Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului

 

Autor Mesaj
<  "Cercetați Scripturile"  ~  Ce a lasat Hristos dupa Inaltarea Sa la cer?
Pr. Avasilcai Vasile
MesajTrimis Joi 14 Ian, 2010 8:03 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 21/Iun/2008
Mesaje: 75
Locație: Comanesti

o intrebare care dupa numarul de raspunsuri a generat in lume tot atatea atitudini religioase conturindu/se in comunitati crestine ce pretind fiecare detinerea adevarului mantuitor. Dupa raspunsurile pe care le vom da putem sa ne cunoastem mai bine atitudinea duhovniceasca a sufletului...
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj
micutiu_sorin
MesajTrimis Joi 14 Ian, 2010 8:57 pm  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

Slăvit să fie Domnul!
Bine ați venit printre noi Părinte Vasile, vă dorim ședere plăcută și la cât mai multe cuvinte de învățătură care să ne hrănească sufletele noastre flămânde după Cuvântul lui Dumnezeu.

Întrebarea pusă de dvs. în titlul acestei postări, este o întrebare cu adevărat importantă. Primul meu răspuns este următorul:

Atunci când s-a înălțat cer Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a lăsat cele șapte Sfinte Taine,( Botezul, Mirungerea, Spovedania, Împărtășania, Preoția, Cununia și Maslul ) prin care să ni se împărtășească nouă celor care vom privi spre cer, de la poalele Sfintei Cruci, harul lui Dumnezeu.


Ultima modificare efectuată de către micutiu_sorin la Joi 14 Ian, 2010 9:08 pm, modificat de 1 dată în total

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Miriam
MesajTrimis Joi 14 Ian, 2010 9:04 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 02/Oct/2007
Mesaje: 5132

...și a mai lăsat un exemplu de neprinănire, și o învățătură ce duce Acasă, și a mai lăsat ochii în lacrimi ai ucenicilor privind spre norul ce-L ascunse pe Iubitul lor Învățător....și a mai lăsat un dor de a ne revedea cu El...Și a mai lăsat promisiuni: că va trimite Duhul Sfânt - Mângâietorul, Duhul Adevărului; și promisiunea că va reveni...

Vino, Doamne Iisuse!

_________________
,,Primește-mă, Tăcere, pe muntele tău sfânt, pe care rugăciunea e slobodă să plângă
Și unde fericirea e singurul cuvânt, iar mâinile întinse pot cerul tot să-l strângă.”( T. Dorz)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
vasiliosnyka
MesajTrimis Joi 14 Ian, 2010 9:48 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 28/Mai/2008
Mesaje: 251

Dincolo de orice protestantizare, singurul lucru concret rămas de la Mântuitorul Hristos, pe care nu-l pot contesta nici cei necredincioși sunt cuvintele Sale. Ele ne apar adevăratele vestigii istorice, materiale pe care le avem de la Domnul Iisus. Cele mai bune manuscrise ale antichității sunt manuscrisele Noului Testament. Singura Persoana care nu a mințit niciodată ființial este Domnul Iisus Hristos. El este singura Persoană care are suveranitatea și proprietatea cuvâtului. În cuvântul Său nu este diferență între promisiune și putere. Toate celelalte lucruri pot fi puse la îndoială de cei necredincioși, dar un cercetător cinstit, fie credincios sau necredincios va recunoaște identitatea adevărată a cuvintelor din Evanghelie.

_________________
Olimpiado, nimic nu egaleaza in glorie rabdarea in suferinte!
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Pr. Avasilcai Vasile
MesajTrimis Joi 14 Ian, 2010 10:03 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 21/Iun/2008
Mesaje: 75
Locație: Comanesti

Slavit sa fie Domnul!

,,Intr-o simplificare grosiera, se poate spune ca, dupa parerea protestanta, Hristos a lasat oamenilor Biblia. Iar potrivit perceptiei catolicilor, El a lasat lumii pe urmasul lui Hristos, pe papa. Conform experientei ortodoxe, El ne-a lasat noua pe Sine Insusi.,, Andrei Kuraev.

Ortodocsii sunt convinsi ca in Evanghelii nu este cuprins tot ceea ce Hristos a comunicat oamenilor.

Oare lucrarea lui Hristos in istorie este limitata numai la Biblie? Putem oare afirma ca El continua sa lucreze in istorie? Daca da, atunci cum?
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj
Sorin
MesajTrimis Vin 15 Ian, 2010 12:02 am  Răspunde cu citat (quote)
Moderator


Data înscrierii: 11/Iun/2005
Mesaje: 1338
Locație: Galați

Slăvit să fie Domnul și bine ai venit Părinte Vasile!

Discuția devine interesantă, dar e simplu că Hristos a lăsat un model de viețuire pentru a "re-lega" (religio) legătura pierdută cu Creatorul.

Hristos a zis că ființa nostră trebuie să se nască de Sus (din Dumnezeu) ca să putem "vedea" Împărația Cerurilor. Apoi să crească în cele duhovnicești...

_________________
"Se poate să avem dreptate cand ne plangem unii de alți... Dreptate avem, dar dragoste sigur nu avem... Dacă ai dreptate, gîndește-te că Dumnezeu nu ne-a mântuit prin dreptate. Ne-a mântuit prin dragoste..." Traian Dorz
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Vizitează site-ul autorului Codul Yahoo Messenger
Pr. Avasilcai Vasile
MesajTrimis Lun 18 Ian, 2010 8:53 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 21/Iun/2008
Mesaje: 75
Locație: Comanesti

Tot ce este nou în învațatura lui Hristos este legat numai de taina Propriei Lui Ființări.

Hristos nu S-a perceput pe Sine Însuși numai ca Învațator. Un Învațator Care să lase oamenilor „o Învațatură” care să poată fi răspîndită în lume și prin secole. El nu atît „învață”, cît „mîntuiește”. Iar învățătura Sa morală nu cuprinde nimic mai mult decît ceea ce se găsește în Lege și Proroci.

Citind cu atenție Evanghelia, vom constata că principala propovăduire a lui Hristos nu este chemarea la milostenie, la iubire sau la pocăință. Ci miezul propovăduirii lui Hristos este El Însuși.
„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (In 14, 6),
„Credeți în Dumnezeu, credeți în Mine” (In 14, 1),
Eu sunt lumina lumii” (In 8, 12),
Eu sunt pîinea vieții” (In 6, 35),
„Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine” (In 14, 6),
„Cercetați Scripturile... ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine” (In 5, 39).


Pentru a propovădui în sinagogă, nu alege chemările prorocilor la iubire și puritate, ci:
„Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M-a uns; El M-a trimis...” (Isaia 61, 1-2).

În controversatul pasaj din Matei 10, 37-38 se spune ca se renunță nu „de dragul Veșniciei”, sau „de dragul Căii”, ci pentru Mine.

Nici un învățător nu a avut o pretenție atît de exclusivă, totală, asupra sufletelor și destinelor elevilor săi (Mt 10, 39).

Chiar și la Judecata de Apoi despărțirea se va face după atitudinea oamenilor față de Hristos, și nu după gradul de respectare a Legii. „Mie Mi-ați facut” (Mt 25, 40) – Mie, și nu lui Dumnezeu.

Mărturisirea lui Hristos în fața oamenilor poate fi periculoasă. Iar pericolul nu derivă dintr-o propovăduire a iubirii sau a pocăinței, ci din propovăduirea lui Hristos Însuși.
„...din pricina Mea, vă vor ocărî și vă vor prigoni...”(Mt 5, 11),
Din pricina Mea veți fi duși înaintea conducătorilor...” (Mt 10, 18 ),
„...veți fi urîți de toți din pricina numelui Meu...”(Mt 10, 22).

Ajutorul și prezența lui Hristos nu celor ce se adună în numele „Unui Necunoscut”, ci acelora care se vor aduna în numele Lui:
„Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu...” (Mt 18, 20).

Înnoirea adusă de El vieții religioase tocmai în aceasta constă:
„Pînă acum nimic n-ați cerut în numele Meu; cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (In 16, 24).

În încheierea Bibliei se aude chemarea:
„Vino Doamne Iisuse!”, nu: „Vino, Adevărule!”, și nici: „Coboară, Duhule, asupra noastră!”, ci: Vino, Doamne Iisuse!.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj
vasiliosnyka
MesajTrimis Mie 20 Ian, 2010 11:42 am  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 28/Mai/2008
Mesaje: 251

Parintele Vasilica are perfecta dreptate, Domnul Iisus Hristos nu a lasat o carte in locul Sau pe pamant si nici macar o persoana, El este cu noi pana la sfarsitul veacurilor prin Duhul Sfant. Am citit si eu cartea diaconului Andrei Curaev, dar asta se stia chiar mai inainte de a scrie el aceasta carte. Cand vorbesti cu cei credinciosi poti sa vorbesti de lucrurile duhovnicesti fiindca ei pot sa le inteleaga, dar singurul lucru incontestabil sau material pe care il avem de la Mantuitorul lumii sunt cuvintele Lui. Eu pot crede ca in Sf Taine Hristos este prezent mult mai concret si bogat decat in cuvantul Lui dar nu am chiar nici un instrument omenesc prin care sa dovedesc acest lucru, pe cand manuscrisele Noului Testament pot fi cercetate cu instrumente omenesti. Eu pot crede ca chiar Iisus Hristos S/a inradacinat in credinciosi si nu numai cuvintele Lui, dar asta tine exclusiv de credinta iar pe cale istorica si experimentala nu se poate dovedi.

PS: Nu cred asta pentru ca o spune diaconul Andrei Curaev. El mai dovedeste intr-o lucrare a sa foarte "convingator" ca noi ne tragem din maimuta.

_________________
Olimpiado, nimic nu egaleaza in glorie rabdarea in suferinte!
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Pr. Avasilcai Vasile
MesajTrimis Mie 20 Ian, 2010 12:43 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 21/Iun/2008
Mesaje: 75
Locație: Comanesti

Frate Valise Nica, ai putea fi mai explicit. De la tine se asteapta pretentii mai mari in ceea ce priveste lamurirea unui lucru.

Un scenariu: Daca Sfintii Apostoli ar fi murit inainte de a scrie ceva, cum? sau ce? am fi avut credinta in Iisus Hristos? Nu trebuie sa raspundeti neaparat.

Slavit sa fie Domnul.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj
vasiliosnyka
MesajTrimis Joi 21 Ian, 2010 11:55 am  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 28/Mai/2008
Mesaje: 251

Aș vrea din suflet ca discuția dintre mine și sfinția ta să reflecte relația de prietenie dintre noi. Am vrut să fiu scurt pentru că de regulă alcătuirile lungi le citesc foarte puțini, dar observ că prin sinteza mea nu am izbutit să mă fac înțeles.

Că Iisus Iisus Hristos a făgăduit că va fi cu noi până la sfârșitul veacurilor o recunosc toți. Prezența Sa nu este substituită nici de vreo persoană (preot, episcop sau vreun om cu viață sfântă), nici de vreo carte (Sfânta Evanghelie), nici chiar de unele slujbe (Sf. Taine ). Prezența Sa este afirmată și nu înlocuită de toate aceste semne.


Cu aceste instrumente lăsate tot de Domnul Iisus Hristos, Biserica vrea să-L descopere lumii pe Mântuitorul ei. Eu nu cunosc nici un caz în care vreun om să trăiască taina prezenței și comuniunii cu Iisus Hristos fără măcar unul din semnele menționate mai sus. Chiar și Maria Egipteanca a trăit revelația prezenței lui Dumnezeu în biserica unde era lemnul Sf Cruci chiar dacă după aceea nu a mai văzut față omenească 47 de ani. În pustie nu a văzut nici față omenească, n-a avut nici Scriptură și nici Sf Taine. Totuși la sfârșit s-a împărtășit.


Dar în mod obișnuit pentru ca cineva să trăiască și să se bucure de taina prezenței și comuniunii cu Domnul Iisus Hristos are nevoie și de Sf Scriptură și de Sf Taine și măcar de o persoană care să-i transmită înțelesurile Scripturii și să-i descopere prezența Fiului lui Dumnezeu din Sf Taine. Așadar cine nu se bucură de comuniunea cu o persoană de pe chipul căreia transpare lumina harului, cine nu se bucură de de chipul evangelic al Domnului nostru Iisus Hristos și de harul Sfintelor Taine, realmente nu poate trăi taina prezenței și lucrării lui Hristos în lume.


Chiar dacă în Răsărit s-a pus mai mult accentul pe Sfintele Taine iar în Apus pe Evanghelie nu însemnă că Părinții de Răsărit au desconsiderat Sfânta Scriptură. Pentru a înțelege mai bine relația dintre Cuvânt și Taine apelăm la o comparație: “ Când îmbrățișez pe cineva mă unesc cu el mai mult decât când îi vorbesc numai. Dar dacă îi spun și un cuvânt de iubire tălmăcindu-i sentimentul pe care îl arat prin îmbrățișare, aceasta sporește dovada iubirii mele față de el sau face mai transparent gestul îmbrățișării explicând simțirea ce o pun în ea” Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă, EIBMBOR, București, 2004, p. 166. În Taine Hristos ne îmbrățișează, iar prin Cuvânt ne vorbește despre acest gest de iubire.


Sfintele Taine ni-L fac prezent pe Hristos cel răstignit și înviat pentru noi, Sf Evanghelie ne dăruiește înțelegerea și conștientizarea acestei prezențe. Prin Sf Taine Hristos Arhiereul este prezent în viața nostră, prin cuvintele citite dar mai ales ascultate de la o pesoană care a trăit experiența întâlnirii cu Dumnezeu, Hristos Învățătorul este contemporan cu noi, ba chiar trăiește în noi. Așadar, Cuvântul propovădirii trimite luminile lui asupra Tainei mântuitoare și Taina strălucește numai în inima Cuvântului. Cuvântul trimite către Taina unirii cu Hristos iar bogățiile harului ce se revarsă din Sfintele Taine nu le destăinuie decât Cuvântul . Așadar trăim bucuria prezenței și comuniunii cu Domnul nostru Iisus Hristos la inteferența dintre propovăduirea Evanghelie, Sf Taine și întâlnirea în iubire cu prietenii lui Dumnezeu. Iar când la acestea se adaugă viața curată și silința noastră de a aface voia lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos vine cu tot cerul în viața nostră.


Cât despre diaconul Andrei Curaev cel care a adus un aport deosebit în apologetica ortodoxă, are și carențe și fisuri în scrierile sale. El afirmă și ne „convinge” că nu trebuie să ne scandalizăm când ni se spune că ne tragem din maimuță. Desigur că acest ultim pasaj nu are legătură cu rândurile de mai sus, dar am amintit acest lucru, părinte, ca să nu ne raportăm ca la un simbol de credință la cuvintele lui. Eu prețuiesc foarte mult scierile lui, dar faptul că se face exponentul evoluționismului este regretabil. Este de fapt încă o dovadă că persoana în ortodoxie nu este infailibilă. Așa că nu trebuie nici noi să ne scandalizam când auzim că unul dintre noi a greșit.


Parinte Vasilică Avasilcăi, acum acum am fost oarecum mai explicit?

Eu cred că am fost mai clar dar nu știu dacă vor fi doi sau trei care vor citi

_________________
Olimpiado, nimic nu egaleaza in glorie rabdarea in suferinte!
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
s.claudiu
MesajTrimis Joi 21 Ian, 2010 12:10 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 12/Noi/2009
Mesaje: 1084
Locație: Deva

Ce frumos este când unii pe alții ne completăm în cele scrise...Mulțumesc părinte de tema lansată la acest topic...mulțumesc fr. Vasilică de gândurile împărtășite.

P.S. Frate Vasilică, mai cu curaj, unul singur dacă va citi nu ați pierdut timpul în zadar. Eram pe forum când ai postat cele mai de sus, era trecut în dreptul titlului topicului, ora 11,55 (ora pe care o arata forumul) si nr. de 158 posibili cititori. dacă mă uit bine acum la ora când scriu acestea, 12,10 (ora pe care o arata forumul), nr de posibili cititori a crescut la 170. Vezi, sunt mai mulți de 2 sau 3!

_________________
"Rămâi prieten cu Iisus", pentru că dacă vei fi prieten cu El, am șanse și eu la prietenia ta."
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
vasiliosnyka
MesajTrimis Joi 21 Ian, 2010 5:21 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 28/Mai/2008
Mesaje: 251

Părintele de fapt întreabă: dacă Sf Apostoli ar fi murit înaite de a scrie ceva (epistole, evanghelii), credința în Iisus Hristos ar fi ajuns până la noi?


Sunt convins că părintele nu vrea un răspuns la o întrebare capricioasă, sfinția sa țințește într-o direcție clară. Probabil că intuiesc intenția sfinției sale


Este just că în ziua cea mare a Cincizecimii când a fost întemeiată Biserica creștină odată cu pocănța, credința și botezul celor 3000 de suflete, Sf Apostoli încă nu scrisese nimic despre Iisus Hristos. Biserica, așadar, a luat ființă mai înaite de orice scriere a Noului Testament. Mai înaite de a scrie Evanghelia pe hârtie, Sfinții Apostoli au scris-o în inimile celor care au crezut. Prima scriere Noului Testament apare abia la 12-14 ani după întemeierea Bisericii, iar următoarele apar după 20 și chiar mai mult până la anul 100.


În Noul Testament este fixată o infimă parte din bogăția experienței și trăirii Bisericii primare. Credința primilor creștini s-a născut prin auzire nu prin citire. Nici astăzi, simpla citire a Bibliei nu duce la credință, totuși ea are putere când este explicată de un credincios. Credința se naște și crește în comuniune dintre persoane, iar nu în „comuniunea” dintre o persoană și o carte. A trebuit să existe de la început pesoane care au crezut nu citind Biblia, ci prin contactul cu o persoană care le-a dat credința. Este imposibil să vâslești în marea de sensuri a Scripturii și să-ți însușești credința adevărată dacă nu te călăuzește o persoană. Pentru ca cititorii să înțeleagă epistolele sale, Sf Pavel face referință la predica sa orală (II Tes 2, 15). Așadar noi cei de astăzi fiindcă nu cunoaștem predica orală a Sf Pavel e posibil să nu înețelegem ce au înțeles primii cititori ai acestei epistole. Așadar scrierile Sf Apostoli nu pot avea un caracter absolut, ele fiind parte din predica Mântuitorului și predica Sf Apostoli.


Dacă Sfinții Apostoli n-ar fi scris nimic, prima generație de creștini nu ar fi simțit această lipsă pentru că credința a fost transmisă la început numai pe cale orală. Este foarte clar așadar că în Biserica primară nu scrisul despre Hristos avea întâietate, ci întâlnirea cu vreun Apostol care a văzut pe Domnul, nu Evanghelia scrisă pe hârtie, ci amintirile Apostolilor despre Hristos aveau o valoare deosebită. Aceste amintiri trăiri reprezintă reprezintă Tradiția. Ele au fost preluate și transmise din generație în generație, apoi formulate și exprimate în scris.


Și acum să revenim la întrebarea inițială: dacă Sf Apostoli nu ar fi scris nimic și nici urmașii acestora, în mod sigur credința s-ar fi depreciat. Viața fiecărei generații din Biserică a avut nevoie de Scriptură pentru că prin ea s-a înviorat, a sporit în cunoaștere și trăire. Scrierile Sf Apoatoli au nevoie de sf Tradiție care să le explice și să păstreze nealterate înțelesurile lor originale.

După cum cei din primul veac creștin ar fi cunoscut numai scrierile Sf Apostoli și nu ar fi cunoscut chiar pe Sf Apostoli ar fi fost mult mai săraci, ba chiar ar fi avut o în înțelegere deficitară a lor, tot așa cei de astăzi care vorbesc de „sola Scriptura” și nu cunosc viața efectivă a Biserici din slujbele ei, din cărțile de cult și din scrierile Sf Părinți, în cel mai bun caz sunt mult mai săraci, iar în cele mai dese cazuri trăiesc cu o înțelegere strâmbată și străină de cea pe care au avut-o Sf Apostoli. Este realmente imposibil să legi firul cu Biserica primară(așa cum spunem noi deseori) și să neglijezi experiența Duhului Sfânt pe care a avut-o Biserica timp de două mii de ani. (Ce să mai spunem de afirmații eretice de genul: „din timpul Sf Apostoli și până la Oastea Domnul în Biserică nu a lucrat Duhul Sfânt”??!!)

În Biblie scrie doar despre Sf Taine, dar sf Tradiție ne-a păstrat modul în care se săvârșeau în Biserica primară. Sf Scriptură este „ghinda”, Sf Tradiție este „stejarul”.

Deși Domnul Iisus Hristos este prezent în Biserică, fără Sf Scriptură și Sf Tradiție ar rămâne neexprimat și prin urmare nu și-ar manifesta eficiența. Această frază răspunde și la prima întrebare a părintelui. Hristos a rămas El Însuși în Biserică dar Își manifestă eficiența prin semne văzute.(cărți, persoane, ritualuri)


Dialogul viu dintre Hristos și Biserică se face prin Scriptură și Tradiție. Scriptura este apelul lui Dumnezeu, expresia scrisă a revelației, iar Tradiția este aplicarea și înțelegerea Scripturii.


Este inutil să te întrebi ce ar fi fost dacă Sf Apostoli nu ar fi scris nimic de vreme ce Duhul Sfânt i-a îndrumat să facă acest lucru. Duhul Sfânt suflă încotro voiește fără să fie condiționat de vreo carte, totuși El suflă cu mare bucurie și răsunet în cuvintele Fiului lui Dumnezeu mai ales când aceste cuvinte sunt citite și vestite de o persoană de pe față căreia transpare lumina Duhului Sfânt.


Părinte la asta te-ai gândit? Dar puteți să ne spuneți sfinția ceva mai mult!

_________________
Olimpiado, nimic nu egaleaza in glorie rabdarea in suferinte!
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Pr. Avasilcai Vasile
MesajTrimis Joi 21 Ian, 2010 7:20 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 21/Iun/2008
Mesaje: 75
Locație: Comanesti

Extraordinar!!! La asa ceva chiar nu m-am gandit, dar stiam ca se poate face lumina, in primul rand pt mine.

Frate Vasilica Nica tu stii ca-mi esti si-ti sunt prieten, dar o provocare nu strica, mai ales cand putem gusta toti din darurile.... Recunosc ca am gresit nestiind cum sa pun problema...

Multumim Domnului.

MERITA CITIT CELE DE MAI SUS!!!!

SLAVIT SA FIE DOMNUL!
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj
micutiu_sorin
MesajTrimis Joi 21 Ian, 2010 9:59 pm  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

„... Domnul Iisus ne-a lăsat pacea cea dulce și sfântă a iertării noastre cu Dumnezeu. Aceasta e o pace lăuntrică, o pace sfântă, care n-are nimic cu lumea și cu frământările ei.

Cel ce trăiește în pacea și împăcarea Crucii are această pace sfântă, chiar dacă o viață întreagă n-ar avea „pace” în lume, ci numai frământări și necazuri. Toți cei ce au această pace sfântă trăiesc în dragoste și frățietate dulce ca într-o familie a Domnului. Familia Domnului și copiii Domnului au pacea cea adevărată, au pacea lui Iisus, pe care nimeni nu o poate lua de la ei și nimeni nu o poate tulbura....

Și acum să cercetăm mai departe pacea pe care ne-a adus-o și ne-a lăsat-o Domnul Iisus. Citind în Noul Testament cu atenție ni s-ar părea o contrazicere între ceea ce a spus Mântuitorul despre pace. Căci, la Nașterea Domnului Cerul de sus ne-a lăsat parola: „Pe pământ pace”, iar Domnul Iisus așișderea ne-a lăsat testamentul păcii: „Pace las vouă, pacea Mea dau vouă” (In 14, 27). Dar de altă parte tot Mântuitorul ne-a lăsat cuvintele testamentare: „N-am venit să aduc pace pe pământ, ci dezbinare și sabie…”

Adâncind, însă această aparentă contrazicere din ea vom afla următorul mare adevăr de mântuire sufletească.
Domnul Iisus a avut o pace sfântă care ieșea din cuvintele Lui de la Ioan: „Tată, am săvârșit lucrarea pe care mi-ai dat-o s-o fac” (In 17, 4). Domnul Iisus a avut o pace sfântă, care ieșea din ascultarea Lui de Dumnezeu până la moartea Crucii. Această pace sfântă ne-a lăsat-o Domnul și nouă. El ne-a lăsat pacea împăcării noastre cu Dumnezeu, pacea trăirii noastre în ascultare de Dumnezeu, în viața cea nouă.

Domnul Iisus a avut o pace sfântă, lăuntrică, pe care ne-a lăsat-o și nouă.

Dar alături de această pace lăuntrică Domnul Iisus a avut în afară război cu lumea. În dosul păcii pe care a avut-o cu Iisus stă Crucea, împotrivirea, prigoana, batjocora, bătaia, sulița și spinii. Iisus a avut o pace internă și un război extern; o pace înăuntru și un război în afară; o pace cu Dumnezeu și un război cu lumea. O astfel de pace ne-a lăsat Domnul și nouă. Alături de pacea cea lăuntrică, ne-a lăsat și nouă războiul cel dinafară. Ne-a lăsat și nouă pace și sabie; pace înăuntru, război în afară, pace cu Dumnezeu, război cu lumea. Această pace, împreunată cu sabie ne-a anunțat-o Domnul și prin cuvintele: „În lume necazuri veți avea… Veți fi urâți de toți pentru Numele Meu” etc.

Și mai bine vom înțelege pacea și sabia lui Iisus cercetând cuvintele apostolului Iacob: „Nu știți că prietenia (pacea) lumii e vrăjmășie (război cu Dumnezeu)? Așa că cine vrea să se facă prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu” (Iac 4, 4).

Acest citat se poate pune și întors și atunci iese așa: „Nu știți că prietenia (pacea) cu Dumnezeu este vrăjmășie (război) cu lumea? Așa că cine vrea să fie prieten cu Dumnezeu se face vrăjmaș cu lumea”. În această minunată solie a lui Dumnezeu ne vedem așadar două felul de „păci”: pacea lui Dumnezeu, pe care o ai când trăiești în război cu lumea; și pacea lumii, pe care o ai când trăiești în război cu Dumnezeu. Oamenii cei lumești au pacea lumii și vrăjmășia lui Dumnezeu. Iar oamenii cei credincioși, cei născuți la o viață nouă, prin sângele Crucii au pacea lui Dumnezeu și războiul cu lumea.

Pacea lui Dumnezeu, pacea lui Iisus nu sufere pacea și împăcarea cu păcatul; nu sufere nici un compromis cu păcatul, de aceea pacea lui Iisus a avut și va avea totdeauna război cu lumea și cu oamenii cei lumești. În dosul păcii celei adevărate stă și azi Crucea, prigoana, batjocura, cununa de spini, dezbinarea etc. O astfel de pace au copii Domnului. Au pacea cea împreunată cu crucea și războiul. S-a rupt undeva această pace între copii Domnului, în vreo familie a Domnului? S-a pomeni undeva de vreo dezbinare între copiii Domnului? Vorbă să fie! Între copiii Domnului nu poate să fie o altă rupere de pace decât ruperea cu o „pace” care vrea să trăiască în pace și înțelegere cu păcatul. Între copiii Domnului nu poate fi o altă dezbinare decât dezbinarea de la Luca 12, 51, unde Domnul a spus că pentru Numele Lui vor fi dezbinați cei din aceiași casă. Între copiii Domnului nu poate fi o altă dezbinare și rupere de pace decât dezbinarea pe care o face încercarea de a se face din pacea Crucii, din pacea lui Iisus o „pace” a apelor stătătoare, o „pace” a Mării Moarte.

Bunul Dumnezeu să ne ferească pe noi și pe copiii noștri de o astfel de „pace”!

Părintele Iosif Trifa
(Glasul dreptății, nr. 11, din decembrie 1937)
Sursa: “Comori Nemuritoare”

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
micutiu_sorin
MesajTrimis Sâm 23 Ian, 2010 12:41 am  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

,,Ar fi trebuit să nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci să avem o viață atât de curată încât harul Duhului să fi ținut locul Scripturilor în sufletele noastre. Și după cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot așa ar fi trebuit ca și inimile noastre să fi fost scrise cu Duhul cel Sfânt. Dar pentru că am îndepărtat harul acesta, haide să pornim pe o nouă cale, ca să-l dobândim iarăși. Prima cale era negreșit mai bună; și Dumnezeu a arătat aceasta și prin spusele Sale, și prin faptele Sale. Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam și cu urmașii lui, cu Iov și cu Moisi, ci a vorbit cu ei față către față, pentru că a găsit curat sufletul lor. Când însă întregul popor a căzut în păcate grele, atunci da, atunci a fost nevoie de scrieri, de table, de însemnarea în scris a tuturor faptelor și cuvintelor lui Dumnezeu. Și vei vedea că același lucru s-a petrecut nu numai pe vremea sfinților din Vechiul Testament, ci și pe vremea sfinților din Noul Testament. Dumnezeu n-a dat ceva scris apostolilor, ci în loc de scrieri le-a făgăduit că le va da harul Duhului, zicând: ,,Acela pre voi vă va învăța toate, și va aduce aminte vouă toate cele ce am grăit vouă” (Ioan 14, 26). Și ca să cunoști că era mai bună această cale, ascultă ce spune Dumnezeu prin Proorocul Ieremia: ,,Iată vin zile, zice Domnul: și voiu pune casei lui Israil și casei lui Iuda legătură nouă de pace. Că acesta este așezământul meu de pace, care voiu așeza cu casa lui Israil după zilele acelea, zice Domnul: da-voiu legile mele în gândurile lor și în inimile lor le voiu scrie, și le voiu fi lor Dumnezeu și ei vor fi mie popor” (Ieremia 31, 31, 33).

Pavel, de asemenea, arătând înălțimea și superioritatea acestei căi, vorbea despre cum ar trebui să fie creștinii: ,,Arătându-vă că sunteți carte a lui Hristos cea slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul lui Dumnezeu celui viu; nu în table de piatră, ci în tablele inimii celei trupești” (II Corinteni 3, 3). Cu vremea, însă, oamenii s-au abătut de la drumul cel drept; unii din pricina învățăturilor greșite, iar alții din pricina vieții și a purtărilor lor; de aceea a fost nevoie să fie însemnate iarăși în scris faptele și cuvintele lui Dumnezeu. Gândește-te cât de rău am ajuns ! Noi, care eram datori să viețuim atât de curat, încât să nu mai fi avut nevoie de Sfintele Scripturi, ci în loc de hârtie să fi dat Duhului inimile noastre spre a scrie pe ele, am pierdut cinstea aceasta și am ajuns să avem nevoie de scrieri. Și, cu toate acestea, nici de acest de-al doilea leac, de Sfintele Scripturi, nu ne-am folosit cum trebuie. Noi suntem de vină că am avut trebuință de Sfintele Scripturi și că n-am atras asupra inimilor noastre harul Duhului. Gândește-te acum ce mare vină avem că nu voim să dobândim harul Duhului, nici după ce am primit ajutorul Sfintelor Scripturi, ba, dimpotrivă, disprețuim Scripturile, socotindu-le zadarnice și fără de rost !”

( Cu aceste cuvinte își începe Sfântul Ioan Gură de Aur omiliile la Evanghelia de la Matei)

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Afișează mesajele pentru a le previzualiza:   
Ora este GMT + 3 ore

Subiectul următor
Subiectul anterior
Pagina 1 din 2
Du-te la pagina 1, 2  Următoare
Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului  ~  "Cercetați Scripturile"

Crează un subiect nou   Răspunde la subiect

Mergi direct la:  

  Nu puteți crea un subiect nou în acest forum
Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum

  Utilizator:    Parola:      Autentifică-mă automat la fiecare vizită       



phpBB si NoseBleed