Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului

 

Autor Mesaj
<  "Cercetați Scripturile"  ~  Tâlcuiri la cartea Facerea (Geneza)
s.claudiu
MesajTrimis Mie 13 Ian, 2010 2:32 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 12/Noi/2009
Mesaje: 1084
Locație: Deva

Cum anume tâlcuiesc Sfinții Părinti prima carte a Sfintei Scripturi?
La această întrebare găsiți AICI, un răspuns detaliat.


Ultima modificare efectuată de către s.claudiu la Mie 13 Ian, 2010 3:43 pm, modificat de 1 dată în total

_________________
"Rămâi prieten cu Iisus", pentru că dacă vei fi prieten cu El, am șanse și eu la prietenia ta."
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
s.claudiu
MesajTrimis Mie 13 Ian, 2010 2:36 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 12/Noi/2009
Mesaje: 1084
Locație: Deva

Cum să citim „Cartea Facerii” – Sfinții Părinți: cheia noastră pentru înțelegerea Facerii

" În Sfinții Părinți aflăm „mintea Bisericii” – înțelegerea vie a revelației lui Dumnezeu. Ei sunt legătura noastră între vechile texte ce cuprind descope­rirea dumnezeiască și realitatea de astăzi. Fără o asemenea legătură fiecare om rămâne de capul lui – rezultatul fiind zecile de mii de interpretări și de secte.

Există multe tâlcuiri patristice la Facere, ceea ce ne arată deja că este o scriere socotită a fi extrem de însemnată de către Părinții Bisericii. Să vedem deci care Părinți au vorbit despre ea și ce cărți au scris.

În cursul de față voi folosi în principal patru tâlcuiri ale primilor Părinți:

1. Sfântul Ioan Gură de Aur a scris o tâlcuire mai pe larg și una mai pe scurt la Cartea Facerii. Cea mare, numită Omilii la Facere, este de fapt un șir de predici rostite în timpul Postului Mare, căci în timpul acestui Post Cartea Facerii se citește în biserică. Cartea cuprinde șaizeci și șapte de omi­lii și are vreo șapte sute de pagini. În alt an, Sfântul Ioan a rostit alte Omilii, cuprinzând încă vreo câteva sute de pagini. A mai scris și un tratat in­titulat Despre facerea lumii, de peste o sută de pagini. Deci, la Sfântul Ioan Gură de Aur găsim peste o mie de pagini de tâlcuiri la Facere. Este unul dintre principalii tâlcuitori ai acestei cărți.

2. Sfântul Efrem Sirul, cam din aceeași perioadă cu Sfântul Ioan Gură de Aur, are și el o tâlcuire a întregii cărți. În lucrarea sa, numită simplu Tâlcuire la cărțile Bibliei, mai multe sute de pagini sunt dedicate Facerii. Sfântul Efrem este foarte prețuit ca tâlcuitor al Vechiului Testament, fiindcă știa ebraica, era un „răsăritean” (adică avea o mentalitate răsăriteană) și cunoștea științele.

3. Sfântul Vasile cel Mare a rostit câteva omilii despre cele Șase Zile ale Facerii, intitulate Hexaimeron (adică Cele Șase Zile). în literatura Bisericii timpurii există și alte Hexaimera, unele datând chiar din veacul al doilea. Dar cel a Sfântului Vasile, am putea zice, are cea mai mare autoritate. El nu aco­peră întreaga Facere, ci doar primul capitol. O altă carte a sa pe care o vom cita se cheamă Despre obârșia omului, un fel de continuare la Hexaimeron.

4. În Apus, Sfântul Ambrozie al Mediolanului, citind omiliile Sfântului Vasile, a scris el însuși omilii asupra celor Șase Zile. Hexaimeronul său este ceva mai lung, în jur de trei sute de pagini. Sfântul Ambrozie a mai scris și o carte întreagă despre Rai, continuare la Hexaimeron, ca și o carte despre Cain și Abel.

Pe lângă aceste tâlcuiri fundamentale, vom cerceta un număr de cărți ce nu discută întreaga Carte a Facerii sau întregul celor Șase Zile. De pildă, fratele Sfântului Vasile, Sfântul Grigorie al Nyssei, are o carte Despre face­rea omului, care discută amănunțit sfârșitul primului capitol și începutul celui de-al doilea capitol al Facerii.

Am folosit, de asemenea, și lucrări care expun dogmatica ortodoxă. Car­tea Sfântului Ioan Damaschin, Despre credința ortodoxă, cuprinde multe capitole de întrebări asupra celor Șase Zile, zidirea omului, cădere, Rai ș.a.m.d. Catehismele Bisericii vechi – Marele cuvânt catehetic al Sfântului Grigorie al Nyssei și Cuvintele catehetice ale Sfântului Chirii al Ierusalimu­lui – au și ele câteva amănunte despre aceste probleme.

Pentru o problemă aparte asupra concepției patristice despre lume am fo­losit tratatele despre înviere ale Sfinților Athanasie cel Mare, Grigorie al Nyssei și Ambrozie al Mediolanului.

Sfântul Simeon Noul Teolog a scris omilii despre Adam, cădere și lumea dintâi, pe care le avem în englezește în cartea The Sin of Adam. (Păcatul lui Adam).

Există apoi felurite scrieri ale Sfântului Grigorie Teologul despre zidirea omului, firea omenească și sufletul omului. Sfântul Macarie cel Mare, Avva Dorothei, Sfântul Isaac Sirul și alți scriitori ascetici vorbesc adesea despre Adam și cădere. Întrucât țelul principal al nevoinței ascetice este reîntoarce­rea la starea lui Adam de dinainte de cădere, ei scriu despre înțelesul căderii, despre ce anume era Raiul și ce înseamnă a încerca să te întorci în el.

Fericitul Augustin atinge subiectul Facerii în Cetatea lui Dumnezeu; Sfântul Grigorie Palama scrie despre unele aspecte ale Facerii în lucrările sale apologetice, iar Sfântul Grigorie Sinaitul scrie și el despre Rai.

(Există, de asemenea, unele tâlcuiri târzii pe care, din nefericire, nu le-am văzut. Una aparține Sfântului Ioan din Kronstadt, la Hexaimeron, iar cealaltă Mitropolitului Filaret al Moscovei, la Facere.)

Acești Părinți nu ne dau toate răspunsurile Ia întrebările pe care ni le-am putea pune despre Cartea Facerii; îi citim mai curând spre a dobândi o atitu­dine proprie față de Facere. Uneori Părinții par a se contrazice unul pe altul sau a vorbi într-un mod pe care l-am putea socoti nefolositor pentru proble­mele noastre de azi. De-aceea trebuie să avem câteva principii de temelie care să guverneze felul nostru de a înțelege atât Cartea Facerii, cât și pe Sfinții Părinți. "

Cuv. Seraphim Rose
Din „Cartea Facerii, Crearea Lumii și Omul începuturilor”
Editura Sophia, București, 2006


Sursa

_________________
"Rămâi prieten cu Iisus", pentru că dacă vei fi prieten cu El, am șanse și eu la prietenia ta."
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
s.claudiu
MesajTrimis Mie 13 Ian, 2010 2:45 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 12/Noi/2009
Mesaje: 1084
Locație: Deva

Cele sase zile luate pe rand in talcuirea Cuv. Seraphim Rose:

Arrow Facere 1,1
Arrow Facere 1,1-2
Arrow Facere 1,3
Arrow Facere 1,4
Arrow Facere 1,5
Arrow Facere 1,6-8
Arrow Facere 1,9-10
Arrow Facere 1,11-13
Arrow Facere 1,14-19
Arrow Facere 1,20-23
Arrow Facere 1,24-31

_________________
"Rămâi prieten cu Iisus", pentru că dacă vei fi prieten cu El, am șanse și eu la prietenia ta."
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
s.claudiu
MesajTrimis Joi 14 Ian, 2010 11:19 am  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 12/Noi/2009
Mesaje: 1084
Locație: Deva

"Dumnezeu a facut pe om inocent, drept, virtuos, lipsit de suparare, fara de grija, luminat cu toata virtutea, incarcat cu toate bunatatile, ca o a doua lume, un microcosm in macrocosm, un alt inger inchin ator, compus, observatorul lumii vazute, initiat in lumea spirituala, imparatul celor de pe pamant, condus de sus, pamantesc si ceresc, vremelnic si nemuritor, vazut si spiritual, la mijloc intre maretie si smerenie, acelasi si duh si trup; duh, din pricina harului, iar trup din pricina mandriei; duh, ca sa ramana si sa laude pe binefacator, trup ca sa sufere si prin suferinta sa-si aminteasca si sa se instruiasca cand se mandreste cu maretia. Animal condus aici, adica in viata prezenta, dar mutat in alta parte, adica in veacul ce va sa fie; iar termenul final al tainei este indumnezeirea sa prin inclina tia catre Dumnezeu. Se indumnezeieste prin participarea la iluminarea dumnezeiasca si nu prin transformarea sa in fiinta dumnezeiasca. Dumnezeu l-a facut pe om prin fire fara de pacat, iar prin vointa liber. Spun fara de pacat, nu pentru ca ar fi incapabil de a pacatui - caci numai Dumnezeirea este incapabila de pacat - ci pentru ca nu are in firea sa facultatea de a pacatui, ci mai mult in libertatea vointei. Avea adica puterea sa ramana si sa progreseze in bine ajutat fiind de darul dumnezeiesc, dupa cum avea si putere sa se intoarca de la bine si sa ajunga la rau, lucru pe care Dumnezeu il ingaduia, pentru motivul ca omul era inzestrat cu liberul arbitru. Nu este virtute ceea ce se face prin forta. "

"Dogmatica" de Sf. Ioan Damaschin

_________________
"Rămâi prieten cu Iisus", pentru că dacă vei fi prieten cu El, am șanse și eu la prietenia ta."
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
s.claudiu
MesajTrimis Joi 14 Ian, 2010 11:28 am  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 12/Noi/2009
Mesaje: 1084
Locație: Deva

Arrow Părintele Stanilaoe, spune că Dumnezeu și-a creat din nimic un partener de dialog, pentru eternitate, iar Sfântul Grigorie de Nyssa îl completează spunând:
"Trebuia ca lumină să nu fie nevăzută, slava să nu rămână fără martor, bunatatea să nu fie fără o altă persoană care să se bucure de ea și celelalte daruri câte se văd în jurul firii dumnezeiești să nu fie fără o altă persoană care să se bucure de ea și celelalte daruri câte se văd în jurul firii dumnezeiești să nu rămână fără efect, nefiind cineva care să se împărtășească și să se bucure de ele"

Arrow "... În cartea Facerii ne este dezvăluit gândul cel dintâi al lui Dumnezeu pentru Om. Dumnezeu, Care a înfăptuit și cerurile, și pământul, și tot ce este, printr-un singur cuvânt – “Să fie…" – când ajunge la om altfel purcede: Se oprește, cum ar fi, și se sfătuiește “sfatul cel mai înainte de veci": “Să facem om după chipul Nostru și după asemănare…" (Facerea 1, 28 ) – și a făcut pe Adam. Și Adam era unul, stând înaintea Feței Dumnezeului său, purtând în trupul său toată omenirea ce avea să fie.

Dar Dumnezeu, în al cărui Chip l-a făcut pe om, nu este o Persoană singură (“…chipul Nostru…"); și găsește că: “nu este bine a fi omul singur; să-i facem ajutor…" (Facerea 2, 19), și în cele din urmă, din trupul său, o scoate și pe Eva, prin care avem să ne naștem toți cei ce am umplut pământul în cursul istoriei. …Și totuși: “Să facem om…" – nu “oameni", nu “omenire", ci “om". Deci toată această omenire, toți acești oameni, bărbați și femei (ca să nu mai vorbim de “mase", de “gloate" și alte asemena lor, concepte care nicidecum nu-și au locul în viața adevărată a rugăciunii), fie ei “ca nisipul mării și ca iarba pământului" în număr, și “ca stelele cerului" – toți aceștia, suntem un om, în chipul Dumnezeului nostru, Care în trei persoane este un Dumnezeu; aceasta, totuși, nu se va putea plini decât atunci când se va desăvârși în noi, în cele din urmă, în veșnicie, acea asemănare la care nu vom putea ajunge până nu se va naște și mântui cel din urmă ce mai are a se naște din femeie (cf. Ev. 11, 40)...."(Parintele Rafail Noica - articolul complet aici)

_________________
"Rămâi prieten cu Iisus", pentru că dacă vei fi prieten cu El, am șanse și eu la prietenia ta."
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Crystina
MesajTrimis Mie 10 Feb, 2010 11:34 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 09/Sep/2009
Mesaje: 1006

În manualul de Liturgică al Pr. prof. dr. Ene Braniște se spune:

"Ziua liturgică este intervalul de timp dintre două seri consecutive ... Datina aceasta este moștenită din tradiția iudaică de socotire a timpului, așa cum o vedem concretizată, de exemplu, în referatul biblic al zidirii lumii, unde zilele creației sunt numărate începând cu seara și continuând cu dimineața: "Și a fost seara și a fost dimineață, ziua intai..."etc

Acum am o întrebare, ziua începe dimineața sau seara?

_________________
MULȚUMESC DOAMNE! “Mulțumesc pentru că mi-ai dat posibilitatea să împărtășesc acest mesaj și pentru că mi-ai dat atâtea persoane minunate cărora să-l pot împărtăși.”
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Crystina
MesajTrimis Mie 10 Feb, 2010 11:49 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 09/Sep/2009
Mesaje: 1006

Omilii la Hexaemeron, de Sf. Vasile cel Mare.
Cel mai renumit comentariu la cele șase zile ale Creației.

_________________
MULȚUMESC DOAMNE! “Mulțumesc pentru că mi-ai dat posibilitatea să împărtășesc acest mesaj și pentru că mi-ai dat atâtea persoane minunate cărora să-l pot împărtăși.”
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Nelu Duca
MesajTrimis Joi 11 Feb, 2010 12:24 am  Răspunde cu citat (quote)
Moderator


Data înscrierii: 26/Mai/2006
Mesaje: 2973
Locație: Zalău

Slăvit să fie Domnul!

Avem de-a face cu două noțiuni diferite:

1. ZIUA CALENDARISTICĂ - începe la ora 00.00 și se termină la ora 24.00.

2. ZIUA LITURGICĂ - începe seara cu Vecernia (la asfințitul soarelui) și se termină după 24 de ore (la asfințitul soarelui).

Slăvit să fie Domnul!

_________________
"Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera." (Ps. 125. 5)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Codul Yahoo Messenger
Crystina
MesajTrimis Joi 11 Mar, 2010 11:32 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 09/Sep/2009
Mesaje: 1006

Distrugerea Sodomei părea un basm pentru ginerii lui Lot

Facerea 19, 14: „Atunci a ieșit Lot și a grăit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui, și le-a zis: «Sculați-vă și ieșiți din locul acesta, că va să piardă Domnul cetatea». Ginerilor însă li s-a părut că el glumește.“

Graba lui Lot de a păzi porunca Oaspeților săi, precum și grija pentru rudele sale se vădesc în acest fragment biblic. Patriarhul iese pentru a-i avertiza pe ginerii săi, sau mai degrabă pe logodnicii fetelor lui Lot, căci ele nu cunoscuseră încă bărbat (Facerea 19, 8: „Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat...“). „Contextul impune adoptarea versiunii ebraice, de vreme ce fiicele lui Lot (cele două și singurele) locuiau în casa tatălui lor, ceea ce înseamnă, în mod sigur, că încă nu erau căsătorite efectiv“, aflăm într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, Ediție jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta. Și în comentariile Sfântului Ioan Gură de Aur, privind situația conjugală a logodnicilor, găsim lămuriri în acest sens: „Era obicei la cei vechi ca logodna să se facă cu mult timp înainte de căsătorie și de multe ori logodnicii locuiau la un loc cu logodnicele, împreună cu părinții“. Iar faptul că cei doi „luaseră pe fetele lui“, iar Scriptura îi numește „gineri“ reliefează consimțământul părinților în logodna tinerilor.

Așa cum spuneam, Lot i-a crezut pe Îngeri și, în grabă, a depus un efort serios pentru a-i convinge pe copiii săi să găsească scăpare părăsind cetatea. Partea a doua a versetului ne spune însă că „ginerilor li s-a părut că el glumește“, aceștia nefăcând altceva decât să ridiculizeze ideea că Dumnezeu va nimici Sodoma. „Iată că și ei erau din același aluat rău! Dumnezeu, vrând să-l scape repede de înrudirea cu ei, nici n-a îngăduit să se amestece aceia cu fetele dreptului, ci i-a luat din lume mai înainte și pe ei, împreună cu cei răi“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur. Faptul că un om precum Lot, ale cărui gesturi și acțiuni exprimă o seriozitate imensă, nu e crezut de proprii gineri, cărora li se pare „că glumește“, denotă neseriozitatea fiilor săi prin alianță. „Deci când au auzit ginerii din gura dreptului Lot de grozava amenințare, l-au luat în râs și au socotit basm spusele lui. Dreptul făcuse ce era dator să facă, a vrut să-i scape de pedeapsă; își logodise doar fetele cu ei. Ginerii lui, însă, nici n-au vrut să audă, ci continuau să râdă de el, dar au cunoscut pe pielea lor, că nu spre folosul lor au râs de dreptul Lot“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur.

Lucian APOPEI - Ziarul Lumina

_________________
MULȚUMESC DOAMNE! “Mulțumesc pentru că mi-ai dat posibilitatea să împărtășesc acest mesaj și pentru că mi-ai dat atâtea persoane minunate cărora să-l pot împărtăși.”
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
vasiliosnyka
MesajTrimis Mar 13 Apr, 2010 6:11 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 28/Mai/2008
Mesaje: 251

Ce știți despre zilele creației? Au fost zile de 24 de ore sau au fost ere geologice?

_________________
Olimpiado, nimic nu egaleaza in glorie rabdarea in suferinte!
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
s.claudiu
MesajTrimis Mie 14 Apr, 2010 10:15 am  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 12/Noi/2009
Mesaje: 1084
Locație: Deva

Evreii după cum citim în Sfânta Scriptură începeau ziua la apus și o sfârșeau la începutul apusului următor (Levitic 23,32; Deuteronom 16,6). În plus, limbajul poruncii a patra nu lasă nici o umbră de îndoială că seara și dimineața raportului creațiunii sunt părți componente ale unei zile terestre. Porunca aceasta, referindu-se în cuvinte clare la săptămâna Creației, declară: „Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit” (Exod 20,11).

Ideea zilelor ca ere geologice, a fost adusă în discuție de cei care susțin teoria lui Darwin, de geologii și biologii care i-au învățat pe oameni și încă îi mai învață, să creadă că această istorie a pământului cuprinde milioane de ani, în care formațiunile geologice se formau, iar speciile de viețuitoare evoluau într-un ritm lent.

Sfânta Scriptură combate clar această teorie, iar Sfinții Părinți, cei care inspirați de Duhul Sfânt s-au străduit să ne facă mai ușoară calea de a înțelege Cuvântul lui Dumnezeu,vorbesc clar despre șapte zile ale Creației și nu de perioade de durate nedefinite. Ca și creștini suntem, îndreptățiți să credem și să nu ne îndoim că ei nu au spus adevărul.
Să credem că expresia în ebraică: „seară a fost, dimineață a fost, ziua întâi”, ne arată clar că este vorba de o zi de 24 de ore.

Unii ca să combată învățătura Bisericii vin și ne pun în față, interpretând în mod voit greșit cuvintele Sf. Petru: „Pentru Domnul o zi este ca o mie de ani” (2 Petru 3,8 ), uitând că Dumnezeu este în afara timpului, uitând de contextul în care Sf. Petru a rostit aceste cuvinte dorind să ne arat că Dumnezeu nu poate legat de timp. Acelaș lucru îl afirmă si psalmistul David:" Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut și ca straja nopții" ( Ps. 89, 4)

Și pentru că fr. " vasiliosnyka " spunea pe un alt topic că ne-am cam obișnuit să spunem că Sfinții Părinți au spus fără a da numele acelor sfinți la care facem trimitere iată la care din acești minunați oameni ai lui Dumnezeu am făcut eu trimitere mai sus:

Sfântul Ioan Gură de Aur:
"Și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric; și a numit Dumnezeu lumina zi și întunericul l-a numit noapte."
A împărțit fiecăruia locul său propriu fixându-le de la început unele hotare, pe care să le păzească mereu neîmpiedicat. Și orice om cu judecată poate vedea că de atunci și până acum nici lumina n-a depășit propriile ei hotare și nici întunericul n-a călcat rânduiala sa, făcând amestec și tulburare. E îndestulător numai acest lucru ca să-i facă pe cei ce vor să se îndărătnicească să asculte și să se supună cuvintelor dumnezeieștii Scripturi, să imite și ei rânduiala acestor stihii, a luminii și a întunericului, care păzesc neîmpiedicat drumul lor și nu depășesc măsurile proprii, ci își cunosc propria lor natură.
A numit o zi sfârșitul zilei și sfârșitul nopții, ca să fie o ordine și un șir în cele văzute, și ca să nu fie nici un amestec…

Sfântul Victorin:
“Facerea lumii: la început Dumnezeu a făcut lumina și a împărțit-o în măsura exactă de 12 ore zi și 12 ore noapte, din pricina mai presus de îndoială ca noaptea să urmeze zilei ca prilej de odihnă după lucrarea omului; și ca iarăși să urmeze ziua, și astfel lucrul să fie cumpănit de această schimbare cu odihna, iar aceasta să fie înviorată de lucrarea din timpul zilei. „Și a patra zi făcu Dumnezeu cei doi luminători: luminătorul cel mare spre stăpânirea zilei și luminătorul cel mic spre stăpânirea nopții”.” (Despre Facerea lumii, NPNF1, vol. 7, pp. 341-343)

Sfântul Vasile cel Mare:
"Și s-a făcut seară și s-a făcut dimineață, zi una"
A spus "una", pentru că voia să determine măsura zilei și a nopții, unind timpul zilei și al nopții, ca să plinească durata celor douăzeci și patru de ore ale unei zile, care cuprinde negreșit și ziua și noaptea, încât chiar dacă din pricina schimbărilor mersului soarelui se întâmplă ca o zi să aibă mai multe ore ca cealaltă, totuși durata celor două, a zilei și a nopții, să se înscrie în timpul destinat lor, ca și cum Moise ar fi spus: "zi una" este durata unei zile, măsura celor douăzeci și patru de ore;” (Hexaemeron 2)

Sfântul Ambrozie al Mediolanului:
„Încă prealimpede a spus ziua cea una, iar nu ziua cea dintâi. Căci a putut numi întâia zi și a doua și a treia zi și celelalte pe rând – și aceasta părea a fi ordinea – însă a pus lege să fie numită zi cele douăzeci și patru de ceasuri ale zilei și ale nopții. Încât dacă zice: măsura a douăzeci și patru de ceasuri, înseamnă că este răstimpul unei zile.” (Hexameron 6:75, FC 42:282)

_________________
"Rămâi prieten cu Iisus", pentru că dacă vei fi prieten cu El, am șanse și eu la prietenia ta."
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
vasiliosnyka
MesajTrimis Mie 14 Apr, 2010 7:32 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 28/Mai/2008
Mesaje: 251

Vă mulțumesc pentru relevanța textelor alese! Stă în puterea lor să risipească orice confuzie. Părintele Serafim Rose în cartea sa "Cartea Facerii crearea lumii și omul începuturilor" face un studiu foarte elocvent și pertinent în această direcție. Cred că fratele Claudiu o cunoaște.

_________________
Olimpiado, nimic nu egaleaza in glorie rabdarea in suferinte!
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
micutiu_sorin
MesajTrimis Mie 14 Apr, 2010 9:44 pm  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

Aici găsiți "CARTEA FACERII, CREAREA LUMII SI OMUL INCEPUTURILOR" - extrase - de Ieromonah Serafim Rose, amintită de fr. Vasilică mai sus

Mai puteți răsfoi online și "ORTODOXIA ȘI EROAREA EVOLUȚIONISTĂ", de Firmilian Gherasim si Ion Vlăducă

-

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
s.claudiu
MesajTrimis Mar 08 Iun, 2010 9:15 am  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 12/Noi/2009
Mesaje: 1084
Locație: Deva

INTREBARE:
La ce se refera versetul din Geneza 4:26 cand spune "Atunci au inceput oamenii sa cheme Numele Domnului"?


RASPUNS:
Interpretarea acestui fragment biblic este in fapt subiect de disputa intre comentatori. Baza acestei dispute este cuvantul ebraic "huhal", tradus adesea prin "a inceput", insa care poate in anumite conditii fi tradus si prin "profanare" ("hilul"). Va voi oferi in continuare trei opinii din cele ale comentatorilor clasici asupra Torei, cu mentiunea ca exista cu siguranta si altele...

Rashi (rabinul Shlomo ben Itzhak, 1040-1105, Franta): "oamenii din acea vreme au inceput sa considera ca alti oameni si chiar obiecte sunt de fapt dumnezei, transformandu-i in idoli si aducandu-le sacrificii"

Rashbam (rabinul Shmuel ben Meir, 1085-1158, Franta): "oamenii au inceput sa se roage [lui Dumnezeu] din cauza necazurilor care deveneau din ce in ce mai multe"

Avraham Ibn Ezra (rabinul Avraham ben Meir Ibn Ezra, 1092?-1167, Spania): "versetul vorbeste despre 'inceput' [deoarece] oamenii au inceput sa se roage [lui Dumnezeu]. Daca ar fi fost vorba despre 'profanare', Numele lui Dumnezeu ar fi fost imediat dupa cuvantul 'huhal' (hilul Hashem - profanarea Numelui divin".

INTREBARE:
"Uriasii erau pe pamant in vremurile acelea,si chiar si dupa ce s-au impreunat fiii lui DUMNEZEU cu fetele oamenilor si le-au nascut ele copii: acestia erau vitejii cari au fost in vechime, oameni cu nume." (Geneza 6:4) As vrea, cu ajutorul dumneavoastra, sa pot intelege mai bine acest verset. Toate bune!


RASPUNS:
Paragraful pe care il aduceti in discutie este unul dintre cele mai criptice si dificil de inteles din Cartea Genezei, poate chiar din intreaga Tora. Deoarece nu sunt convins ca il pot explica pe deplin, ceea ce voi incerca in continuare sa fac este sa va ofer cateva idei referitoare la acest pasaj, cu speranta ca ea va aduce un pic de lumina...

In primul rand, cuvantul "uriasi" este de fapt o traducere eronata. In ebraica, Tora foloseste cuvantul "nefilim", care se traduce mult mai corect prin "cei cazuti". Conform unei explicatii a Midrash-ului, nefilim erau ingeri decazuti, care au sosit pe pamant si s-au lasat corupti de omenire, practicand relatii sexuale imorale cu "fetele oamenilor". O alta varianta este aceea ca nefilim erau produsul uniunilor interzise dintre fetele oamenilor si bnei elohim. Ceea ce este interesant este ca nefilim apar inca o data in Tora, in Numeri 13:32, atunci cand cercetasii trimisi in Tara Sfanta se intorc speriati de aceste fapturi de dimensiuni impresionante.

Bnei elohim este de asemenea o sintagma ambigua. In ebraica, cuvantul "elohim" poate avea doua sensuri: Dumnezeu sau judecatori. Astfel, bnei elohim (sau bnei E-lohim) pot fi fiii lui Dumnezeu (posibil ingerii ?!?) sau fiii judecatorilor si liderilor oamenilor, care profita de puterea lor pentru a seduce fetele oamenilor (a se vedea versetele imediat precedente, Geneza 6:1-3). Nu exista un consens intre comentatorii biblici referitor la identitatea acestor bnei elohim si a nefilim.

INTREBARE:
Ce semnificatie are pomul din care au mancat Eva si Adam? Ce reprezenta el in gradina Eden?


RASPUNS:
Copacul din care au mancat Adam si Eva este numit de catre Tora: "Pomul Cunoasterii Binelui si Raului" (in ebraica: "etz ha'daat tov va'ra"). El este legat de prima porunca divina pe care oamenii au primit-o (aceea de a nu manca din fructul acestui pom) si pe care au incalcat-o.

In Cartea Genezei, Pomul Cunoasterii este pe cat de important, pe atat de misterios. Exista numeroase opinii legate de identitatea exacta a acestui copac, Midrash-ul (Bereshit Raba) afirmand chiar ca ar fi vorba despre vita-de-vie. Conform acestei interpretari, fructul interzis era strugurele (conform halaha, vita-de-vie este considerata "pom", binecuvantarea care se rosteste la consumarea strugurilor fiind bore pri ha'etz - Creatorul fructul pomului). Alte surse identifica acest copac cu vita-de-vie plantata de Noah (Geneza 9:20). Midrash-ul afirma ca acea vita-de-vie era provenita din ramuri aduse de Potop din Gradina Edenului. Ca si in episodul biblic cu Adam si Eva, consumarea strugurilor (sau vinului in cazul lui Noah) constituie simbolul decaderii (a se citi in comentariul la pericopa Naso - 5766, disponibil pe site). Desigur, aceasta asociere dintre Pomul Cunoasterii si vita-de-vie nu este singura, alte surse identificandu-l cu alte specii de plante sau chiar numindu-l simplu Pomul Cunoasterii, fara a-i divulga identitatea exacta.

Multiple ipoteze au fost lansate referitoare la rolul acestui pom in Gradina Edenului. In principal, el este asociat cu tentatia sau instinctul rau (in ebraica: ietzer ha'ra), cu dorinta lui Dumnezeu de a-I testa pe oameni si cu decaderea. Este deosebit de interesanta si locatia exacta a acestui copac ("in mijlocul gradinii" - Geneza 3:3), ceea ce poate indica faptul ca Dumnezeu a dorit totusi ca acest copac sa fie cat mai accesibil, fie pentru a-i testa pe oameni, fie pentru ca nesocotirea vointei divine era si ea parte din planul divin de a popula pamantul. Cu alte cuvinte, daca oamenii nu ar fi nesocotit vointa divina si nu ar fi fost izgoniti din Eden, pamantul ar fi ramas nepopulat... (recomand in acest sens si comentariu la Pericopa Bereshit - 5762)

Alte asocieri care pot fi facute sunt cu lipsa de comunicare intre sot si sotie. Aceasta ultima interpretare se bazeaza pe diferenta dintre porunca divina continuta in Geneza 2:16-17 ("Din orice pom din gradina poti sa mananci, dar din Pomul Cunoasterii Binelui si Raului, sa nu mananci din el, pentru ca in ziua in care vei manca vei muri cu siguranta.") si modul in care Adam ii comunica aceasta porunca divina Evei in Geneza 3:2-3 ("Iar femeia i-a spus sarpelui: Din fructul oricarui pom din gradina putem manca, dar din fructul copacului care este in mijlocul gradinii, Dumnezeu a spus: sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, sa nu cumva sa muriti."). Midrash-ul explica faptul ca in incercarea sa de a o tine pe Eva cat mai departe de Pomul Cunoasterii, Adam a adaugat la porunca divina interdictia de a se atinge de pom, iar Satan, vorbind prin intermediul sarpelui, a exploatat acest fapt, impingand-o pe Eva pana cand aceasta s-a atins de copac si apoi spunandu-i: "Vezi, te-ai atins de copac si nu ai murit, poti acum sa si mananci din fructele lui si tot nu vei muri."

Desigur, subiectul este departe de a fi epuizat...


Sursa: Dvar Tora

_________________
"Rămâi prieten cu Iisus", pentru că dacă vei fi prieten cu El, am șanse și eu la prietenia ta."
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
s.claudiu
MesajTrimis Mie 23 Iun, 2010 9:24 am  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 12/Noi/2009
Mesaje: 1084
Locație: Deva

Facerea Evei din coasta lui Adam
Monogeneza între patristică și embriologie
de Prof. Cornel Dragoș

_________________
"Rămâi prieten cu Iisus", pentru că dacă vei fi prieten cu El, am șanse și eu la prietenia ta."
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Afișează mesajele pentru a le previzualiza:   
Ora este GMT + 3 ore

Subiectul următor
Subiectul anterior
Pagina 1 din 2
Du-te la pagina 1, 2  Următoare
Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului  ~  "Cercetați Scripturile"

Crează un subiect nou   Răspunde la subiect

Mergi direct la:  

  Nu puteți crea un subiect nou în acest forum
Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum

  Utilizator:    Parola:      Autentifică-mă automat la fiecare vizită       



phpBB si NoseBleed