasania el a dat ucenicilor sai vin. Cu toate acestea, el a spun in una din revelatiile din zilele de azi, ca nu are o prea mare importanta, ce noi mancam sau bem, in timpul impartasaniei, atata timp cat ne aducem aminte de el." (D&C 27: 2-3). Astazi, Sfintii ultimelor zile beau in loc de vin - apa.

Sfanta Taina a preotiei si diaconia sectara

Printre cele mai des criticate probleme de catre toti neoprotestantii se numara si Sfanta Taina a Hirotoniei. Aceasta combatere, ca si in cazul celorlalte Sfinte Taine, se face pentru ca lipseste din neoprotestantism, in ciuda numeroaselor texte scripturistice raspandite in toate evangheliile si in majoritatea epistolelor.

Preotia sau hirotonia este taina prin care cei anume pregatiti primesc, prin punerea mainilor si rugaciune arhiereului, harul dumnezeiesc intr-una din treptele preotiei sacramentale care-i da putere de a propovadui cuvantul lui Dumnezeu, de a sfinti prin Sfintele Taine si slujbele bisericesti si de a conduce pe credinciosi la mantuire.

Sfanta Scriptura ne arata ca Mantuitorul Hristos, dorind ca opera Sa de mantuire, adusa intregului neam omenesc, sa fie cunoscuta peste veacuri si roadele ei sa fie insusite de fiecare dintre noi, si-a ales 12 apostoli pe care i-a tinut in jurul Sau si timp de trei ani i-a invatat tainele imparatiei cerurilor: "Iar El raspunzand le-a zis: pentru ca voua vi s-a dat sa cunoasteti tainele imparatiei cerurilor, dar acelora nu li s-a dat" (Matei 13,11).

Dupa ce, inainte de patimile Sale, le promisese apostolilor ca le va da cheile imparatiei cerurilor ("oricate veti lega pe pamant vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer" - Matei 18, 18), in prima zi a invierii Sale din morti, Mantuitorul Hristos ii investeste cu puterea Duhului Sfant zican-du-le: "Pace voua. Asa cum Tatal M-a trimis pe Mine, tot asa si Eu va trimit pe voi. Si zicand aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele, li se vor ierta; si carora le veti tine, tinute vor fi" (Ioan 20, 21-23).

Astfel, investiti cu harul preotiei sacramentale, au fost trimisi in lume pentru a-i invata, sfinti si conduce spre mantuire pe toti aceia care isi doreau imparatia cerurilor: "Drept aceea, mergeti si invatati toate neamurile botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit Eu voua. Si iata Eu cu voi sunt in toate zilele pana la sfarsitul veacului. Amin."(Matei 28, 19-20).

"Indumnezeirea omului nu este posibila fara o preotie indumnezeitoare care sa duca la acest pisc... Ca mostenitori ai Marelui Preot Hristos, preotul crestin nu poate initia pe credincios sau pe oricare alt om pe calea indumnezeirii daca nu este el insusi un organ si un factor al iubirii dumnezeiesti.

In urma poruncii Mantuitorului, dupa ce s-au "imbracat cu putere de sus" (Luca 24, 49), Sfintii Apostoli au plecat in lume "propovaduind evanghelia la toata faptura"(Marcu 16, 15) si astfel au intemeiat comunitati. Tot Sfanta Scriptura ne marturiseste ca in aceste comunitati au fost hirotoniti episcopi, preoti si diaconi pentru nevoile spirituale ale credinciosilor: "Pentru aceea te-am lasat in Creta ca sa pui randuiala in cele ce au mai ramas si ca in fiecare cetate sa asezi preoti precum ti-amporuncit eu" (Tit 1, 5).

Hirotonindu-se preoti in toate cetatile, din generatie in generatie, Biserica noastra nu a pierdut succesiunea de har, transmitandu-i-se neintrerupt de la Sfintii Apostoli si prin ei de la Mantuitorul. In privinta preotimii sacramentale, in Biserica noastra se disting trei trepte: treapta de episcop ("Episcopul sa fie fara prihana, barbat al unei singure femei, veghetor asupra-si, masurat, cuviincios, primitor de straini, destoinic sa-i invete si pe altii" - I Timotei 3, 3), treapta de preot ("Si hirotonindu-le preoti in fiecare biserica rugandu-se cu postiri i-a incredintat Domnului in care crezusera" - Fapte 14, 23), treapta de diacon ("Diaconii de asemenea sa fie cuviinciosi, nu vorbind in doi peri, nu dedati la vin mult, nu agonisitori de castig rusinos..." (I Timotei 3, 8). In calitatea sa, investit cu putere sacramentala, preotul prin harul care ii este dat si colaborand cu harul Sfantului Duh in Biserica, inmulteste numarul fiilor Bisericii prin baia botezului, ii intareste prin taina Sfantului Mir, ii hraneste cu Trupul si Sangele Domnului, si le iarta pacatele. Prin preot Dumnezeu sfinteste nunta spre dainuirea neamului omenesc, vindeca si alina durerile sufletesti si trupesti in taina Sfantului Maslu, si confera harul preotiei sacramentale prin Sfanta Taina a Hirotoniei unui candidat cu calitati speciale.

In privinta valorii preotiei sacramentale se cuvine sa facem cateva precizari de care, neoprotestantii daca ar fi tinut cont, nu ar fi ajuns la exagerarile actuale.

In primul rand, preotia sacramentala isi are izvorul in preotia nevazuta a lui Hristos. Mantuitorul da puterea preotiei sale prin Duhul Sfant, Apostolilor sai si prin ei urmasilor acestora in Sfanta Taina a Hirotoniei. Prin actul hirotoniei Hristos lucreaza in ei ca preot unic la unificarea oamenilor in El. "Episcopul este reprezentantul lui Iisus Hristos... Dar lucrarea lor de slujire, nici preotul nici episcopul nu sunt singuri ci impreuna cu ei este Hristos care lucreaza in ei prin Sfantul Duh... De aceea cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Luati aminte la voi insiva si la toata turma in care Duhul Sfant v-apus pe voi episcopi ca sa pastoriti Biserica lui Dumnezeu, pe care El a castigat-o cu insusi sangele Sau" (Fapte 20, 28), arata clar ca episcopul si preotul nu detin puterea harica si nu pastoresc in baza unei delegatii de la credinciosi ca in bisericile neoprotestante ci in baza puterii Duhului primita prin succesiune neintrerupta, de la Sfintii Apostoli prin taina hirotoniei."

Biserica Romano-Catolica a exagerat valoarea ierarhiei sacramentale, trecand de la episcop ca reprezentant al lui Hristos la idei ca: "vicarus Christis", la "Eu sunt traditia, eu sunt Biserica", infailibilitatea papei, atribuindu-i-se papei onoruri mai mari decat valoarea reala a unui episcop.

Deosebita fata de preotia sacramentala, Biserica Ortodoxa recunoaste si preotia generala, imparateasca sau duhovniceasca. Ea este chiar amintita in Noul Tes tament de catre Sfantul Apostol Petru si de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan care reia o tema vechi testamentara si o interpreteaza in lumina Noului Testament. Sfantul Apostol Petru vorbeste despre preotia generala in prima sa epistola 2, 5: "Si voi insiva, ca niste pietre vii, ziditi-va in casa duhovniceasca, preotie sfanta, ca sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos". Acest text este preluat din Isaia 61,6: "Si voi veti fi numiti preoti ai Dumnezeului nostru. Bunatatile popoarelor le veti manca si cu averilor lor va veti mandri. ".

In cel de al doilea text al Sfantul Apostol Petru din acelasi capitol, versetul 9: "Dar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu ca sa vestiti in lume bunatatile celui ce v-a chemat la lumina Sa cea minunata" este reluat din Iesire 19, 5-6: "Deci de veti asculta glasul Meu si de veti pazi legamantul Meu, dintre toate neamurile, imi veti fi popor ales, ca al Meu este tot pamantul. Si imi veti fi imparatie preoteasca si neam sfant... ".

Sfantul Apostol Pavel vede in aceste fagaduinte ale Vechiului Testament o profetie realizata clar in vremurile Noului Testament, si anume in "Noul Israel" care este Biserica. Preotia imparateasca sau duhovniceasca se numeste si sfanta deoarece toti cei care o poseda sunt crestini sfintiti prin Sfintele Taine ale Botezului, Mirungerii si a Euharistiei. Preotia duhovniceasca nu este identica cu preotia sacramentala ci, se identifica de fapt, cu calitatea de crestin ortodox.

La ea se refera si Sfantul Apostol Ioan in Apocalipsa atunci cand spune: "Si ne-am facut pe noi imparatie, preoti ai Dumnezeului si Tatalui Sau, Lui fie-I slava si puterea in vecii vecilor. Amin. "(Apocalipsa 1,6).

Se arata deci ca urmarea jertfei lui Hristos este mostenirea imparatiei lui Dumnezeu. Harul pe care l-am dobandit prin jertfa Sa ne include in Biserica si astfel suntem preoti in sens duhovnicesc nu sacramental, adica cu harul dobandit la botez, ne rugam lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra, ne ducem sa primim iertare de pacate la scaunul spovedaniei, etc.

Intelegem astfel ca nu se poate confunda preotia sacramentala cu preotia duhovniceasca sau imparateasca. Sunt doua realitati distincte: preotia duhovniceasca este obtinuta prin primirea Sfintei Taine a Botezului si se identifica cu calitatea de crestin pe cand preotia harica este obtinuta de un candidat botezat care are deja o viata religioasa, o chemare, o anumita pregatire si a primit Sfanta Taina a Hirotoniei. Toate epistolele vad diferenta intre simplii crestini si episcopii, preotii si diaconii care-i conduceau. Exceptia ca un crestin poate boteza pe cineva in cazuri extreme (ex: este pe moarte si nu este nici un preot prin apropiere care sa-l boteze) nu anuleaza diferenta dintre cele doua tipuri de preotii. De altfel, daca cel nou botezat de un simplu crestin, traieste, preotul are obligatia sa-i completeze Sfanta Taina din Molitfelnic.

Foarte multe speculatii referitoare la Sfanta Taina a Hirotoniei sunt facute de neoprotestanti, avand ca baza preotia generala. Pentru ca in Sfanta Scriptura scrie ca sunt preoti si credinciosi si-au "fabricat" propriile autoritati religioase, pastori, pionieri si alte tipuri, al caror har nu conteaza atata timp cat ei sunt recunoscuti si delegati de comunitate. Daca vrea comunitatea sa declare pastor, pionier, prezbite, etc. pe unul dintre membrii sai sunt liberi sa o faca, deoarece preotia asa cum o inteleg ei, nu se inalta cu nimic haric deasupra credinciosilor. Simpla consacrare din partea comunitatii are ca ritual "punerea mainilor cu gramada asupra fratelui ales".

Iata cum vad preotia, membrii comunitatii Evanghelice. Ei se limiteaza la a clarifica termenii, reducand preotia la calitatea de simplu crestin. Astfel explicatia pentru termenul "prezbiteros" este doar cea de om in varsta sau batran. Pentru cea de episcop este cea de supraveghetor, barbat insarcinat sa aiba grija ca lucrurile facute de altii sa fie facute bine; "poimen" este pastorul sau pastorul.

In privinta lucrarii pe care o savarsesc batranii, aceasta consta in:

- a fi paznici, pazitori, supraveghetori,

- a maturiza biserica

- a disciplina congregatia

- a pastori turma

- a se ruga pentru cei bolnavi si a impune anumite limite in desfasurarea lucrarii evanghelice.

Atunci cand explica termenul de diacon, il considera doar un slujitor care facea o munca de rob sau o persoana care executa poruncile altuia.

Potrivit Sfintei Scripturi Biserica Ortodoxa nu poate fi de acord cu aceste aprecieri si catalogari facute de acesti rataciti asupra celor trei trepte ale preotiei sacramentale. E mai usor pentru ei sa traduca "ad literam" niste termeni grecesti si sa-i lase asa, neexplicati, decat sa-i lege de lucrarea lor clara si evidenta chiar si in Bibliile lor rastalmacite si modificate.

La fel stau lucrurile si in cazul martorilor lui Iehova. in cartea "Sa aducem argumente din Scripturi" nu vorbesc de nici un grad de preotie. Se spune doar ca "Pe membrii unei organizatii ii unesc anumite masuri administrative si anumite norme sau cerinte. Persoanele care s-au dedicat si botezat ca Martori ai lui Iehova... S-au simtit atrasi de organizatia pamanteasca datorita invataturilor si activitatilor acesteia precum si din dorinta de a participa la lucrarea pe care o infaptuieste aceasta."

Aceasta definitia ascunde de fapt in ea ideea preotiei generale, deoarece ei nu vorbesc de preoti ca pe o categorie distincta, pentru ca toti sunt preoti. Un accent mai mare il pun pe profetii lor, convinsi de realitatea lor, desi recunosc ca au mai gresit pentru ca "au nutrit si ei sperante gresite"

Cu toate acestea daca "preotul (ortodox) spune ca sunt niste profetii false" Martorilor lui Iehova li se recomanda sa raspunda astfel: "Daca imi permiteti sa va intreb, v-a aratat el oare un text biblic pentru a dovedi ca ceea ce credem si facem noi, ar fi caracteristic profetilor falsi? imi permiteti sa va arat in ce fel descrie Biblia pe profetii falsi?"

Cu alte cuvinte am putea spune, parafrazand aceasta pagina din carte, astfel: noi credem ca au fost si profetii false, dar sa stim numai noi.

Nici adventistii de ziua a saptea nu se grabesc sa vorbeasca despre har atunci cand se refera la preotie: "Acum, biserica a devenit "o preotie sfanta" (I Petru 2, 5) ...Dar... preotia tuturor credinciosilor nu autorizeaza pe fiecare persoana, pe fiecare membru al Bisericii sa gandeasca, sa creada, sau sa invete asa cum doreste, fara nici o responsabilitate fata de corpul bisericii... Fiecare membru al bisericii are responsabilitatea de a sluji altora in numele lui Dumnezeu... Aceasta preotie nu face nici o distinctie calitativa intre preoti si laici, desi ea permite o diferentiere a functiei intre aceste roluri."

Data fiind exactitatea cu care se exprima, aratand ca singura preotie este cea generala, nu mai necesita nici un comentariu.

Spre deosebire de neoprotestantism, in dialogurile ecumenice, luteranii incearca astazi sa-si revendice succesiunea de har. Ei marturisesc ca in urma unor consultatii a unor episcopi si teologi luterani "se gasesc astazi in succesiune neintrerupta a slujirii evangheliei lui Iisus Hristos prin cuvant si taina... In timpul reformei nu s-a mai putut preda prin hirotonie de catre episcop, ministeriul care exercita aceasta slujire. in aceasta situatie de criza, Biserica Luterana a revendicat dreptul Bisericii in ansamblu si a fiecarei comunitati in parte de a hirotonii slujitori ai Evangheliei.

Bisericile Luterane impartasesc in comun ca fidelitatea fata de credinta apostolica si continuitatea in ea sunt mai importante decat o succesiune episcopala formala.

Din aceste pretentii luterane intelegem ca de fapt ei pretind astazi nu un har care sa lege firul rupt prin reforma lui M. Luther ci mai degraba sa le recunoasca autoritatea predicarii evangheliei ca unii care au pastrat neintrerupt si nealterat adevarurile Sfintei Scripturi. Biserica Ortodoxa nu poate considera formala succesiunea apostolica, succesiunea de har. Mantuitorul Iisus Hristos a instituit preotia sacramentala nu pentru a fi intrerupta si apoi reluata la bunul plac al unei comunitati ci, pentru a fi continuata pana la a doua Sa venire, transmitandu-se astfel harul absolut necesar celor care vor sa se mantuiasca.

Sfanta Taina a Cununiei si mariajul neoprotestant

Daca printre toate celelalte Sfinte Taine Dumnezeu ne pune in primul rand in relatie cu El, prin Sfanta Taina a Cununie ne pune in primul rand in relatie cu un semen al nostru. Cununia este cel mai vechi asezamant dumnezeiesc intre oameni si deci cea mai veche taina. Vechiul Testament ne confirma aceasta: "Nu e bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor potrivit pentru el" (Facere II, 18).

Dupa facerea femeii, cunoscand modul crearii ei, precum si legatura dintre ei, Adam a zis: "Iata aceasta este os din oasele mele, si carne din carena mea. Ea se va numi femeie pentru ca e luata din barbatul sau. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup." (Facere 2, 23-24).

Valabilitatea acestei idei, prezente, iata, de la inceputurile omenirii, nu si-a pierdut deloc consistenta pana astazi.

Caderea protoparintilor in pacat a dus, asa cum se stie, la pierderea harului. Consecintele au fost grave: ratiunea omului si-a pierdut din luciditate, s-a intunecat, sentimentul s-a pervertit iar vointa a slabit. Se intelege ca si conceptia despre casatorie s-a alterat.

De aceea, Hristos intareste din nou legatura casatoriei si o inalta din ordinea naturii in ordinea harului, invaluind-o prin prezenta Sa la nunta din Cana, ci in ambianta harica ce iradia din El. Hristos a intarit in Cana ceea ce a instituit in rai.

Sfintii Apostoli si ucenicii acestora au repetat aceste cuvinte intarind astfel Sfanta Taina a Cununiei: "Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si se va lipi defe-rneia sa si vor fi amandoi un trup; asa incat nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ceea ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta. " (Matei 19, 5-6); "Si cei doi vor fi un trup; asa ca nu mai sunt doi ci un singur trup" (Marcu 12, 8; Coloseni 3, 15).

Nunta din Cana Galileii este momentul in care Hristos ridica nunta la treapta de taina. Valoarea acestei Sfinte Taine trebuie sa o constientizeze toti tinerii care se casatoresc. Ajutorul lui Dumnezeu pentru sfintirea si binecuvantarea acestei legaturi, precum si raportarea la El ca model de iubire desavarsita, sunt lucruri esentiale pentru toti cei care-si doresc o familie fericita. Casatoriile de forma, bazate pe relatiile sexuale, sau pentru a se bucura de avantaje materiale nu pot rezista ci sunt sortite esecului. De aceea Biserica arata ca iubirea reciproca, respectul, sunt conditii esentiale pentru sfintirea legaturii prin Sfanta Taina a Cununiei intre doi tineri. Legatura harica stabilita prin Sfanta Taina a Cununiei ii fereste pe tineri de pacat, ii intareste in dragoste, le da putere sa-si depaseasca necazurile si ii fac sa fie amandoi un trup.

Foarte frumos despre Sfanta Taina a Cununiei vorbea N. Lossky, citandu-l pe Tolstoi, care bazandu-se pe experienta personala, spunea ca "Nu mai stiu unde ma termin eu si incepe ea." Femeia mereu se zideste pe sine prin barbat si barbatul mereu se reveleaza pe sine prin ea. Femeia este unita cu el prin aceea ca e fiinta din fiinta lui, dar ea mereu primeste in fiinta ei "coasta" lui, energiile lui spirituale si fizice, si el, barbatul in ea si prin ea se "intrupeaza" mereu in urmasi, in acest spirit al egalitatii absolute a barbatului cu femeia, alaturi de obarsia lor comuna, vorbeste si monogamia biblica.

Acest lucru arata si egalitatea dintre soti si nicidecum suprematia unuia fata de celalalt. Asa se exprima si Sfantul Apostol Pavel: "Caci precum femeia este din barbat, asa si barbatul este prin femeie, si toate sunt de la Dumnezeu " (I Corinteni 11, 12).

Savarsitorii acestei Sfanta Taina a Cununiei sunt preotii care au hirotonie valida. Ei sunt cei care au datoria de a vorbi tinerilor despre casatorie, despre valoarea ei harica, constientizandu-i si chemandu-i la spovedanie si apoi de a savarsi Sfanta Taina potrivit invataturilor noastre dogmatice, canonice, liturgice si misionare.

Biserica Romano-Catolica micsoreaza caracterul de taina al cununiei, considerand ca adevaratii savarsitori ai acestei Sfinte Taine sunt cei care se casatoresc iar preotul este numai un martor fara de care casatoria nu mai este valabila.

O alta problema deosebit de importanta pentru Sfanta Taina a Cununiei este cea a nasilor. Si acestia trebuie chemati la spovedanie, analizati de preot si constientizati asupra responsabilitatii spirituale pe care o presupune calitatea de nas deoarece se practica ideea nasului cu baza materiala sau pozitie sociala buna, fara sa se tina cont de calitatile sale spirituale. in privinta casatoriilor mixte, este necesar sa se faca si aici cateva precizari deoarece si aceste tipuri de casatoriti sunt realitati tot mai frecvente. Din pacate tineri sau tinere fara o cultura teologica, necatehizate nu dau importanta apartenentei religioase considerand ca daca o iubesti cu adevarat nu conteaza ce religie are persoana iubita.

Canoanele Bisericii Ortodoxe fac si ele referiri la problema casatoriilor eterodoxe. Astfel canonul 72 Trulan interzice categoric aceste casatorii si anuleaza pe cele efectuate inainte de stabilirea acestui canon. Sinodul IV Ecumenic, prin canonul 14 le ingaduie cu conditia ca sotul eterodox sa declare ca va trece la ortodoxie.

Biserica Ortodoxa Romana a reglementat incheierea casatoriilor mixte prin regulamentul "Pentru relatiile bisericesti ale clerului ortodox roman cu crestinii eterodocsi..." din anul 1881, prin articolul IV. Potrivit acestui capitol se permit casatoriile mixte daca toti copii care se vor naste din casatorie vor fi lasati sa devina membrii ai Bisericii Ortodoxe Romane.

Exagerarile neoprotestante au dus la negarea totala a Sfintei Taine a Cununiei.

Astfel, Martorii lui Iehova, in definitia lor pentru casatorie, nu o considera nici macar simbol: "unirea dintre un barbat si o femeie, incheiata pentru a trai impreuna ca sot si sotie in conformitate cu normele cuprinse in Scriptura. Casatoria... permite sotului si sotiei sa stabileasca o relatie intima intre ei insotita de un sentiment de securitate datorita unei atmosfere pline de iubire si daruire reciproce a sotilor. La instituirea casatoriei scopul lui Dumnezeu nu a fost doar sa-i asigure barbatului o insotitoare apropiata, care sa-i fie o completare ci sa faca posibila inmultirea fiintelor umane in cadrul unui aranjament familial."

Asadar, nici vorba de taina, nici vorba de har, desi se afirma ca este "uniune", instituita de Dumnezeu. Casatoria, dupa ei, este un act formal care consta in recunoasterea de catre autoritatea civila si adunarea crestina a unei familii ca "numele fiecaruia sa fie scutit de o faima rea, iar eventualii copii sa fie scutiti de ru-sinea ce-i insotesc pe copiii parintilor necasatoriti".

Cu aceste afirmatii se poate spune ca ocolesc subtil problema lipsei harului Si a preotiei sacramentale din Biserica lor. Nu este nevoie de har pentru casatoria lor, iar adevaratii preoti sunt de fapt comunitatea care spune "Da" ori de cate ori doua persoane de sex opus ai acelei comunitati s-au hotarat sa se casatoreasca.

Adventistii de ziua a saptea exclud si ei harul si de a ceea in cartea lor de doctrina "Adventistii de ziua a saptea cred..." se chinuie sa explice ca in textul: "De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup" (Efeseni 5, 31), nu-i vorba de o legatura harica "cei doi casatoriti merg impreuna, stau laolalta si sunt partasi ai unei profunde intimitati. La inceput, aceasta unitate se refera la unirea fizica a casatoriei... ea se refera si la legatura intima a mintii si emotiilor ce intareste aceasta latura fizica a comuniunii."

Conceptia mormonilor despre familie, casatorie si ritualul ei este urmatorul: "Fiecaruia ni s-a poruncit sa ne casatorim si sa ne inmultim pentru ca din propria noastra experienta vom intelege ce insemna sa fim parinti ceresti. Familiile noastre nu ne apartin inca. Dumnezeu ni le-a dat ca sa vada cum ne comportam. Doar daca suntem credinciosi, familiile ne vor fi date pentru totdeauna... Cea mai sfanta casatorie este doar aceea oficiata in templul sfintilor din zilele din urma.

Tatal nostru cel ceresc ne-a dat legea casatoriei vesnice pentru ca noi sa putem deveni ca el" (D&C 131: 1-3) in templu, perechile de "Sfinti" ingenunchiaza la unul din Sfintele Altare, in prezenta familiilor si a prietenilor precum si a doi martori. Inaintea Domnului ei fac acest legamant al casatorie, apoi ei sunt declarati sot si sotie pentru tot timpul vietii pamantesti cat si pentru vesnicie. Acest legamant poate fi oficiat doar de catre cel ce poarta sfanta preotie a lui Dumnezeu si este imputernicit a infaptui aceasta sfanta randuiala ... Daca o casatorie este infaptuita de cei ce n-au imputernicirea preotiei ea nu poate dainui vesnic. Dupa moarte, partenerii nu vor putea fi impreuna cu familia, atunci cand noi parasim aceasta viata pamanteasca."

Din ignoranta si atitudini demonice, toate cultele neoprotestante neaga caracterul de taina a Cununiei, considerand casatoria o lege a firii care nu are nimic in comun cu credinta.

Daca prin aceasta Sfanta Taina, legatura a doua persoane devine atat de stransa (sfintiti de harul lui Dumnezeu), precum cea dintre Hristos si Biserica, atunci aceasta Sfanta Taina, este o realitate de necontestat care confera har, si nu poate fi savarsita decat de catre cineva care are preotie sacramentala.

Preot lect. dr. Istodor George

"


Ultima modificare efectuată de către Adrian_Brasov la Lun 21 Iul, 2008 10:56 pm, modificat de 1 dată în total
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Frankfurt
MesajTrimis Lun 21 Iul, 2008 10:28 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 18/Mai/2008
Mesaje: 86
Locație: Frankfurt (Germania)

Frate Adrian,

cred ca ne-am ințeles aici greșit și mă bucur ca în sfârșit am putut rezolva problema acesta.
Noi nu avem nici o legătura cu Martorii lui Iehova, gruparea aceasta este o sectă în toată firea ei. Ei neagă puncte esențiale ale creștinismului, începe aici unde crucea este negată, ei nici nu cred în Sfânta Treime s.a.m.d.

Protestantismul are o istorie de peste 500 de ani, au fost lucruri bune în acei decenii dar și lucruri mai puțin frumoase.

S-au desprins în toate vremurile și grupări cu învățături sectare, pentru că întotdeauna este vorbă de oameni care din motive diferite interpretează Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod absolut greșit , fie cu versete scoase din canon sau prin adăugarea subiectelor necanonice,
fie cu ideii autoritare sau fie prin alte lucruri care sunt înalțate pe lânga Biblia.
Problema nu este protestantismul însuși ci "firea omului păcătos".

Noi ne distanțăm categoric de gruparea aceasta, o părtășie spirituală cu ei fiind absolut imposibilă. N-am studiat eu prea mult istoria Martorilor, e posibil ca s-au desprins cândva de Protestanți. Ei sunt considerați drept o sectă si nici nu există astăzi nici cea mai mică legătura intre protestanți (indiferent dacă e vorbă de Lutherani, Penticostali sau de Baptiști) și Martorii lui Iehova.

Așadar, doctrinele actuale de bază încluse în cadrul protestantismului sunt în esența identice, nici un protestant neagă Crucea sau Sfânta Treime.
Nu este posibil acest lucru.

Slăvit să fie Domnul !

Mathias

_________________
"Un creștin este acel om, care nu mai caută la el însuși mântuirea, salvarea sau dreptatea sa, ci numai la Iisus Hristos."

(Dietrich Bonhoeffer)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Vizitează site-ul autorului Codul Yahoo Messenger
Afișează mesajele pentru a le previzualiza:   
Ora este GMT + 3 ore

Subiectul următor
Subiectul anterior
Pagina 1 din 2
Du-te la pagina 1, 2  Următoare
Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului  ~  Culte și secte religioase

Crează un subiect nou   Răspunde la subiect

Mergi direct la:  

  Nu puteți crea un subiect nou în acest forum
Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum

  Utilizator:    Parola:      Autentifică-mă automat la fiecare vizită       



phpBB si NoseBleed