Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului

 

Autor Mesaj
<  "Cercetați Scripturile"  ~  Aprofundarea și citirea Sfintei Scripturi într-un an
micutiu_sorin
MesajTrimis Lun 16 Iun, 2008 12:03 am  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

"...În citirea Sfintei Scripturi este de mare importanță să ținem seama de epoca în care s-au scris cărțile Bibliei. Iată, de pildă, cineva citește Biblia și găsește scris: „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. Cunosc un caz când un tânăr, citind aceste cuvinte, a aruncat Biblia și n-a vrut s-o mai citească. Într-adevăr, pentru noi, cei din veacul al douăzecilea, cuvintele de mai sus pot fi o piatră de poticnire. E ceva imoral, e o barbarie. Dar dacă ne întoarcem cu câteva mii de ani în urmă, în epoca când - scrie Giovanni Papini în Viața lui Iisus - pentru un ochi în lumea păgână se tăia capul, atunci „ochi pentru ochi” era o treaptă superioară. Despre Noe se scrie, de asemenea, că era „om drept și fără prihană”, deși mai jos se spune că s-a îmbătat și a adormit dezgolit în fața fiilor săi. Dar Sfântul Ioan Gură de Aur ne atrage atenția asupra cuvintelor care urmează: „în veacul său” (Fac. 6, 9). Și, într-adevăr, în veacul său, în lumea păgână, oamenii erau mai răi și mai păcătoși decât Noe. În veacul său, Noe era cu adevărat cel mai bun și cel mai sfânt. Legea Veche i-a fost dată lui Israel pe măsura vârstei lui. Căci un copil nu poate digera o hrană tare, un vin nou nu se toarnă în burduf vechi și nici un petic nou nu se coase la o haină veche.

În epoca lui și la vârsta lui duhovnicească, Sfântul Prooroc Ilie a avut îngăduința de la Dumnezeu să coboare foc din cer și să-i ardă pe oamenii trimiși de vrăjmașul său rege Ahab; în Noul Testament, Apostolii Iacob și Ioan, fiii tunetului, au cerut de la Domnul Hristos același lucru, ca să-i mistuie în flăcări pe samarinenii care n-au vrut să-i primească. Dar Fiul lui Dumnezeu nu le-a dat voie. De data aceasta, copilul a crescut, nu mai are nevoie de lapte, ci poate primi hrană tare, pentru că se află în Împărăția Duhului Sfânt, în împărăția iubirii creștine. De astă dată picioarele omului din Noul Testament se află exact în locul unde omul Vechiului Testament își ținea capul. Acesta este înțelesul cuvintelor Mântuitorului: „Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși cine este mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el” (Mt. 11, 11). Sfântul Macarie Egipteanul scrie în Omiliile sale că un apostol al lui Hristos este mai mare decât Sfântul Ioan Botezătorul; în Vechiul Testament, psalmistul David putea să scrie: „Doamne, cum sporesc vrăjmașii mei!” și să se gândească la regele Saul și la oamenii lui; putea să scrie: „O, Dumnezeule, zdrobește-le dinții din gură!”. Sau: „în fiecare dimineață voi stârpi prin judecată pe toți răufăcătorii din țară” și să se gândească la filisteni, la amaleciți și la alți dușmani. Dar în Noul Testament, Sfântul Apostol Pavel ne spune că „lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva (…) duhurilor răutății, care sunt în văzduhuri” (Efes. 6, 12), așadar, nu împotriva fraților noștri, nu împotriva oamenilor, ci împotriva adevăraților noștri vrăjmași, care sunt demonii...."

- din “Cum sa citim Biblia în învățătura Sfinților Părinti”
de Arhimandrit Paulin Lecca, Editura Sophia - 1999 -

citiți mai mult aici:
http://www.voscreasna.com/264/sa-citim-scriptura-in-lumina-sfintilor-parinti/

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
micutiu_sorin
MesajTrimis Mie 18 Iun, 2008 11:02 pm  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

"Mulți știu astăzi să citească, dar puțini să adâncească;
dacă n-adâncești trăind, în zadar orbești, citind."

Traian Dorz - din cartea: http://www.oasteadomnului.ro/librarie/details.php?id=47

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
micutiu_sorin
MesajTrimis Mar 05 Aug, 2008 1:01 am  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

Nu încerca să pătrunzi în Sfânta Scriptură cu dinții înțelegerii de lapte!

Dacă unui copil, care suge la pieptul mamei lui, i-aș da să mănânce carne, îl hrănesc sau îl omor? Îl omor. De ce? Pentru că are dinți de lapte, moi sau nu are deloc. Așa pățește cel ce se avântă în Sfânta Scriptură cu dinții înțelegerii de lapte

La un copil de clasa întâi, dacă i s-ar preda un lucru de academie, ce știe acela? El de-abia învață câteva cuvinte: ușă, ac, rac și cutare. De-abia învață cum să facă un cârlig, să scrie litera a, b, c, și dacă-i spui lucruri mari, nu înțelege nimic. Așa și în Sfânta Scriptură. Dacă mă apuc să spun lucruri adânci din Sfânta Scriptură, ori adormiți cu toții, ori plecați. Vă plictisesc, pentru că vă dau hrană prea tare.

Nu auziți ce spune Apostolul Pavel? „Cât ați fost prunci în Domnul nostru Iisus Hristos, v-am hrănit cu laptele cel cuvântător al Evangheliei, că nu erați în stare să mâncați hrană vârtoasă“. Așa se întâmplă în Scriptură. Sunt cuvinte tari și hrană tare în Scriptură, pentru cei desăvârșiți. Dacă unui copil, care suge la pieptul mamei lui, i-aș da să mănânce carne, îl hrănesc sau îl omor? Îl omor. De ce? Pentru că are dinți de lapte, moi sau nu are deloc. Așa pățește cel ce se avântă în Sfânta Scriptură cu dinții înțelegerii de lapte. De aceea, spune Sfântul Grigorie de Nyssa: „Nu spargeți oasele Scripturii, având dinții înțelegerii voastre de lapte, ca să nu pieriți“.

Deci Sfânta Scriptură este așa cum ai merge mata pe o câmpie și găsești o fântână cu ciutură. Și când ești însetat, doar n-o să bei toată fântâna. Din fântână scoți apă cu ciutura, din ciutură pui în căldare, din căldare în cană, și din cană pui în pahar. Din pahar bei cât îți trebuie și fântâna rămâne curată, și tu ți-ai potolit setea.

Așa să faci și cu citirea Sfintei Scripturi. De aici s-au făcut sectele. S-au băgat în Sfânta Scriptură după capul lor. Sfânta Scriptură este foarte adâncă și cine o citește fără tălmaci, fără să știe cum o explică Sfinții Părinți, se prăpădește. Dar nu-i de vină Sfânta Scriptură - căci apa e Cuvântul lui Dumnezeu -, e de vină omul care se bagă în Sfânta Scriptură nepregătit și fără să înțeleagă lucrurile.

Nu vă luați după sectari, care răstălmăcesc Scriptura, că vă prăpădiți. Auzi ce spune Sfântul Apostol Pavel: în toate epistolele sale, în care „sunt unele lucruri cu anevoie de înțeles, pe care cei neștiutori și neîntăriți le răstălmăcesc, ca și celelate Scripturi, spre a lor pierzare“.

Vă dau un exemplu: „Ridicat-ai la mare caii Tăi, tulburând ape multe“. Tu acolo vezi că este vorba de mare, și de cai, și de ape. Când colo, marea-i toată lumea, caii sunt apostolii care au alergat să predice în toată lumea cuvântul lui Dumnezeu, apele multe sunt toate popoarele păgâne, care au fost tulburate de predicarea Evangheliei și de dărâmarea capiștilor idolești. Iată cum se citește în Sfânta Scriptură și cum înțelegem noi.

Nu poate un copil mic să știe cele prea înalte. Așa și omul simplu, de la țară. Te duci și-i arăți acolo: „Nu te închina la icoane, că sunt chipuri cioplite!“. Dar ce legătură are idolul cu sfintele icoane? La porunca a doua din Decalog zice: „Să nu-ți faci chip cioplit, nici asemănarea vreunui lucru din câte sunt în cer sus, pe pământ jos, în apă și sub pământ. Să nu te închini lor, nici să le slujești“. Aici de idoli vorbește, dar dă câteva file mai înainte, la Facere și la Ieșire, și-ți spune acolo: „Și a spus Dumnezeu lui Moise să facă cortul mărturiei cioplit din lemn de salcâm... “. Uite, acolo, în Decalog, spune Dumnezeu să nu-ți faci chip cioplit și dincoace spune să-ți faci chip cioplit. „Vei face doi heruvimi de măslin, de șase coți înălțime... “. Icoane, nu? Și un sectar te duce pe tine, care nu știi, și-ți arată numai acolo, dar dincoace nu-ți mai arată. Și tot Dumnezeu a spus să facă icoane. Nu-i prost sectarul, să-ți arate arma împotriva lui!

Deci, să nu dați crezare cuvintelor sectarilor, cum zice și Sfântul Ioan Evanghelistul: „Fiilor, nu dați crezare oricărui duh. Cercetați, că nu toate duhurile sunt de la Dumnezeu“. (Ne vorbește părintele Cleopa, vol. 3)

sursa: www.ziarullumina.ro
05 August 2008

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
micutiu_sorin
MesajTrimis Lun 25 Aug, 2008 1:03 pm  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

"...O altă măsură de ajutor în biruința asupra firii ne-o dă citirea Dumnezeieștilor Scripturi. Este Duhul lui Dumnezeu în cărțile Sf. Scripturi, de aceea citirea ei zidește duhovnicește. Dar și pentru aceasta trebuie puțină preocupare. Mai întâi trebuie învățată această carte a lui Dumnezeu către oameni, adică înțeleasă în rostul ei de revelație, înțeleasă în cadrul ei istoric, în sforțarea ei de a menține în conțtiința poporului ales asteptarea descoperirii desăvârșite în Iisus Hristos...

De Același autor sunt și scrierile ascetice ale Sfinților Părinți și scrierile Evanghelice și scrierile sfinților. În concluzie, citirea cu socoteală a Dumnezeieștilor Scripturi aprinde și hrănește sufletul cu gândurile lui Dumnezeu care nu sunt ca gândurile omului."

- Ieromonah Arsenie Boca -

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
micutiu_sorin
MesajTrimis Vin 29 Aug, 2008 11:15 pm  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

"Cu cât citește și cercetează cineva Biblia, cu atât află pricini de a o cerceta pe cât de des cu putință. Potrivit Sf. Ioan Gură de Aur, (Biblia) este precum o rădăcină înmiresmată, care răspândește tot mai multă mireasmă, pe măsura ce este frecată.
La fel de important ca a cunoaște de ce ar trebui să citim Biblia, este a cunoaște cum ar trebui să citim Biblia.
Cele mai bune călăuze pentru aceasta sunt sfinții Părinți, în frunte cu Sfântul Ioan Gură de Aur, care, am putea spune, a scris o a cincea Evanghelie.
Sfinții Părinți recomandă o pregătire temeinică înainte de citirea și cercetarea Bibliei; dar în ce constă aceasta pregătire?
Întâi de toate, în rugăciune. Roagă-te Domnului să-ți lumineze cugetul – ca să poți înțelege cuvintele Bibliei – și să-ți umple inima cu harul Său – ca să poți simți adevărul și viața acelor cuvinte.
Dă-ți seama că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, pe care le grăiește și le rostește către tine, personal. Rugăciunea, laolaltă cu celelalte virtuți aflate în Evanghelie, este cea mai bună pregătire a cuiva pentru înțelegerea Bibliei.
Cum ar trebui să citim Biblia? Cu rugăciune și evlavie, căci în fiecare cuvânt de acolo se găsește câte un strop din adevărul veșnic, și toate cuvintele împreună alcătuiesc marea cea nemărginită a Adevărului celui Veșnic.
Biblia nu este o carte, ci viață; deoarece cuvintele sale „duh sunt, și viață sunt” (Ioan 6:63). Prin urmare, cuvintele sale pot fi înțelese dacă le cercetăm în duhul Duhului lor, și cu viața vieții lor.
Este o carte care trebuie citită cu viață - punându-o în practică. Ar trebui mai întâi trăită, și apoi înțeleasă.
Aici se potrivesc cuvintele Mântuitorului: „De va voi cineva să facă voia lui, va cunoaște pentru învățătura aceasta, că de la Dumnezeu este” (Ioan 7:17). Fă-o, ca să o poți înțelege. Aceasta este regula fundamentală a exegezei ortodoxe.
La început, de obicei cineva citește Biblia repede, iar apoi tot mai încet, până ce va ajunge să citească cuvânt cu cuvânt, și nici măcar, întrucât în fiecare cuvânt descoperă un adevăr nepieritor și o taină negrăită.
În fiecare zi să citești cel puțin un capitol din Vechiul și din Noul Legământ; dar, în același timp, să așterni întru lucrare și câte o virtute. Lucreaz-o până când devine o obișnuință.

Să spunem, de pildă, că cea dintâi virtute este iertarea vorbirii de rău. Aceasta să fie îndatorirea ta de zi cu zi. Și, pe lângă ea, roagă-te Domnului: „O, milostive Doamne, învrednicește-mă să am dragoste pentru cei ce mă vorbesc de rău!”
Iar când ai făcut din această virtute o obișnuință, fiecare din celelalte virtuți ce-i urmează îți vor fi mai ușoare, și tot așa, până la cea din urmă.
Lucrul de căpătâi este să citești Biblia pe cât de mult cu putință. Când mintea nu înțelege, va simți inima; și dacă nici mintea nu înțelege, nici inima nu simte, citește din nou, căci prin citire semeni în suflet cuvintele lui Dumnezeu.
Și acolo nu vor pieri, ci treptat și pe nesimțite vor trece în firea sufletului tău; și se ți va petrece ceea ce a grăit Mântuitorul despre omul care „aruncă sămânța în pământ, și doarme, și se scoală noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește, când nu știe el” (Marcu 4:26-27).
Lucrul de căpătâi este: seamănă, și Dumnezeu este cel ce pricinuiește și îngăduie ca ceea ce s-a semănat, să crească (1 Cor. 3:6). Dar nu zori izbânda, ca nu cumva să ajungi ca omul care seamănă astăzi, și mâine vrea deja să culeagă.
Prin citirea Bibliei, adaugi dospeală la aluatul sufletului și trupului, care crește treptat și umple sufletul până ce l-a pătruns pe de-a-ntregul și îl face să se înalțe cu adevărul și dreptatea Evangheliei...."

- Arhimandritul Iustin Popovici - Cum si de ce sa citim Scriptura -

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
micutiu_sorin
MesajTrimis Lun 06 Oct, 2008 11:41 pm  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

CUVÂNTUL CARE DĂ VIAȚĂ

„Când citesc în Biblie, Dumnezeu vorbește cu mine, Apostolii și Proorocii vorbesc cu mine, cerul vorbește cu mine. Iar când îmi plec genunchii în rugăciune fiebinte și stropesc cu lacrimi paginile Cărții Sfinte, mă simt și eu acolo, undeva , în marea familie a cerului, în marea gloată a celor răscumpărați care îl slăvesc neîncetat pe Mielul”(Păr. Iosif Trifa).

Asistăm adeseori neputincioși la criza spirituală a contextului istoric și social în care ne aflăm.Simțim că nu putem transmite convingeri și încredințări curate și sfinte celor din jurul nostru. Uneori duhul „cuminte”și „înțelept” specific societății moderne învăluie pe nesimțite cugetele și inimile noastre în care ar trebui să ardă focul cel ceresc după cuvintele psalmistului:”Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc”(Ps 38,4).
Când în viața mea focul dorului de a urma lui Hristos se stinge și abia se mai zărește prin cenușa iubirii de sine câteva scântei de iubire jertfelnică; când sarea curajului de a mărturisi adevărul își pierde gustul și puterea de a împiedica stricăciunea; când lumina unei vieții curate, pașnice și bune se pierde ca o stea căzătoare în întuneric, atunci de ce să mă mai mir că alții „au înfățișarea adevăratei credințe dar tăgăduiesc puterea ei”(II Tim. 3,5).
Atât de mulți dintre noi am pierdut din vedere țintele ce se află dincolo de hotarele înguste ale acestui veac nestatornic și căutăm să cucerim idolii lipsiți de realitate din spațiul închis al vieții vremelnice. Această situație care tinde să se generalizeze are trei cauze principale:necunoașterea lui Hristos, indiferența față de a învățăturii Lui și criza modelelor.
Astăzi mulți oameni trăiesc într-o mare confuzie pentru că nu mai au încredere în cuvintele nimănui, ei nu mai au certitudinea adevărului, pentru că în concepția lor acesta numai poate fi găsit nicăieri. Diavolul minte pe cuvântul lui Dumnezeu, iar prin slugile lui a profanat și a umilit cuvintele punându-le în slujba minciunii, a calomniei, a sfidării, a batjocurei și a altor păcate.Cu toate acestea Cel Ce are proprietatea și suveranitatea cuvântului, S-a îngrijit ca Adevărul Său să strălucească pentru toți cei care îl caută din toată inima.
În vestita cameră de studiu a lui Goethe, acesta îl pune pe Faust să mediteze asupra cunoscutelor cuvinte din prologul Evangheliei de la Ioan:”La început era Cuvântul.”După un oarecare timp de gândire el încearcă o variantă mai „potrvită”:”La început era sensul”, dar nu este mulțumit și mai încearcă o posibilitate:”La început era puterea”.În cele din urmă în caietul său rămîne scris:”La început era fapta”.Cu toate acestea Biblia rămîne neclintită:”La început era Cuvântul!” De ce Cuvântul și nu altă variantă din cele de mai sus? Deoarece Cuvântul cuprinde în Sine în mod organic și deplin, și Sensul, și Puterea, și Fapta.
Cuvintele dătătoare de viață ale Evangheliei care au ajuns în mintea și în inima noastră descoperă sensurile adânci ale existenței, prin ele primim de la Dumnezeu putere să le împlinim, și tot ele crează stări din ce în ce mai înalte în viața noastră atunci când le împlinim.
Învățătura Evangheliei nu descoperă numai anumite principii morale, ci în primul rând ea Îl descoperă pe Hristos și îndrumă către Hristos.Prin Evanghelia pe care a vestit-o, Sf. Ap. Pavel „a zugrăvit pe Iisus Hristos răstignit” (Gal.3,1) în ochii ascultătorilor.Marele Apostol nu a fost pictor, dar mai bine spus a fost pictor, dar el nu folosea în „tablourile” sale culori, ci cuvinte.Aceaste cuvinte seamănă tensiune în suflet pentru că ele mulțumesc și satură prin cele descoperite și arătate, dar în același timp sporesc dorul și setea prin cele pe care le învăluie și le ascund.
Sfinții Părinți prețuiesc cuvintele învățăturilor sfinte așa încât vorbesc de „îndumnezeitoarele” cuvinte. (Sfântul Simeon Noul Teolog, Rugăciunea a șaptea, Rânduiala Sfintei Împărtășanii).Sfîntul Ioan Gură de Aur consideră că „nu este mântuire fără o continuă îndeletnicire în citirea cea duhovnicească”(Omilii la săracul Lazăr și bogatul nemilostiv ).
Cuvintele curate ale Domnului, mai întâi, spulberă toți idolii zidiți în mod netrebnic pe nisipul mișcător al falsei păreri de sine.Cuvântul cheamă, trezește , deschide ușa inimii prin credință, dă putere și vitalitate celor slabi, hrănește și adapă pe cei ce flămânzesc și însetează după Dumnezeu.Cuvântul, dacă este de la Dumnezeu, zidește , dă viață, înțelepciune și deschide ochii celor orbi.
Chiar dacă ne hrănim „cu cuvintele credinței și ale bunei învățături”(I Tim. 4,6), simțim nevoia de a-L chema necontenit pe Izvorul cuvintelor.Este posibil să rămânem cu cuvintele lui Dumnezeu, dar fără Dumnezeu. Adevăratul ucenic cheamă necontenit acestă prezență chiar dacă are în minte învățătura Domnului:”Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul tău că poruncile Tale nu le-am uitat”(Ps 118,176).
Cuvintele lui Dumnezeu nu pot fi înțelese atunci când sunt despărțite de Dumnezeu, pentru că nu ele sunt Dumnezeu, ci o exprimare a dumnezeirii în limbaj uman.Iar Adevărul nu poate identificat cu exprimarea Lui.”Vechii creștini nu căutau cuvintele ci Cuvântul”.Adică, nu căutau vorbăria și discursul, ci pe Însuși Dumnezeu a Cărui strălucire poate fi văzută și în cuvintele Lui.Duhul Sfânt Cel Ce dă putere și înțelegere ne ferește de abordarea supeficiala a acesteia, iar uneori ori de bibliolatrie(bibliolatria- când facem confuzie între autoritatea Scripturii și autoritatea interpretării noastre).
Cuvintele lui Dumnezeu le pot găsi oricând în Biblie, dar gândurile Lui nu este obligatoriu să le găsesc acolo.Și atunci pot pune face impostura de a pune gândurile mele în cuvintele lui Dumnezeu.Numai pe calea sublimă a sfințeniei, a meditației, a rugăciunii, a Înaintașilor, gândurile lui Dumnezeu coboară tainic și fericit în mintea și inima mea.
Pe de altă parte Evanghelia nu se ascultă și citește doar din simț artistic și așezare tipiconală, ci pentru a primi din ea viață, putere, lumină și înțelegere simțitoare.Iar acestea ni se dau în măsura înaintării în omul duhovnicesc.
Apropiindu-ne de Biblie să spunem împreună cu Sfântul Maxim Mărturisitorul:
„Vino preslăvite Cuvinte a lui Dumnezeu și ne împărtășește, pe măsura puterilor noastre, descoperirea cuvintelor Tale ...arată-ne Hristoase frumusețea înțelesurilor spirituale.Ia-ne de mâna dreaptă și ne du la cortul Tău cel minunat, până înăuntrul casei lui Dumnezeu, în glas de bucurie și de mărturisire a zvonurilor în sărbătoare, ca și noi...să fim învredniciți a veni la locul negrăit al ospățului Tău...cântând cunoștința celor negrăite cu glasurile netăcute ale minții.Luminează cugetarea mea neluminată spre înțelegerea locului de față, ca să fii și mai mult slăvit, ca unul ce dai orbilor vedere și faci limba gângavilor să graiască cu claritate”.
SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!
articol publicat in revista "Timotheos" martie- Aprilie 2008, nr.2(74), de fr. Vasile Nica

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
micutiu_sorin
MesajTrimis Joi 16 Oct, 2008 8:39 am  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

"Cei care-și au mintea adunată când citesc, dar se mulțumesc numai cu cititul, fără să pună nimic în practică în vederea sporirii lor duhovnicești, se aseamănă cu agricultorii aceia care se îngreuiază să pună mâna pe plug, ci stând la umbra deasă citesc mereu cărți despre agricultură și învață multe lucruri teoretice, dar rămân nelucrători și nefericiți"

- Cuv. Paisie Aghioritul -

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
micutiu_sorin
MesajTrimis Joi 01 Ian, 2009 4:51 pm  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

1 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 1, 2, 3
Psalmul 1 și 2
N. T. - Matei: cap. 1


2 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 4, 5, 6
Psalmul 3 și 4
N. T. - Matei: cap. 2


3 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 7, 8, 9
Psalmul 5 și 6
N. T. - Matei: cap. 3


4 Ianuarie 2009
Psalmul 7
N. T. -Marcu: cap. 1, 1-8 și 2 Timotei cap.. 4, 5-8


5 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 10, 11, 12
Psalmul 8
N. T. - Matei: cap. 4


6 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 13, 14, 15
Psalmul 9
N. T. - Matei: cap. 5, 1-20


7 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 16, 17, 18
Psalmul 10 și 11
N. T. - Matei: cap. 5, 21-47


8 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 19, 20, 21
Psalmul 12 și 13
N. T. - Matei: cap. 6


9 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 22, 23, 24
Psalmul 14 și 15
N. T. - Matei: cap. 7


10 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 25, 26, 27
Psalmul 16
N. T. - Matei: cap. 8


11 Ianuarie 2009
Psalmul 17
N. T. - Matei: cap. 4, 12-17 și Efeseni: cap. 4, 7-13


12 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 28, 29, 30
Psalmul 18, 19
N. T. - Matei: cap. 9


13 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 31, 32, 33
Psalmul 20
N. T. - Matei: cap. 10, 1-15


14 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 34, 35, 36
Psalmul 21
N. T. - Matei: cap. 10, 16-42


15 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 37, 38, 39
Psalmul 22, 23
N. T. - Matei: cap. 11


16 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 40, 41, 42
Psalmul 24
N. T. - Matei: cap. 12, 1-21


17 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 43, 44, 45
Psalmul 25
N. T. - Matei: cap. 12, 22-50


18 Ianuarie 2009
Psalmul 26
N. T. - Luca 17, 12-19 si Coloseni 3, 4-11


19 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 46, 47, 48
Psalmul 27, 28
N. T. - Matei: cap. 13, 1-23


20 Ianuarie 2009
V. T. - Facerea: cap. 49, 50 si Iesire: cap. 1
Psalmul 29
N. T. - Matei: cap. 13, 24-58


21 Ianuarie 2009
V. T. - Iesire: cap. 2, 3, 4
Psalmul 30
N. T. - Matei: cap. 14


22 Ianuarie 2009
V. T. - Iesire: cap. 5, 6, 7
Psalmul 31
N. T. - Matei: cap. 15


23 Ianuarie 2009
V. T. - Iesire: cap. 8, 9, 10
Psalmul 32
N. T. - Matei: cap. 16


24 Ianuarie 2009
V. T. - Iesire: cap. 11, 12, 13
Psalmul 33
N. T. - Matei: cap. 17


25 Ianuarie 2009
Psalmul 34
N. T. - Luca : cap. 19, 1-10 si 1 Timotei: cap. 4, 9-15


26 Ianuarie 2009
V. T. - Iesire: cap. 14, 15, 16
Psalmul 35
N. T. - Matei: cap. 18


27 Ianuarie 2009
V. T. - Iesire: cap. 17, 18, 19
Psalmul 36
N. T. - Matei: cap. 19


28 Ianuarie 2009
V. T. - Iesire: cap. 20, 21, 22
Psalmul 37
N. T. - Matei: cap. 20


29 Ianuarie 2009
V. T. - Iesire: cap. 23, 24, 25
Psalmul 38
N. T. - Matei: cap. 21, 1-17


30 Ianuarie 2009
V. T. - Iesire: cap. 26, 27, 28
Psalmul 39
N. T. - Matei: cap. 21, 18-46


31 Ianuarie 2009
V. T. - Iesire: cap. 29, 30, 31
Psalmul 40
N. T. - Matei: cap. 22, 1-22

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Miriam
MesajTrimis Mie 07 Ian, 2009 9:45 am  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 02/Oct/2007
Mesaje: 5132

Mulțumim, Sorin! Parcurg această planificare a citirii Scripturii într-un an chiar din prima zi a anului și e minunat!
Eu cred că trebuie să ne folosim de astfel de planificări ce ne ajută să fim disciplinați, ordonați și perseverenți în citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Cu atât mai mult cu cât în orice domeniu de activitate există o planificare după care se lucrează cu strictețe. Deci, cu atât mai mult, în domeniul vieții de credință se cere să fim mai responsabili.

Când eram în perioada priteniei și a logodnei, citeam zilnic scrisorile de la prietenul și logodnicul meu...chiar de ajunsesem să le știu pe de rost, tot le reciteam zilnic și mereu simțeam dragostea pe care mi-o transmitea de la distanță...

Mă întreb: oare cum este posibil să nu citim zilnic din ,,Scrisoarea de Dragoste" a Lui Dumnezeu?! Poate că dragostea noastră s-a răcit....Să nu uităm că Dragostea Lui nu se răcește niciodată! Citind zilnic, ne vom reîndrăgosti de Dumnezeul nostru, vom afla voia Lui, vom căuta să îi facem bucurie în orice clipă a vieții.

Doamne, ajută-ne să fim în părtășie zi de zi, clipă de clipă, meditând la Cuvântul Tău, rugându-ne, iubindu-Te pe Tine și pe ai Tăi cu toată inima!

_________________
,,Primește-mă, Tăcere, pe muntele tău sfânt, pe care rugăciunea e slobodă să plângă
Și unde fericirea e singurul cuvânt, iar mâinile întinse pot cerul tot să-l strângă.”( T. Dorz)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Altior
MesajTrimis Lun 19 Ian, 2009 9:17 am  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 19/Aug/2007
Mesaje: 139
Locație: Bucuresti

Intrebare: care este regula care guverneaza ce fragmente biblice se citesc la Sf Liturghie ? Adica, se fac lecturile dupa un ciclu anual sau mai lung de un an ?

_________________
Christus Rex Perpetuus

www.catehism.ro
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Vizitează site-ul autorului
Nelu Duca
MesajTrimis Mar 20 Ian, 2009 8:06 pm  Răspunde cu citat (quote)
Moderator


Data înscrierii: 26/Mai/2006
Mesaje: 2973
Locație: Zalău

Slăvit să fie Domnul!

După cum știm la Sfânta Liturghie se citesc câte două Pericope din Noul Testament: Apostolul și Evanghelia.
Rânduiala după care se citesc aceste pericope se găsește în cele două cărți de culte: "Apostol" și "Evanghelie".
Aceste pericope sunt astfel rânduite încât pe parcursul unui an să fie citite în întregime cele patru Evanghelii (la Evanghelie) și Faptele Apostolilor, Epistolele Pauline respectiv Epistolele Sobornicești (la Apostol).

Slăvit să fie Domnul!

_________________
"Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera." (Ps. 125. 5)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Codul Yahoo Messenger
micutiu_sorin
MesajTrimis Mar 20 Ian, 2009 8:32 pm  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

"...Cea mai importantă dintre minuni este aceasta și anume: că noi participăm împreună cu îngerii la cea mai importantă slujbă care există, la cel mai important act de preamărire a lui Dumnezeu; îngerii în ceruri cântă veșnic Liturghie cerească împrejurul Tronului, dar această Liturghie este atât de importantă pentru noi încât îngerii împreună cu noi participăm împreună la această lucrare dumnezeiască.
Vă voi da câteva exemple din rânduiala ei. Prima parte am spus că se numește Liturghia cuvântului pentru că are în centru ei lecturile biblice. Nu putem înțelege o lucrare supranaturală, o lucrare care depășește ființa noastră, nivelul de înțelegere al ființei umane dacă nu avem un temei, temei care vine de la Dumnezeu, de la Cuvântul revelat. Dumnezeu este unicul izvor al revelației dar aceasta se transmite prin două căi. Revelația este acea descoperire a adevărurilor pe care noi trebuie sau le putem cunoaște despre Dumnezeu. Cele două căi sunt Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Iată de ce înainte și în mijlocul acestei părți a Liturghiei propriu-zise sunt puse niște lecturi biblice. Înainte acestea erau mult mai multe, erau și din Vechiul Testament. Acum a rămas una, o frântură din Vechiul Testament care se numește „Prochimen” cel care se pune înaintea citirii Apostolului, cel care deschide perspectiva înțelegerii sensului adevărat al lecturilor biblice. Prochimenul este luat din Psaltire. Psaltirea este prima carte din Sfânta Scriptură care a intrat în cult în întregime de la început. Ea este citită și se repetă pe catisme toată. De ce a fost atât de îndrăgită?, ce perspective are ea? Ea este o carte profetică și profeția este acea prevestire, pregătire anticipată a noastră pentru ca să-L înțelegem pe Hristos. Psaltirea are două elemente extraordinare. Primul este valoarea poetică foarte apropiată sufletului nostru dar are și o formă de adresare directă. Cuvântul din Psaltire este un cuvânt direct. În Psalmul 50 de exemplu spunem : “Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta…”este o adresare directă, simți că te rogi, tu ești cel care te adresezi direct lui Dumnezeu nu ca în Evanghelii unde adresarea este indirectă Sfinții evangheliști citându-L pe Mântuitorul: “a zis Domnul aceasta…”. Iată o pregătire directă prin Prochimen. Apoi urmează textul din Apostol luat din Epistolele cele mai apropiate de viața creștină. Ne arată cum au trăit Sfinții Apostoli în cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Apoi este Sfânta Evanghelie.

Evanghelia rânduită în cursul anului, și ați văzut și calendarul bisericesc că în fiecare Duminică preotul nu citește orice evanghelie ar vrea ci pe cea care este indicată a fi de rânduită. Această rânduială este făcută într-un mod logic astfel încât într-un an de zile cele mai importante lucruri din descoperirea lui Dumnezeu să le cunoaștem în decursul anului bisericesc. Eu spun de multe ori (într-un mod didactic) că într-un an de zile trăim ca la școală un ciclu de pregătire. Dacă am înțelege sensul adevărat al evangheliilor noi am promova spiritual, am trece în anul următor în așa fel încât la sfârșitul vieții să putem spune; Doamne primește măcar osteneala acelor ani în care eu am fost prezent în casa ta.

Când spunem Cuvântul lui Dumnezeu noi îl identificăm cu Fiul lui Dumnezeu sau Dumnezeu-Cuvântul care este Cuvântul revelat, cuvântul care fundamentează tot ceea ce se întâmplă în viața noastră spirituală. Cuvântul pune temelie la ceea ce se va întâmpla. La Sfânta Liturghie noi punem pâinea și vinul care se vor preface în Trupul Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Dacă nu am avea un temei, un fundament biblic, atunci tot ceea ce spunem noi nu ar fi altceva decât o lucrare magică. Există o legătură ființială între lucrarea spirituală care se realizează în cadrul Liturghiei și fundamentul acesta pe care îl pune cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a înțelege și mai bine: dacă am renunța la prima parte, noi ortodocșii care punem accent pe partea spirituală, tainică, pe lucrarea sacramentală a Duhului Sfânt, dacă am separa Liturghia propriu-zisă de partea de început și am spune așa cum protestanții și neoprotestanții cred numai în cuvânt lăsând la o parte partea sacramentală, atunci noi nu am putea să fundamentăm această taină sacramentală. Taina separată de cuvânt devine o lucrare magică si renunțând la partea de Taină a Liturghiei și rămânând numai la textele biblice și explicarea lor atunci cuvântul rupt de taină rămâne o simplă teorie, o simplă filozofie. Doctrina creștină nu este o filozofie deși se exprimă în termeni filozofici, umani, pentru a putea fi înțeleasă însă aceasta este altceva. Partea cea mai importantă ține însă de participarea noastră la Sfânta Împărtășanie...."

† Dr. LAURENȚIU STREZA
Mitropolitul Ardealului

Sursa :aici

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
micutiu_sorin
MesajTrimis Sâm 31 Ian, 2009 2:41 am  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

1 Februarie 2009
Psalmul 41
N. T. - Matei: cap. 15, 21-28 și 2 Corinteni 6, 16-18; 7, 1


2 Februarie 2009
V. T. - Iesirea: cap. 32, 33, 34
Psalmul 42
N. T. - Matei: cap. 22, 23-46


3 Februarie 2009
V. T. - Iesirea: cap. 35, 36, 37
Psalmul 43
N. T. - Matei: cap. 23


4 Februarie 2009
V. T. - Iesirea: cap. 38, 39, 40
Psalmul 44
N. T. - Matei: cap. 24, 1-35


5 Februarie 2009
V. T. - Levetic: cap. 1, 2, 3
Psalmul 45, 46
N. T. - Matei: cap. 24, 35-51


6 Februarie 2009
V. T. - Levetic: cap. 4, 5, 6
Psalmul 47
N. T. - Matei: cap. 25, 1-30


7 Februarie 2009
V. T. - Levetic: cap. 7, 8, 9
Psalmul 48
N. T. - Matei: cap. 25, 31-46


8 Februarie 2009
Psalmul 49
N. T. - Luca 18, 10-14 și 2 Timotei 3, 10-15


9 Februarie 2009
V. T. - Levetic: cap. 10,11,12
Psalmul 50
N. T. - Matei: cap. 26,1-35


10 Februarie 2009
V. T. - Levetic: cap. 13, 14, 15
Psalmul 51
N. T. - Matei: cap. 26,36-75


11 Februarie 2009
V. T. - Levetic: cap. 16, 17, 18
Psalmul 52, 53
N. T. - Matei: cap. 27, 1-31


12 Februarie 2009
V. T. - Levetic: cap. 19, 20, 21
Psalmul 54
N. T. - Matei: cap. 27, 31-66


13 Februarie 2009
V. T. - Levetic: cap. 22, 23, 24
Psalmul 55
N. T. - Matei: cap. 28


14 Februarie 2009
V. T. - Levetic: cap. 25, 26, 27
Psalmul 56
N. T. - Marcu 1, 1-13


15 Februarie 2009
Psalmul 57
N. T. - Luca 15, 11-32 și 1 Corinteni 6, 12-20


16 Februarie 2009
V. T. - Numeri: cap. 1, 2, 3
Psalmul 58
N. T. - Marcu 1, 14-45


17 Februarie 2009
V. T. - Numeri: cap. 4, 5, 6
Psalmul 59
N. T. - Marcu 2


18 Februarie 2009
V. T. - Numeri: cap. 7, 8, 9
Psalmul 60
N. T. - Marcu 3


19 Februarie 2009
V. T. - Numeri: cap. 10, 11, 12
Psalmul 61
N. T. - Marcu 4, 1-21


20 Februarie 2009
V. T. - Numeri: cap. 13, 14, 15
Psalmul 62
N. T. - Marcu 4, 22-41


21 Februarie 2009
V. T. - Numeri: cap. 16, 17, 18
Psalmul 63
N. T. - Marcu 5, 1-20



22 Februarie 2009
Psalmul 64
N. T. - Matei 25, 31-46 și 1 Corinteni 8, 8-13; 9, 1-2


23 Februarie 2009
V. T. - Numeri: cap. 19, 20, 21
Psalmul 65, 66
N. T. - Marcu 5, 21-43


24 Februarie 2009
V. T. - Numeri: cap. 22, 23, 24
Psalmul 67
N. T. - Marcu 6, 1-29


25 Februarie 2009
V. T. - Numeri: cap. 25, 26, 27
Psalmul 68
N. T. - Marcu 6, 30-56


26 Februarie 2009
V. T. - Numeri: cap. 28, 29, 30
Psalmul 69
N. T. - Marcu 7


27 Februarie 2009
V. T. - Numeri: cap. 31, 32, 33
Psalmul 70
N. T. - Marcu 8


28 Februarie 2009
V. T. - Numeri: cap. 34, 35, 36
Psalmul 71
N. T. - Marcu 9, 1-50


Ultima modificare efectuată micutiu_sorin la Vin 27 Feb, 2009 1:26 am, modificat de 3 ori în total

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Andreea.C
MesajTrimis Lun 02 Feb, 2009 12:45 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 16/Iun/2008
Mesaje: 48
Locație: SUCEAVA

Cuvant la 2 Februarie,
ziua Întâmpinarea Domnului

„ Si prin sufletul tau va trece sabie” (Luca II, 35)

Pentru ce cei cucernici si drepti se cerceteaza cu suferinta

Pentru ce si oamenii cei cucernici se cerceteaza cu tot felul de suferinte, eu iubitilor pot sa va arat sapte pricini.

De aceia luati aminte si ma ascultati ca pe viitor nu ve-ti avea dezvinovatire cand va ve-ti scandaliza de cele ce se petrec in lume, adica de nenorocirea celor imbunatatiti si nu va veti lamuri despre acest lucru ca si cand nu a-ti avea nici un motiv.

Primul motiv pentru care si cei cucernici sunt cercetati de suferinta este, pentru ca ei sa nu se innalte pentru faptele cele bune si pentru meritele lor, al doilea pentru a vedea ca si sfintii si cei cucernici sunt oameni neputinciosi si atunci cand cineva va sfatuieste sa-i urmati, bunaoara pe Petru si Pavel sa nu puteti zice ca aceia ar fi dobandit cu totul alta fire si nu pot fi urmati. Patimirile lor arata ca si ei au fost oameni ca si noi.

A treia pricina este ca puterea lui Dumnezeu sa se arate tare intru slabiciune si sa biruiasca chiar catusele si asa sa se inmulteasca slava lui Dumnezeu!

Al patrulea, pentru ca rabdarea ceior cucernici, cu atat mai dovedita sa fie si sa se arate ca ei nu pentru plata au slujit lui Dumnezeu, ci chiar si in mijlocul nenorocirii ei au aratat cea mai mare dragoste catre Dansul.

A cincea pricina este ca toti cei cazuti in nenorocire, la privirea celor cucernici si a suferintelor lor sa poata afla mangaiere si imbarbatare.

A sasea pricina este ca noi sa gandim la inviere si la nemurire, cand noi vedem pe un om drept plini de fapte bune, care petrece viata sa cea pamanteasca in nenumarate trude si nevrand suntem siliti a gandi la judecata cea de apoi. Caci daca oamenii nu lasa fara plata si fara raspltire pe cei ce poarta greutati, pentru ei, cu cat mai mult Dumnezeu va rasplati pe aceia care atat de mult au rabdat pentru El. Daca Dumnezeu vrea asa, atunci la sfarsitul acestei vieti trebuie sa vina alta in care ei sa-si ia rasplata pentru patimirile lor de pe pamant, in sfarsit al saptelea motiv este ca cei cucernici prin necazuri maj mult se adeveresc si se fac vrednici de o rasplatire mai mare.

Insa noi trebuie sa dovedim aceste pricini cu Sfanta Scriptura si sa aratam ca cele zise nu sunt numai vorbe omenesti ci invatatura Sfintei Scripturi. Atunci invatatura mea va avea mai multa incredintare si va patrunde mai adanc in sufletele voastre.

1. Deci mai intai Dumnezeu pentru aceia trimite nenorocire celor cucernici, pentru ca ei sa gandeasca despre sine masurat si cumpatat si ca ei sa nu se inalte pe sine pentru faptele cele bune si pentru meritele lor; avem marturie pe David si pe Pavel. Acela zice: „Bine este mie ca m-ai smerit, ca sa ma invat indreptarile tale” (Ps. CXV III, 7 1 ), iar Pavel zice: „am fost rapit pana la al treilea cer si am fost rapit in rai, si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu mi-sa mie un ghimpe in trup, un inger al satanei care sa ma bata peste obraz”. (II Cor XII, 2 , 3 , 7 ) .

Ce poate fi mai lamurit? Ca sa nu ma mandresc zice Apostolul, Dumnezeu trimite asupra mea pe ingerul satanei ca sa ma bata. El intelege aici pe slugile satanei, pe pagani, pe tirani, pe necredinciosi, care mereu prigoneau pe Apostol. Sau vrea sa arate si patimile si durerile cele trupesti. El vrea sa zica: Dumnezeu ar fi putut sa departeze de la mine aceste trude si patimi, dar ca sa nu ma mandresc pentru rapirea mea la al treilea cer si in rai, mi-a trimis aceste necazuri, acesti ingeri ai sataneijlnca si cei mai mari sfinti si tocmai cei cucernici trebuie sa fie cu mai multa bagare de seama ca sa nu se mandreasca, caci nimic nu duce mai usor la mandrie, decat constiinta de a fi facut mult bine. Deci ca cei cucernici sa nu se mandreasca Dumnezeu le trimite ispite si patimi care sa-i aduca intru smerenie si cumpatara?

2. Patimirile si necazurile ajuta ca nimeni sa nu creada ca sfintii si cei cucernici nu ar fi si ei oameni ca ceilalti oameni. De aceia Petru dupa ce a vindecat pe slabanogul zice catre toti cei ce se uitau cu mirare la dansul: „Ce va uitati la mine ca si cum cu a mea putere sau cucernicie l-am fi facut pe acesta sa umble” (Fapte III, 12). El vroia sa opreasca mirarea lor si sa-i invete ca el nu de la el si prin puterea sa proprie a savarsit aceasta fapta mare. in Listra Pavel si Barnaba nu numai ca au fost admirati, ci locuitorii adusesera inca si tauri impodobiti cu cununi si vroiau sa jertfeasca la amandoi Apostolii (Fapte XIV, 1 2 ) . in acest chip s-a format inchinarea la idoli. Caci multi barbati care au castigat in razboaie, au sarbatorit invingeri, au zidit cetati, sau altcumva prin alte fapte mari s-au facut meritosi, au fost cinstiti de popor ca Dumnezeu si toti idolii paganesti se trag de la astfel de oameni. Si ca sa nu se intample la fel si cu cei cucernici si cu cei Sfinti, Dumnezeu ingaduie ca ei sa fie biciuiti sau sa cada in boli si alte suferinte trupesti, pentru ca multimea necazurilor si ispitelor sa-i convinga pe contemporani, ca ei de la ei nu fac nimica si pentru toate trebuiesc ai multumi lui Dumnezeu. De aceia cand pe noi ne sfatuieste cineva, sa facem aceleasi fapte bune pe care le-au savarsit sfintii, noi nu putem sta impotriva si sa zicem ca aceia ar fi avut alta fire decat noi si ar fi fost astfel de oameni. Pentru aceia zice Apostolul despre Ilie: „el era un om asemenea noua patimas” (Iacov V, 1 7 ) .

3. Patimirile celor cucernici slujesc spre a arata puterea iui Dumnezeu si aceasta ne-o spune Apostolul Pavel. Cei necredinciosi cand vad patimirile unui cucernic zic Dumnezeu care ingaduie toate acestea este slab si nu poate sa ajute cinstitorilor sai. Asculta dar in ce chip Apostolul Pavel dovedeste ca tocmai prin aceasta Dumnezeu arata mai mult taria si puterea sa decat slabiciunea. Dupa ce e! a povestit ca ingerul satanei, adica prigonirea, ispita, patimile etc, il bateau peste obraz adauga: „de trei ori am rugat pe Domnul ca sa-l departeze de la mine si mi-a zis: iti este de ajuns harul meu, caci puterea mea se desavarseste in slabiciune” (II Cor XII, Cool. Dumnezeu vrea sa zica: puterea Mea tocmai atunci se arata bine, cand voi sunteti slabi si cand prin voi cei slabi se fac in numele meu lucruri mari. Era o patimire pentru Pavel cand el a fost aruncat in temnita, insa tocmai in aceasta neputinta a lui s-a aratat puterea Domnului, caci El a zguduit temnita si Apostolul a castigat pentru Hristos pe insasi mai marele temnitei, (Fapte XVI 26-34). Asemenea lucruri se pot vedea si la Petru si la ceilalti apostoli, intru necazuri lor totdeauna le-a venit intru ajutor harul lui Dumnezeu si asa deapururea patimirile lor au preaslavit puterea lui Dum.nezeu.

4. A patra pricina pentru care cei cucernici au necazuri este ca sa nu se creada ca ei slujesc lui Dumnezeu numai pentru binele cel de pe pamant. Astfel de imputari se fac mereu celor ce traiesc bine pe pamant, insasi satana a grait catre Domnul despre Iov pe cand acesta nu avea necazuri: „Crezi tu oare ca Iov i-ti slujeste fara plata? Tu ai ingradit toate cele din afara si din launtru ale casei lui” (Iov 1, 10). Satana vroia sa zica: acela numai pentru aceasta era cinstitor de Dumnezeu, caci Dumnezeu i-a trimis multa bogatie. Deci ce face Dumnezeu? Spre a arata ca Sfintii nu slujesc lui din interes, Dumnezeu a rapit de la Iov tot traiul lui bun, I-a predat saraciei si I-a lasat sa cada intr-o boala grea. Si acum Dumnezeu a risipit minciuna ce s-a zis impotriva lui Iov si a zis: „cu toate acestea, el sta departe de pacat” {Pentru cei cucernici este destula plata aceea ca ei sa poata sa slujeasca lui Dumnezeu deapururi, ei nu vor mai mare plata ca aceasta. Pana cand cel cucernic este invaluit cu bogatia ca si cu o haina, nu se poate vedea cu desavarsire faptele cele bune ale lui, iar cand bogatia cade de pe dansul ca o haina, si el se arata despuiat de bunurile cele pamantesti ca si gol, atunci este laudat ca si Iov pentru rabdarea lui si pentru biruinta lui in lupta cu necazurile.

5. Insa necazul nu dovedeste numai statornicia celor cucernici, ci aduce si altora mare mangaiere. Caci ce zice Hristos: „Fericiti ve-ti fi cand va vor ocara pe noi si va vor prigoni, si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra mintind pentru mine bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri” (Matei V, 11 -12). Asadar patimirile celor cucernici precum insasi Hristos voieste trebuie sa serveasca crestinilor spre incurajare. Tot asa mangaie Pavel pe Macedoneni aratandu-le patimirile altor crestini si zice: „voi fratilor urmatori v-ati facut ai Bisericilor lui Dumnezeu care sunt in ludeia pentru ca ati suferit si voi aceleasi de la cei de un neam cu voi, dupa cum si ele de la iudei” (1 Tes. II, 14). Cu aceiasi mangaiere intareste Pavel pe Evrei, numindu-i pe toti drepti, care au fost aruncati in cuptor sau in groapa, care au fost alungati in pustii, in pesteri, au trait in foame si mare lipsa (Evrei XI, 36-40). Pentru cei nenorociti este mare mangaiere, patimirea altora.

6. Asculta mai departe de la Apostolul Pavel cum patimirile ne aduc aminte de inviere. El zice: „Daca m-am luptat in Efes cu fiarele cele salbatice ce folos imi este, daca mortii nu se vor “scula?” (1 Cor XV, 32). Si iarasi „nadajduind in Hristos numai in viala aceasta, mai ticalosi decat toti oamenii suntem” (1 Cor XV, 19). El vrea sa zica: noi trebuie sa suferim in lumea aceasta nenumarate patimiri.

Cine altul ar fi mai nenorocit decat noi, daca TIU am crede in viata vesnica? Dumnezeu nu ar ingadui ca tocmai cinstitorii lui sa ajunga in mii de primejdii si incercari, daca ei nu de primit in cealalta lume ca plata niste bucurii mult mai . Dar fiindca Dumnezeu nu poate ingadui una ca aceasta Ctevedit ca el a gatit o viata mult mai buna si mai slavita in care va incununa pe luptatorii sai pentru cucernicie, si-i va incununa tea ochilor a toata lumea.

Asa dar cand tu vezi pe un drept murind in nevoie si in nenorocire, in boala si in saracie, sau in orice alt necaz, atunci tu sine: daca nu ar fi inviere si judecata, Dumnezeu nu ar pe acest cucernic care pentru Dansul a suferit atat de multe sa moara intru atata necaz.

Dintru aceasta este incredintat ca pe cei cucernici ii asteapta o alta viata mai buna decat aceasta de acum.

7. In sfarsit prin necazuri cei cucernici mai mult se adeveresc si se fac vrednici de mai mare rasplatire. Apostolul zice: „Necazul aduce rabdare, rabdarea aduce incercare, incercarea aduce nadejde, iar nadejdea nu rusineaza” (Rom V 3-5). Vezi tu cum credinta intarita prin patimire ne da nadejdea vietii viitoare? Asa dar eu nu fara temei am zis, ca patimirile intaresc in noi nadejdea invierii, si ca ele imbunatatesc pe aceia care au suportat incercarile. Precum aurul se incearca in topitoare asa si omul se face placut lui Dumnezeu in cuptorul necazurilor si se curata de toate patimile de care fusese cuprins mai inainte. Deci si plata in cealalta lume va fi mai mare si cununa sa de biruinta mai slavita. Cu cat de mare a fost necazul cu atat mai mare va fi si rasplatirea, ba inca rasplatirea va fi mai mare decat necazul caci este scris: „Caci socotesc ca patimirile vremii de acum nu sunt vrednice de marirea care ni se va descoperi” (Rom. V I I I 1 , 1 8 ) .

Deci fiindca noi am aratat atatea pricini pentru ce si necazurile vin si asupra celor cucernici si sfinti, de acum noi sa nu ne mai suparam pentru cercarile ce ni le trimite Dumnezeu, sa nu ne descurajam nici sa ne tulburam, ci sa ne folosim de ele spre intarirea sufletelor noastre si sa invatam si pe altii despre folosul necazurilor

Deci tu de pilda vezi nenorocit si saracit pe un om binefacator care a intrebuintat averea sa pentru saraci nu te tulbura si nu carti asupra proniei dumnezeiesti.

Saracilor le va ajuta Dumnezeu pe alta cale, iar pe cel nenorocit suportarea cu rabdare a necazului il foloseste mai mult decat milostenia lui cea bogata.

Cum ca rabdarea este o fapta mai buna decat milostenia o aflam din istoria lui Iov.

Pe cand el avea avere, deschidea casa lui saracilor si impartea toate la cei lipsiti. Dar mai mare si mai slavit s-a facut el cand a rabdat cu statornicie si vestea despre pierzarea casei sale. El imbraca pe cel gol cu lana oilor sale, dar el a fost mai mare si mai slavit cand primind vestea ca oile sale s-au pierdut, nu a cartit ci a multumit lui Dumnezeu.

Inainte el arata iubire de oameni, acum o adevarata intelepciune: El nu a zis: ”acum am pierdut turmele de la care mii de oameni primeau hrana lor. Chiar daca eu personal nu eram vrednic de o astfel de bunastare, totusi pentru aceia carora eu le veneam in ajutor cu ele, ar fi trebuit sa ma cruti”. El nu a zis si nu a gandit nimic de acestea, caci el stia ca ce a facut Dumnezeu este bine facut. Urmeaza lui si necazul tau cel vremelnic iti va aduce fericirea cea vesnica. Amin.

Sf.Ioan Gură de Aur(Predici la duminici și sărbători)

_________________
Tu trebuie sa fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume. (Mahatma Ghandi)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
micutiu_sorin
MesajTrimis Vin 27 Feb, 2009 1:39 am  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

1 Martie 2009
Psalmul 72, 73
N. T. - Ap. Romani 13, 11-14; 14, 1-4; Ev. Matei 6, 14-21


2 Martie 2009
V. T. - Deutronom: cap. 1, 2, 3
Psalmul 74, 75
N. T. - Marcu: cap. 10, 1 - 27

3 Martie 2009
V. T. - Deutronom: cap. 4, 5, 6
Psalmul 76
N. T. - Marcu: cap. 10, 28 - 52

4 Martie 2009
V. T. - Deutronom: cap. 7, 8, 9
Psalmul 77
N. T. - Marcu: cap. 11

5 Martie 2009
V. T. - Deutronom: cap. 10, 11, 12
Psalmul 78
N. T. - Marcu: cap. 12, 1 - 27

6 Martie 2009
V. T. - Deutronom: cap. 13, 14, 15
Psalmul 79
N. T. - Marcu: cap. 12, 24 - 44

7 Martie 2009
V. T. - Deutronom: cap. 16, 17, 18
Psalmul 80, 81
N. T. - Marcu: cap. 13


8 Martie 2009
Psalmul 82
N. T. -Ap. Evrei 11, 24-26; 32-40; Ev. Ioan 1, 43-51


9 Martie 2009
V. T. - Deutronom: cap. 19, 20, 21
Psalmul 83
N. T. - Marcu: cap. 14, 1 - 31

10 Martie 2009
V. T. - Deutronom: cap. 22, 23, 24
Psalmul 84
N. T. - Marcu: cap. 14, 32 - 72

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Afișează mesajele pentru a le previzualiza:   
Ora este GMT + 3 ore

Subiectul următor
Subiectul anterior
Pagina 2 din 5
Du-te la pagina Anterioară  1, 2, 3, 4, 5  Următoare
Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului  ~  "Cercetați Scripturile"

Crează un subiect nou   Răspunde la subiect

Mergi direct la:  

  Nu puteți crea un subiect nou în acest forum
Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum

  Utilizator:    Parola:      Autentifică-mă automat la fiecare vizită       



phpBB si NoseBleed