Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului

 

Autor Mesaj
<  Oastea copiilor  ~  Povestiri pentru copii
Sorin
MesajTrimis Mie 01 Feb, 2006 9:21 pm  Răspunde cu citat (quote)
Moderator


Data înscrierii: 11/Iun/2005
Mesaje: 1338
Locație: Galați

titlul acestui subiect spune totul.
prima poveste:


O lecție de închinare

A fost odată un băiat sărman care se născuse fără mâini și a cărui mamă se prăpădise de timpuriu. Totuși copilandrul se arăta mereu senin la înfățișare și plin de bucurie în inima lui, iar pe deasupra era cuminte, de prinseseră drag de el toți oamenii din satul acela și din cele învecinate. Numai din cuvânt aducea înapoi în cireadă vacile care se rătăceau, vedea uliul de departe și-l alunga, era iute la pas și ager la minte, iar mai presus de toate avea darul cântării, de se putea întrece cu dascălii de biserică și cu păsările văzduhului.
Într-o zi, apropiindu-se Sfintele Paști, catadicsi să vină la biserica din sat boierul locului, care era încă tânăr și cam fudul. Când s-a terminat slujba și boierul a ieșit din biserică a dat cu ochii de copilul fără mâini, care sărea cu picioarele desculțe, înainte și înapoi peste o baltă.
– Ce faci, blestemăție?! se răsti la el boierul. Așa se iese de la Sfânta Biserică?
Copilul se opri, îl privi cu ochii lui limpezi și-i răspunse cuviincios:
– Iertare, domnia-ta, dar dacă n-am mâini, ca toată lumea, mă închin cum pot, sărind cruciș în cele patru colțuri.
Nici n-apucă bine copilul să-și termine vorba și iată că, sub ochii tuturor celor de față, din apa limpezită de soare a bălții, a ieșit un crin plăpând și alb. Boierul s-a dat un pas înapoi și a făcut o cruce mare, iar sătenii l-au urmat, murmurând înfiorați.


După pr. Constantin Valer Necula, Căluțul lui Dumnezeu

_________________
"Se poate să avem dreptate cand ne plangem unii de alți... Dreptate avem, dar dragoste sigur nu avem... Dacă ai dreptate, gîndește-te că Dumnezeu nu ne-a mântuit prin dreptate. Ne-a mântuit prin dragoste..." Traian Dorz
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Vizitează site-ul autorului Codul Yahoo Messenger
maleahi
MesajTrimis Joi 23 Feb, 2006 9:28 am  Răspunde cu citat (quote)
La primele intervenții


Data înscrierii: 23/Feb/2006
Mesaje: 4
Locație: Romania

A fost odată un bob de grâu. Lipsit de griji și fericit, locuia împreună cu familia lui într-un sac mare de cânepă. Sacul, la rândul lui, stătuse toată iarna în cămara unui țăran.
Acum, când primăvara cu suflarea ei blândă și caldă trezi la viață întreaga suflare, țăranul nostru prinse boii la car, ridică sacul în car și porni pe câmp, la semănat.
Bobul nostru fu trezit de hurducăturile carului tras de boi ce se apropia de tarlaua proaspăt arată. Bobul nu pricepu ce se întâmplă, așa că, se hotărî să aștepte cu răbdare.
O mână puternică deschise gura sacului, luă un pumn de boabe și le azvârli voios în vânt. În curând îi veni rândul și micului nostru bob plăpând. El simți cum zboară între cer și pământ, apoi căzu într-un loc umed și strâmt.
Tare întunecos și rece era aici. A privit de jur-împrejur, și-a strigat frații, prietenii … nimeni nu l-a auzit, nimeni nu i-a răspuns. Singur și trist, bobul se închise in căsuța lui. Un spin vânăt se apropie de bob și-i zise:
,, În Pământ ai ajuns, în Pământ vei muri, Soarele nu-l vei privi!”
Un strop de ploaie il încurajă să nu-și piardă nădejdea. Și în timp ce stropul îl mângâia duios, bobului îi căzu mantia de pe umeri și începu să se înalțe. Dar o piatră stătea în calea lui și oricât a încercat el s-o împingă, n-a reușit.
Spânul cel vânăt s-a apropiat din nou de bob și i-a zis:
,,În Pământ ai ajuns, în Pământ vei muri, Soarele nu-l vei privi!”
O cârtiță, tocmai se trezise din lungul somn de iarnă și căuta ceva de mâncare. Ea trecu chiar prin fața bobului și dădu piatra cea mare la o parte.
Văzând drumul liber, bobul continuă să se înalțe. În scurt timp ajunse la un strat de pământ argilos prin care nu reușea să străbată.
Spânul cel vânăt se apropie din nou și șopti:
,,În Pămînt ai ajuns, în Pământ vei muri, Soarele nu-l vei privi!”
Bobul stătea descurajat. Să se întoarcă? Nu era chip. Să merargă mai departe? Nu avea destulă putere.
Dar, ca și cum ar fi auzit gândurile bobului, o râmă iși făcu drum într-acolo și deschise prin stratul tare de pământ un coridor, chiar pe măsura bobului.
Uimit, bobul își adună ultimele forțe și se înălță mai departe. În sfârșit ieși la suprafață. Sfântul Soare îl aștepta. Bobul de grâu radiind de bucurie își înâlță brațele în semn de recunoștință și deodată, în jurul lui își văzu frații și prietenii de care fusese atâta vreme despărțit.
Aceștia, ca și el, purtau acum haină nouă, de sărbătoare – haina învierii!
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
maleahi
MesajTrimis Joi 23 Feb, 2006 9:32 am  Răspunde cu citat (quote)
La primele intervenții


Data înscrierii: 23/Feb/2006
Mesaje: 4
Locație: Romania

LEGENDA PAPADIEI

La inceputul lumii dupa ce a facut toate vietatile Dumnezeu a trimis un inger pe Pamant ca sa afle cum doreste fiecare planta sa arate.
Papadia era tare trista cand a venit ingerul la ea pentru ca nu stia cum vrea sa arate, asa ca ingerul s-a invoit sa o mai lase o zi ca sa se hotarasca.
Trista papadia a ridicat ochii spre cer ca sa ceara ajutor, atunci l-a vazut pe Soare si s-a hotarat sa arate ca el pentru ca este foarte frumos si straluceste foarte tare, dar la caderea serii a observat Luna si atunci si-a schimbat parerea, a hotarat ca vrea sa arate ca Luna pentru ca este foarte frumoasa, asa alba si rotunda, treptat au aparut si Stelele si atunci papadia s-a intristat foarte tare pentru ca si-a dat seama ca dorea sa fie si ca Stelele.
A doua zi cand a revenit ingerul, papadia inca nu stia cum sa arate, dar i-a povestit acestuia ce i se intamplase ziua trecuta si cum dorea ea sa fie si ca Soarele si ca Luna, dar si ca Stelele.
Bunul Dumnezeu a zambit si i-a indeplinit papadiei cele trei dorinte, astfel papadia este la inceput galbena ca soarele, apoi alba ca luna, iar daca suflam peste ea se imprastie ca stelele.


Trebuie sa stim ca legenda papadiei care o mare legatura cu Domnul nostru Iisus Hristos si cu cei doistrezece apostoli, pentru ca ea are doisprezece frunze care ii reprezinta pe cei doisprezece apostoli, distribuite in jurul florii care il reprezinta pe Hristos. Povestea se Spune in preajma Pastelui fiind o buna ocazie de a le povesti copiilor despre Mantuitorul si despre apostoli.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
maleahi
MesajTrimis Joi 23 Feb, 2006 9:34 am  Răspunde cu citat (quote)
La primele intervenții


Data înscrierii: 23/Feb/2006
Mesaje: 4
Locație: Romania

LEGENDA SFÂNTULUI MARTIN
Era în luna noiembrie, nori grei acopereau cerul și vântul smulgea ultimele frunze uscate din copaci. Ploua cu stropi mărunți și reci, iar peste noapte frigul îngheța apa din bălți.
O mulțime de cavaleri veneau călare și se grăbeau să intre în cetate înainte ca porțile acesteia să se închidă. Printre cavaleri era și tânărul Martin, el venea mai încet deorece calul lui era obosit, iar drumul era alunecos.
Afară se întunecase și caii înaintau tot mai greu. Aproape de porțile cetății, calul lui Martin se opri brusc și degeaba trăgea Martin hățurile, calul nu se urnea din loc. Martin a coborât de pe cal și atunci a văzut un om sărman, îmbrăcat cu haine subțiri și zdrențuite. Se grăbea și el să ajungă în cetate la adăpost de ploaie și ger. Fără a sta mult pe gânduri, Martin își luă mantaua de pe umeri, o tăie cu sabia în două și dădu o parte sărmanului care se înveli repede.
Apoi Martin își continuă drumul. În cetate, la lumină, ceilalți cavaleri au văzut că mantia lui Martin a fost tăiată și l-au întrebat mirați ce s-a întânplat. Martin le-a povestit cum l-a ajutat pe sărmanul om pe jumătate înghețat și toți s-au bucurat de bunătatea lui.
În noaptea aceea stropii de ploaie s-au transformat în fulgi de zăpadă care au acoperit pământul înghețat, iar Martin a avut un vis: era învăluit de o lumină strălucitoare, în fața sa, Hristos purtând pe umeri jumătate din mantia tăiată în două le-a spus îngerilor: Martin m-a îmbrăcat!
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger Codul MSN Messenger
bojoreanu ana diana
MesajTrimis Mar 16 Mai, 2006 1:58 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 13/Ian/2006
Mesaje: 78
Locație: suceava

sunt mai toate povestile copilariei in versiune imprimabila
daca nu aveti timp de mers la biblioteca le puteti citi celor mici de aici

http://www.clopotel.ro/fun/basme_si_povesti.html
http://www.clopotel.ro/fun/poveste-Schitul_de_ceara-76.html

_________________
"iubesc pe Domnul,caci El aude glasul meu,cererile mele"(Psalmul 116:1)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Vizitează site-ul autorului
bojoreanu ana diana
MesajTrimis Mie 17 Mai, 2006 10:16 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 13/Ian/2006
Mesaje: 78
Locație: suceava

am sa scriu aici sceneta pe care au interpretat-o ostaseii Domnului(asa cum imi place sa-i numesc) ,de Pasti

HAZAIL
(sceneta religioasa de Pasti)


Actul 1
In casa fariseului Neftali:tatal,Neftali,plimbandu-se furios si mama,privind ingrijorata pe fereastra.
Tata:-Nu se arata…Unde o fi ticalosul?De doua zile sa nu vina el acasa!…(catre mama)Cum de nu ai grija de el,sa vezi cand iese din curte?
Mama:-Nu ma pot tine toata ziua dupa el!
Tata(manios):-Nu te poti?Ba ai sa te poti!Am sa te invat eu sa te tii dupa el,sa-l stapanesti! (Tace o vreme.Se plimba in continuare,furios si nelinistit.) Am sa-l strivesc in picioare cand se va intoarce.Ce vor zice ceilalti carturari si farisei si toti mai marii templului cand vor afla ca Hazail,baiatul meu,este lasat liber sa se duca unde vrea si sa stea cat vrea cu Razvratitul acela din Nazaret?
(In camera,intra,dand navala,Tobi,fratele lui Hazail.Vorbeste rautacios si cu haz.)
Tobi:-Vine! Vine! Dar sa vedeti cum e: in camasa,descult si cu capul descoperit.
Parintii(uimiti si speriati):Cine?
Tobi:-Hazail,il aduce servitorul de mana.
Tata:Nenorocitul!…Uite in ce hal e!…
Mama:(aproape in acelasi timp cu tata) –Vai de mine!Ce-o fi patit?
Tata(catre Saul):-Unde l-ai gasit?
Saul(cu blandete):-In Gradina Maslinilor,langa Invatatorul.
Tata(furios):-Langa cine?
Saul(indreptand vorba):-Langa Nazarineanul.
Tata(catre servitor):-Tu poti pleca.(Scuturandu-l pe Hazail)Nenorocitule! Derbedeule! Unde-ti sunt hainele?
Hazail(bland):-Le-am dat unui copil sarac…(toti se mira)
Tata:-Le-ai dat?Aceasta-i intelepciunea lui Rabi al tau,sa te invete sa-ti furi parintii,ca sa dai de pomana vagabontilor?
Hazail(tot timpul bland si cu evlavie):-Invatatorul nu stie ce am facut eu,caci nu trebuie sa stie stanga ce face dreapta…
Tata(masurandu-l din ochi,cu dispret):Ai sa fii un trantor in viata! Un nemernic! Ai sa mori de foame,gol si gonit de la usile oamenilor!
Hazail:Pasarile cerului nu seamana,nici nu strang in hambare si Tatal ceresc nu le lasa sa moara de foame.Crinii campului nu torc nici nu tes si nici Solomon,in toata maretia lui,nu s-a imbracat ca unul din ei…
Tata(deznadajduit):-I-au stricat mintile! (cheama servitorul) Saul,adu o sfoara si leaga-I mainile,acum,in fata mea si sa stea in genunchi pana ma intorc eu! (catre Hazail) Nu ti-e rusine? Raspunde! Nu ti-e rusine sa bati drumurile cu vagabonzii si cu oamenii fara capatai?
(In acest timp,mama se intristeaza,iar Tobi rade cu haz)
Hazail(bland dar convins):-Nu sunt vagabonzi! Sunt oameni buni si ei cunosc Imparatia cerurilor…
Tata:-“Imparatia cerurilor”? (catre mama):-Ce nebunie este aceasta in gura lor?
Hazail:-Nu e nebunie! Este adevarat! Imparatia cerurilor este atunci cand toate sunt frumoase,cand cerul e senin si oamenii sunt buni…
Tata(ridicand din umeri):-I-au stricat mintile,nebunii acestia! Ma duc sa dau ochii cu Sinedriu,sa-I rog sa ne scape de El,caci ne nenoroceste copiii.
Hazail(rugator)-Tata,sa nu faci si tu pacatul acesta ca si ceilalti farisei!
Tata:-Sa taci! Lasa ca am sa-I arat eu Galileanului ce inseamna sa sminteasca pe copiii fariseilor.
Hazail:-Cat esti de fariseu,tata!…
Tata(cu fala):-Cred si eu.Sigur ca sunt!
Hazail:Dar de ce va mandriti voi cu titlul acesta de “fariseu”?
Tata(cu emfaza)-Fiindca fariseul pazeste cu strictete Legea.
Hazail(mahnit):-Si eu stiu ce este un fariseu…
Tata:-Vei fi stiind vreo noua nazbatie a Nebunului Acela. (face o pauza). Ia spune ma rog,ce zice El despre noi?
Hazail(bland,senin,increzator):-Un fariseu este…un mormant varuit.
Tata(tremurand de furie):-Cum?
Hazail:-Precum mormantul impodobit pe dinafara are in el numai oase goale,tot asa trupul impodobit al fariseului are in el un suflet pustiu.Vai,aceluia!
Tata(furios):-Ticalosule,indraznesti sa vorbesti asa tatalui tau? In genunchi sa stai pana te vei indrepta si-ti vei cere iertare! (se indreapta spre iesire) Lasa ca-I gasesc eu leac Fiului dulgherului din Nazaret. (parintii ies din incapere unul dupa altul.Copiii raman singuri si se privesc o clipa in ochi.)
Tobi(se apropie rautacios, batand in pumni):-Bine-mi pare!Bine-mi pare!
Hazail:-De ce iti pare bine, Tobi?
Tobi:-Iata, asa,fiindca esti nebun…
Hazail:-E pacat sa spui fratelui tau “nebun”.
Tobi:-Cine spune ?Galileanul cel nebun?Nu-I place sa-Si auda numele?(se retrage, batand in pumn si rastoarna un vas de pe masa)
Amandoi(intr-un glas ):-Ce-o sa spuna tata?
(Tobi priveste ingrozit.Intra mama cu fata plansa.Tobi isi acopera fata si plange.)
Mama:-Ce s-a auzit?Tobi de ce plangi?(catre Hazail)Ce I-ai facut,copil fara suflet?(se apropie de Tobi sa-l mangaie si da cu ochii de cioburile inprastiate.Striga.) Vai!Vasul de alabastru…darul minunat pe care l-a facut cadou Irod, tatalui tau! Cine l-a spart?(Tobi plange mereu.Mama repeta intrebarea cand catre unul, cand catre altul) Cine l-a spart?
Hazail(Priveste spre Tobi.Acesta nu are curaj sa marturiseasca ):-Eu, mama.
Mama(suparata, ii da o palma):-Tu! Tot tu, nenorocirea casei noastre!(catre Tobi)Vino cu mine, hai sa-l lasam singur pe salbaticul acesta!(amandoi ies)
Hazail(singur, priveste putin in jurul lui, ofteaza, ridica ochii spre cer si zambeste):-“Tatal nostru care esti in ceruri…”(intra Tobi cu lacrimi in ochi si se asaza langa el.)”Sfinteasca-se Numele Tau…”(spune toata rugaciunea.)
Tobi:-Hazail, iarta-ma!
Hazail:-De ce sa te iert?
Tobi:-Stii,mai odinioara….
Hazail:-Mai odinioara?
Tobi(aratand spre cioburi):-Ai uitat?
Hazail:-Ca-i spar vasul cel scump?
Tobi:-Nu, ci pentru ca te-am necajit si totusi tu ai luat asupra ta greseala pe care am facut-o eu.
Hazail(vesel si mangaios):-A, de aceasta te iert.Si chiar daca o sa ma bata tata, te iert de pe acum.
Tobi(uimit):-Tu esti bun Hazail,acum vad ca esti bun.Cum poti fi asa?
Hazail:-Ma gandesc la Invatatorul.Cand am vreo durere sau vreo ispita,indata Il strig in gand pe El.Si chipul Lui imi rasare in minte si ma imbarbateaza.
Tobi:-Ce este cu invatatorul acesta al tau?Mai vorbeste-mi despre El.
Hazail:-E bun.E sfant.E Fiul Lui Dumnezeu…Numai sa vazi, cand spune El multimii”Pace voua”, cum toata asprimea aluneca de pe chipurile oamenilor si cum, ca-n extaz, raman toti cu ochii la El.Sau sa-L vezi cand zice “adevar, adevar zic voua”cum simti ca acesta e adevarul si altul nu poate fi…(dupa o clipa de visat) Sub chii mei a vindecat un orb din nastere.
Tobi:-Drept sa fie oare, sau ti s-a parut?
Hazail:-La toti ni s-a parut?A inviat si pe fiica lui Iair, mai-marele Sinagogii.
Tobi:-Atunci de ce Il dispretuiesc arhiereii si carturarii si arunca in El cu pietre?
Hazail:-Fiindca sunt orbi desi au ochi, fiindca sunt surzi,desi au urechi,asa ca pacatul lor este cu mult mai mare decat daca nu le-ar avea.Cu ei se implinesc Scripturile, cum a spus chiar Invatatorul.
Tobi(mirat):-Dar de ce invatatura Lui te face sa te instrainezi de familia ta?Tu nu-ti mai iubesti parintii!…
Hazail:-Nu-i iubesc?Ba, tocmai ca-i iubesc.De aceea vreau sa-i smulg din calea lor gresita, sa-i duc la Domnul.Invatatura Lui nu-I numai bunatate, ci si rabdare sau chiar eroism.Asa ne invata sa iubim tot ce e bine in viata; si, pentru acest bine sa nu te sfiesti ati jertfi trupul tau, tihna ta, chiar dragostea acelora la care tii mai mult in lume-parinti, frati,surori-desi te doare in suflet cand vezi ca ei s-au instrainat de tine.(glasul lui tremura de emotie)
Tobi(emotionat si el):-O, eu incep a te vedea asa cum esti tu cu adevarat.(il imbratiseaza).Si eu te iubesc, Hazail.Si uite, ma apasa pe inima faptul ca ai luat asupra ta greseala mea.Eu trebuie sa-i spun mamei adevarul.(dupa putina nehotarare, se smulge de langa Hazail si iese.)
Hazail(striga):-Tobi!(acesta dispare pe usa.Hazail priveste dupa el ingandurat,apoi, de odata iluminat, zice):-O, Invatatorule, pricep…Am vrut sa ma jertfesc pentru Tobi si inima lui s-a inmuiat de duiosie si de recunostinta pentru mine.Asa are sa se induioseze si inimile oamenilor dupa ce Te vei jertfi pentru noi, asa cum Tu Insuti ai spus, si oamenii vor ajunge mai buni.(Ramane in contemplatie.Dupa cateva clipe il trezesta zgomotul usii.Intra Veronica,verisoara lui.) Veronica!…
Veronica(soptind):-Stii ca l-au prins?
Hazail:- L-au prins?
Veronica:-Asta noapte, dupa ce te-a adus Saul, au tabarat asupra Lui ostasii si Sinedriul.L-au trimis in judecata, L-au batut, I-au pus pe umeri o cruce grea si L-au dus sa-L rastigneasca…
Hazail:-O,Invatatorule!Invatatorul meu …
Veronica:-Am crezut ca poti si tu sa vii cu mine, dar esti legat.Ma duc singura sa-L vad de aproape si voi veni sa-ti spun ce-am vazut.(pleaca)
Hazail:-O,Invatatorule…”Pace voua”?!Dar ai spus ca iar ai sa Te intorci.Ai spus ca oriunde cineva se gandeste la Tine,Tu esti langa El.(isi atinteste ochii inainte, asteptand parca sa vada pe Domnul.)
(Pe usa intra tatal, Neftali.Se duce ingandurat spre partea opusa a camerii si se asaza pe un scaun cu cotul pe genunchi si cu fruntea in palme.Hazail il atinteste un timp cu privirea, apoi se taraste in genunchi pana la el si isi razima capul de genunchii lui.Neftali prinde ai netezi crestetul.Hazail, timid, zice):-Tata…
Tata:-Ce-i copile?
Hazail:-L-ai vazut?
Tata:-Da.Ucid un Sfant…(trist)Sa-L fi vazut insangerat, scuipat, batut.Iar El rabda fara sa Se impotriveasca…Intr-un moment,privirea Lui s-a intalnit cu a mea…Nici un cuvant nu a spus, dar stiu ca de tine imi vorbea cautatura Lui blanda,adanca si patrunzatoare.Te binecuvantam gandul Lui,pe tine si parca-mi zicea:Spune lui Hazail, celui mai mic ucenic al Meu,ca-l binecuvantez.
Hazail(plangand):- Da, asa imi spune El mie:”tu esti cel mai mic ucenic al Meu”
Tata:-La o cotitura de drum, puterile Ii slabira si, deodata, vad pe Veronica, fiica unchiului tau, stergandu-I Fata cu o panza alba.De trei ori a cazut sub greutatea crucii si, ca sa nu moara pe drum, ostasii au silit pe Simon Cirineanul, care lucreaza tarina noastra, sa-I duca Crucea pana sus.Au luat hainele de pe El si L-au pironit pe cruce.Mama Lui si-a desfacut baticul de pe cap si L-a infasurat plangand.Acum Invatatorul tau trage sa moara…
Hazail:-Tata, scapati-L!Nu-L lasati sa moara…
Tata:-Au fost cativa care au vrut sa-L scape.Nicodim, fariseul,I-a dat de stire sa fuga dar El a spus ca trebuie sa se inplineasca pana la sfarsit voia Celui ce L-a trimis.
Hazail(disperat):-Ce fel de dragoste este aceasta a Tatalui Ceresc, daca lasa sa-L chinuiasca oamenii atata?
Tata:- Asa as fi intrebat si eu pana ce nu L-am cunoscut, dar acum Il inteleg.Chiar sutasul roman care L-a rastignit a zis:’Cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta”Tu ai avut dreptate fiul meu, vino sa te inbratisez.
Hazail :-Nu pot, tata, sunt legat la maini…
Tata:-Vai, ai mainile legate si acum?O, copilul meu!(il dezleaga)
Hazail:-Tata, sa mergem sa-L vedem!(prvesc spre fereastra.Se intuneca, se aud tunete…fulgere…)
Mama(intra zicand):-S-a intunecat afara.Parca e noapte(trasnete)
Veronica(intra plangand):-A murit!
Hazail:-A murit?O,Invatatorul meu!…
Veronica:-Sfanta Lui Mama a adus un cos cu oua, pe care le-a primit de la Marta, sora lui Lazar cel inviat din morti, ca sa le dea soldatilor, sa-i imblanzeascca, sa nu-L bata atat dar ei au refuzat.Au impartit hainele Lui intre ei, iar camasa pa care I-a cusut-o Mama Sa, fiind tesuta dint-o singura bucata, n-au vrut s-o rupa,ci au tras la sort pentru ea.Cum ea statea sub Cruce, avand cosul plin de oua langa ea, Sangele Invatatorului, tasnind din ranele Sale, s-a prelins peste oua si le-a inrosit pe toate.
Hazail:-Intr-adevar, soldatii romani sunt neinduplecati pentru ca sunt pagani. Ivatatorul a spus ca va fi dat, da catre arhierei, paganilor sa-L chinuiasca…
Veronica:-Cand Si-a dat duhul, catapeteasma templului s-a rupt de sus pana jos.Vazandu-L asa insangerat, cu parul incalcit in coroana de spini, nu m-am mai gandit ca sunt fiica de fariseu, ca tata o sa ma vada…Am alergat la El plangand si I-am sters obrazul cu naframa mea. O am la san langa inima si acolo am s-o tin cat voi trai.
Hazail:-Arata-mi-o si mie!Ah,e plina de sangele Lui(apare Chipul Domnului pe panza)
Toti:- Domnul este!
Hazail:-Domnul meu si Dumnezeul meu!…

ACTUL AL II-LEA

(Acelas loc.Atmosfera de doliu.)
Hazail:-Imi amintesc ca Invatatorul zicea:”Cand doi sau trei se aduna in numele Meu, acolo sunt si eu in mijlocul lor”Acum e intre noi.
Veronica:-Unde-I?Tu-L vezi?Eu, nu.De ce, caci si eu Il iubeam?
Hazail:-El zicea:”Daca M-ati iubi, v-ati bucura caci Eu Ma duc la Tatal.”Sa ne bucuram, deci!
Veronica:-Sa ne bucuram?Auzi?Ma mai pot eu bucura dupa ce am vazut cum un soldat a inmuiat un burete si I L-a intins in varful unei crengi de isop, cand El a zis”Mi-e sete”?
Hazail(iluminat):-“In setea mea, Imi dau otet”, a spus psalmistul.
Veronica:-Dupa ce a luat a zis:”Savarsitu-s-a”.
Hazail:-Prorocia…
Veronica:-Deodata coastele Lui a prins a se zbate iute tot mai iute. Apoi, cu glas mare, a stigat:”Parinte, in Mainile Tale Imi dau Duhul Meu.”Plecandu-Si Capul sfant spre umeri a ramas asa.
Hazail:-“Vin de le Tatal, si Ma intorc la Tatal”…
Veronica:-Si noi am ramas sa-L plangem…
Hazail:-“Sa nu se tulbure inima voastra, nici sa se intristeze.Voi acum sunteti tristi, dar iara voi veni si intristerea vostra se va preface in bucurie.””Asa trebuia sa patimeasca Hristos, sa fie batjocorit si omorat dar a treia zi sa invieze.”Azi e a treia zi.
Tata:-Sinedriul a dat multi bani ostasilor care au pazit mormantul, ca acestia sa spuna ca, pe cand ei dormeau, ucenici Lui au venit noaptea si L-au luat ca sa poata spune apoi ca ar fi inviat.Eu nu cred ca ostasii romani ar fi dormit in post, caci ar fi fost pedepsiti cu moartea.
Mama:-Am auzit de la vecina noastra, Maria lui Cleopa, ca mama Domnului Iisus Hristos, care este sora sa,(soar batranului Iosif n.n)a impartit oua rasii la copiii din Ierusalim, spunandu-le tuturor :”Hristos a inviat!”
Saul(intra,abia retinandu-si respiratia):-Maria Magdalena s-a dus de dimineata la mormant…si a vazut piatra rasturnata…si mormantul gol…s-au dus si unii dintre Apostoli…Si au vazut, in mormant numai infasuraturile ramase nemiscate din loc.Maria plangea langa mormant cand deodata Cineva o striga pe nume.Era inca noapte, n-a vazut bine Cine o striga si, crezand ca-I gradinarul, l-a intrebat:”Domnule,daca L-ai luat tu spune-mi unde l-ai pus?”Uitandu-se mai bine, vede pe Invatatorul…Domnul era inaintea ei…
Toti(exclama):-Domnul?!
Tobi(intrand voios):-S-a aratat Domnul Apostolilor!A inviat cu adevarat!
Toti(canta):-“Din mormantu-ntunecat”


ps: sceneta am luat-o dintr-un numar mai vechi al revistei Timotheos si e scrisa de pr.Ioan Hornea

_________________
"iubesc pe Domnul,caci El aude glasul meu,cererile mele"(Psalmul 116:1)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Vizitează site-ul autorului
bojoreanu ana diana
MesajTrimis Joi 18 Mai, 2006 10:00 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 13/Ian/2006
Mesaje: 78
Locație: suceava

Datoria mamei


Intr-o buna zi de toamna,bunicul meu lucra la facut maturi.Toate maturile care trebuia in casa erau facute de bunicul,cu mainile lui.Eu totdeauna imi faceam cate ceva de lucru pe langa mosu,caci tare imi placea sa ma uit cum face el.
Acum priveam cum ia fiecare tulpina de matura,cum o curata cu cutitasul lui,cum ii indreapta capul cel stufos îndoit de greutatea semințelor,adindu-l cu mâna,așa cum mă adia uneori și pe mine pe cap,cu mâna lui ce-a bună,dar așa de grea încat părul apăsat mă durea chiar binisor.
Apoi tulpinile cu varf stufos le așeza “chitute”la un loc si,cand erau trei legaturi,le strangea pe fiecare,legandu-le cu o nuia de rachita crapata si cioplita frumos.Dupa ce le potrivea impreuna,le lega pe toate trei cu o nuia mai mare si astfel alcatuia capul maturii.
Tinea mult legatul maturii,caci bunicul,tot ce facea,facea frumos si trainic.Orice lucru care iesea din mainile bunicului era frumos si trainic.Un colt de grebla,un picior de scaun sau chiar un cui de lemn,el nu lasa din mana decat atunci cand erau frumoase si bune.N-am vazut niciodata lasat de el ceva negata sau facut oricum.Adesea l-am auzit spunand necajit:
-Asta de ce n-ati facut-o bine?
Sau:
-De ce ati lasat aici lucrul negata?
Mie adeseori imi spunea:
-Uita-te bine si invata! Cat ii trai tu,sa cauti a face totdeauna numai bine si frumos tot ce faci. Daca nu poti sa faci un lucru bine,mai degraba nu-l face. Lasa sa-l faca altu,care poate.
Mai avea de legat o matura si I se terminasera nuielele. Vermea era buna si soarele caldut .
-Ia du-te tu fuguta pana la vale-imi zise mosu-si taie-mi cateva nuiele de rachita,uite,ca acestea,si mi le adu,sa termin matura asta.
-Ce-mi dai mosule,daca ma duc?zic eu.
-Cum ce-ti dau? Doar nu-mi ceri plata!
-Numai asa,nu ma duc,mosule!
-Mai-mai,zise mosu suparat.D-apoi pentru cine fac eu matura asta,nu si pentru tine? Cine face mai mult gunoi si murdarie prin casa asta-oare nu tu? Eu ti-am cerut tie plata pentru ca ti-am facut opincutele astea frumoase din picioarele tale? Ti-am cerut eu plata pentru sumanutul tau cel nou? Dar pentru caciula asta alba de mielut? Dar mama-ta pentru camasutele cele noi,ori pentru sepcuta aceea cu bumb frumos care o porti tu duminica? Sau vrei sa faci si tu cum a facut atunci Ionel cu datoria mamei lui?
-Care Ionel,mosule?intrebai eu rusinat.
-Ei,un Ionel,ca tine.
-Si care datorie a mamei lui?
-Ei,e o poveste cam lunga si eu n-am nuiele .
-Te rog,mosule,spune-mi-o!
-Dupa ce vii cu nuielele.Ori atunci ma duc eu.
Am plecat in graba,in timp ce mosu imi striga:
-Ai grija sa nu te tai!
Cand am venit, i-am dat mosului nuielele, iar el, cioplindu-le, incepu:
-O mama avea un baiat cam ca tine.Era si el in clasa intaia la scoala.Il chema Ionel.
Cand Ionel era acasa, mama, fiind ocupata, il mai trimitea din cand in cand, ba dupa lemne pentru soba, ba sa vada de gaste, ba sa puna apa la pui, ba dupa alte lucruri marunte pe care le putea face el.
Uneori, Ionel facea cu bucurie aceste treburi, dar alteori parca ar fi asteptat, ca tine, de fiecare data, sa-i plateasca cineva ceva pentru orice nimic.Intr-o seara, Ionel cina si se culca, lasand pe masa, langa farfuria din care mancase, un bilet scris,pentru ca, atunci cand mamam va curata masa, sa-l afle.
Pe biletul lui Ionel scria:
Mama datoreaza lui Ionel, pentru astazi, asa:
-pentru ca am adus lemne de doua ori……..2lei
-pentru ca am pus apa la pui de trei ori……3lei
-pentru ca am adus buruieni la rate………..1leu
-pentru ca am scos pisica afara……………1leu
-pentru ca am adunat gastele………………2lei
-pentru ca am adus chibriturile……………1leu
Total……………………………………….10lei
Cand mama vazu biletul lui Ionel, pe fata ei cazu o umbra de tristete si in inima ei se mahni.Privi cu mila si cu iubire la Ionel,care acum dormea in patutul cald si curat, spalat si ingrijit de mama lui.Privi imbracamintea lui frumoasa si curata.Privi la masa gustoasa din care se saturase Ionel.Apoi toate lucrurile lui pe care ea, mama lui, i le cumparase sau i le facuse cu mainile ei.
Isi aduse aminte de la nasterea lui Ionel si pana astazi:cat a suferit ea pentru el, cat l-a ingrijit, cum a cautat sa faca totul, ca el sa nu duca lipsa de nimic pentru a creste sanatos si fericit.
Isi aduse aminte de lacrimile si de rugaciunile ei.De noptile nedormite langa leaganul si patutul copilului.De frica si de rugaciunile ei cand el era bolnav.De grija si de nelinistile ei ca sa nu i se intample copilului vreu rau.De serile tarzii cand ii croia si ii cosea camasutele lui albe si curate.De mainile impunse si crapate de munca, de spalat, de gatit, de lucrul la camp si in gradina.
La toate se gandi mama, privind cu amaraciune cand la baiatul ei, cand la biletul lui.Apoi, suspinand, cu doua lacrimi in ochii ei tristi, lua creionul, trase o linie pe biletul lui Ionel pe sub socotelile lui si scrise dedesupt:
Ionel datoreaza mamei, pentru sapte ani, asa:
-pentru ca a suferit si l-a nascut……………………nimic
-pentru ca l-a hranit, spalat si incalzit……………...nimic
-pentru ca a stat treza sute de nopti pentru el ……...nimic
-pentru ca a plans si s-a rugat neincetat pentru el ….nimic
-pentru ca i-a cusut camasutele cele frumoase……..nimic
-pentu ca i-a cumparat cojocelul cel nou…………...nimic
-pentru ca l-a pazit de foc, de apa, de orice…………nimic
-pentru ca l-a iubit si il iubeste nespus de mult……..nimic
Total………………………………………………..nimic.
Dimineata, cand Ionel s-a sculat, mamam era plecata de mult la munca.El afla ca de obicei totul pregatit.In casa era cald, pe masa mancarea gata, iar hainutele lui asezate ingrijit pe scaunul de langa patutul lui.
Ionel se scula, se spala si se ruga Domnului.Dupa ce manca, pregatindu-se pentu scoala, cand sa-si imbrace haina, vazu langa lucrurile sale biletul cunoscut.Il lua repede si citi.
Cand termina de citit,Ionel izbucni intr-un hohot de plans.Siroaie de lacrimi ii curgeau din ochi peste hartia scrasa din mainile lui.Un val de rusine i se ridica in obraz si o mare amaraciune ii umplu inima.Ce rau ii parea lui acum si ce rusine ii era de tot ce facuse!O,daca ar fi acum aici maicuta lui,cum s-ar aruca la pieptul si i-ar cere cu lacrimi iertare!….
Dar mama nu vine pana diseara…
In ziua aceea, tot timpul, pe drum si la scoala, n-a avut nici o linistire.Mergea tacut si invata trist.Toti se mirau de starea lui, intrebandu-l:
-Ce-i, Ionel, esti bolnav?
-Nu.
-Atunci ce ai?
-Nimic.
Cand s-a intors Ionel de la scoala, mama lui era acasa.Nici nu-si dezbraca hainuta, ci, asa cum era, izbucnind in plans, sari in bratele mamei si, cuprinzand-o, isi ascunse obarazul rosu la sanul ei si zise printre suspinuri:
-Mama, te rog, iarta-ma!
-Dragul meu baiat, zise mama, sarutandu-l pe obrajii inlacrimati, niciodata sa nu mai faci asa!Astfel se poarta numai oamenii nerecunoscatori fata de Bunul Dumnezeu.
Bunul Dumnezeu le da de toate.I-a facut cu ochi, ca sa vada toate minuntiile pe care le-a creat El pentru ei.I-a facut cu auz, ca sa se bucure de toate sunetele minunate care ii inconjoara.I-a facut cu grai, ca sa-si poata impartasi toate gandurile mintii si simtirile inimii cu fiintele iubite si apropiate.I-a facut ca maini si picioare, pentru lucrarile frumoase si drumurile placute.In fiecare fel, in fiecare loc, in fiecare clipa ii inconjoara numai cu haruri si cu bucurii pe toti si pe fiecare-si totusi cata nerecunostinta fata de Binefacatorul Dumnezeu! Cata necredinta! Cata rautate! Ce rusinoasa si vinovata impotrivire fata de voia Lui!
Iar cand vreunul mai face totusi cate ceva din ceea ce porunceste voia lui Dumnezeu, in loc sa faca cu bucurie si din toata inima, fara sa astepte nimic in schimb, el,desi nu face aproape nimic, asteapta tot felul de rasplatiri de la Dumnezeu si tot felul de laude de la oameni.
Cine ar putea masura vreodata marimea Jertfei pe care a facut-o Dumnezeu,Tatal nostru, pentru noi, cand Si-a dat pe singurul Sau Fiu sa moara pe Cruce, ca sa rascumpere pacatele lumii?
Cine ar putea macar pricepe cat ne-a iubit si ne iubeste pe noi Scumpul nostru Mantuitor Iisus Hristos, Care a suferit atat de mult si Care ne iarta cu o bunatate nemarginita?
Ionel asculta cuvintele mamei cu o inima plina de smerenie. Pentru prima data in viata i se luminasera lui cu adevarat in minte lucrurile despre care ii vorbea acum mama lui.Dar mama, sculandu-se, ii zise:
-Vino sa ne rugam si sa-I multumim Domnului!

Cand bunicul tacu si se uita la mine, in ochii lui mi se parea ca vad lacrimi si mainile luI parca tremurau.Inima mea era plina de un simtamant de rusine, pentru ca si eu facusem cam tot asa un pacat, ca Ionel fata de mama lui.Ca sa nu izbucnesc im plans acolo, iesi afara din casa.
Vazand usa surii deschisa, intrai acolo si, ingenunchind in fanul din colt, imi ridicai cu durere si cu lacrimi ochii in sus si incepui sa ma rog:
O, Preabunule Tata Ceresc! Preabunule Doamne Iisuse, din toata inima mea imi pare rau pentru ca si eu am facut de atatea ori pacatul nerecunodtintei atat fata de Tine, Doamne, pentru binefacerile Tale, cat si fata de parintii mei pentru binefacerile lor pentru mine.Acum te rog din tot sufletul, cu lacremi, iarta-ma!
Si ajuta-ma ca pe viitor sa am totdeauna o inima plina de recunostinata, si o gura plina de multimiri adevarate pentru tot ceia ce mi sa face,atat fata de Tine,Doamne, pentru bunatatea si iubirea Ta,cat si fata de ai mei pentru tot ce-mi fac neincetat.
Ajuta-ma, Doamne, sa pot face si eu bine altora,fara sa astept niciodata nimic in schimb,asa cum imi faci Tu si parintii mei.Amin.

Slavit sa fie Domnul!

_________________
"iubesc pe Domnul,caci El aude glasul meu,cererile mele"(Psalmul 116:1)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Vizitează site-ul autorului
bojoreanu ana diana
MesajTrimis Vin 19 Mai, 2006 1:47 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 13/Ian/2006
Mesaje: 78
Locație: suceava

• Gandul cel bun

Indreptandu-se spre casa, un taran a gasit la marginea drumului, pe camp, un sac plin cu porumb. Uitandu-se el de jur-imprejur, s-a hotarat sa-l ia acasa, fiindca i-ar fi prins tare bine si, oricum, nu-l vedea nimeni. S-a mai uitat o data inainte, inapoi, in dreapta si in stanga si s-a apleacat sa ia sacul.
Dar, deodata, s-a oprit, amintindu-si ca, intr-o singura directie, nu s-a uitat: in sus. Privind cerul, lasa acolo sacul si, zambind, isi continua linistit drumul spre casa, spunandu-si:
- Multumesc, Doamne, ca mi-ai dat gandul cel bun. E drept ca as avea mare nevoie de un sac cu porumb, dar mai mult am nevoie de un cuget curat si linistit. Cu siguranta ca vreun vecin din sat nu a putut duce prea mult deodata si se va intoarce dupa sac. Daca l-as fi luat nu m-ar fi vazut nici un om, dar m-ar fi vazut Dumnezeu.
"Ma straduiesc sa am un cuget curat inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor."

_________________
"iubesc pe Domnul,caci El aude glasul meu,cererile mele"(Psalmul 116:1)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Vizitează site-ul autorului
bojoreanu ana diana
MesajTrimis Mar 04 Iul, 2006 2:23 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 13/Ian/2006
Mesaje: 78
Locație: suceava


Tara fara batrani


Intr-o tara indepartata,tinerii au hotarat sa-i omoare pe toti batranii,ca sa nu-si mai scoata caciulile inaintea lor si sa nu mai stea varstnicii in slujbele cele mai inalte ale statului.
Pur si simplu,intr-o noapte,i-au ucis pe toti batranii.Numai un tanar cu suflet bun nu si-a omorat tatal,ci l-a ascuns intr-o pestera,purtandu-i de grija,unde tinerii cei aprigi nu-l puteau gasi.Domnitorul i-a chemat in functii inalte pe tineri.Numai ca tara lor avea un neam dusman cu care se invecina.Cand au aflat dusmanii ca vecinii lor si-au ucis batranii le-au cautat galceava tinerilor:
-Sa ne inapoiati imediat funia,impletita din fire de nisip,pe care stramosii nostri au imprumutat-o stramosilor vostri! Altfel,va declaram razboi!
Sfetnicii din tara tinerilor s-au speriat:
-Hai sa le dam funia,ca sa scapam de necaz!
-Sa chemam degraba toti mesterii de franghii! In trei zile sa faca funia din fire de nisip!
Mesterii se pusera pe lucru.Framantasera nisipul,dar nu reuseau sa-l impleteasca.Domnitorul pofti la sfat pe tinerii care-si ucisera batranii:
-Ce-i de facut?
Dar nimeni nu putea spune taina impletirii funiei.Numai tanarul care-si ascunsese tatal in pestera,pleca pe furis la batran,singurul ramas in viata,si-i povesti toata intamplarea.Batranul din pestera isi linisti feciorul si-l povatui sa se duca la domnitor,care trebuie sa raspunda vecinilor dusmani asa:
-Cand stramosii vostri ne-au imprumutat funia,au pastrat un capat din ea,ca sa-l aiba de proba.Dati-ne acel capat de funie,ca sa va facem funia intreaga.
Domnitorul transmise tarii invecinate,intocmai,sfatul batranului ascuns in pestera.Cand primira vrajmasii acest raspuns,strigara:
-Va sa zica tot mai au vecinii nostri un batran care sa-i sfatuiasca.Sa-i lasam,deci,in pace!
Si i-au lasat,renuntand la razboi.Dar de atunci a ramas proverbul vechi si intelept:
"Cine nu are batrani sa-si cumpere!"

_________________
"iubesc pe Domnul,caci El aude glasul meu,cererile mele"(Psalmul 116:1)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Vizitează site-ul autorului
Catalin OD
MesajTrimis Vin 14 Iul, 2006 12:15 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 15/Iun/2006
Mesaje: 1147
Locație: Baia Mare

O feliuta de paine alba

" Nu-i mai mare fericire pe lume decat cand si parintii si copiii sunt cu totii credinciosi in Domnul Iisus Hristos si cand,cu o dulce dragoste sfanta,se iubesc,cautand fiecare sa-l faca fericit pe celalalt.
Am sa va povestesc o intamplare dintr-o astfel de familie.Petrisor este,deocamdata,singurul copil la parintii lui,care sunt oameni saraci,dar adanc credinciosi in Domnul nostru Iisus Hristos.tatal sau lucreaza departe,la padure,si nu vine decat seara acasa.Mama munceste toata ziua.Petrisor n-are decat sase ani,dar de la parintii lui a aflat ca numai domnul Iisus poate face viata fericita si numai cine face bucurie altora acela are si el adevarata bucurie.
Intr-o zi plouase.Petrisor se juca pe ulita,cand se auzi strigat de vecina lor,baba Floare,care i-a zis:
--Petrisor,daca te duci sa-mi aduci un cos de buruieni pentru ratele mele,am sa-ti dau o felie de paine alba.
--Ma duc indata,zise Petrisor bucuros.
Cand se intoarse cu cosul plin de buruieni,baba Floare ii intinse lui Petrisor o felie de paine alba si moale.
--Multumesc spuse Petrisor,si se gandi cu pofta ce buna o sa fie felia de paine alba de care nu stia sa mai fi mancat.
Dar,cand sa muste din ea,isi aduce aminte de maicuta lui.
--Sarmana maicuta,isi zise el mergand spre casa,ea munceste toata ziua pentru noi...Am sa-i duc ei felia asta de paine alba;eu pot sa ma lipsesc de ea.
Cand ajunse ii zise:
--Mamica mea uite,mi-a dat baba Floare niste paine alba,fiindca i-am dus un cos de buruieni la ratele ei.Ti-am adus si tie o felie sa o mananci.Mamica l-a sarutat si i-a luat-o.Dar cand sa manance din ea si-a adus aminte de sotul ei,gandindu-se:Sarmanul sotul meu! El munceste greu toata ziua,iar eu n-am sa-i pun ceva mai bun de mancare.Maine am sa-i pun in traista lui felia asta de paine alba...
A doua zi,la ceasul mesei,taticul lui Petrisor,acolo unde lucra,afla in traista lui o felie de paine alba... Era s-o manance,obosit si flamand,cand deodata isi aminti de Petrisor si isi zise:Dragul meu copilas,de cata vreme eu nu am putut sa ii aduc o felie de paine alba...Cine stie de unde mi-a pus-o sotia mea,dar eu pot sa ma lipsesc de ea;am sa i-o dus lui Petrisor.
Seara,cand taticul se intoarse de la munca,plin de bucurie cheama pe Petrisor si,asezandu-l pe genunchii lui,ii zise cu dragoste:
--De-ai sti tu,Petrisor,ce ti-a adus taticul...
Petrisor privea cu nerabdare sa vada ce-i scoate taticu din traista,iar taticu,sarutandu-l ii scoase...o felie de paine alba.Acum nu mai era moale.
Petrisor a recunoscut-o.S-a uitat la mamica,apoi la taticu.Ochii lor erau plini de bucurie si de lacrimi.Atunci Petrisor rupse de paine alba in trei si zise:
--S-o mancam impreuna...
--Sa ne rugam mai intai Domnului,zise taticu.
Si ingenunchind cu totii cu fata spre rasarit,taticu spuse cu glas tare:
Tatal nostru,Carele esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau.Vina imparatia Ta si faca-se voia Ta,precum in cer asa si pe pamant.Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi.Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri.Si nu ne duce pe noi in ispita,ci ne mantuieste de cel rau.
Doamne Iisuse,Mantuitorul cel scump al sufletelor noastre,Iti multumim pentru dragostea pe care ne-ai pus-o in inima pentru Tine si pentru toti cei dragi ai nostri.Prin iubirea Ta suntem atat de fericiti.Te rugam sa ne cresti iubirea in inima,pentru ca,iubindu-ne si mai mult,sa putem fi pe totdeauna fericiti deplin.Doamne Duhule Sfinte fa-ne sa iubim cu toata caldura inimii pe toti oamenii,pentru ca sa fim cu adevarat fii ai Tai.caci a Ta este imparatia si puterea si slava,a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh,AMIN.
Ce mult am invatat eu atuncea de la Petrisor!
Slavit sa fie Domnul! "

_________________
"Adu-ti mereu,adu-ti aminte si niciodata nu uita,cat pret,ce jertfe si ce lacrimi s-au dat spre fericirea ta!"
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Ionut M
MesajTrimis Lun 28 Aug, 2006 11:39 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 01/Iul/2005
Mesaje: 222
Locație: Brasov

    Adevarata dragoste
      de Traian Dorz

Era o vara fierbinte si uscata. Soarele ardea puternic, iar seceta uscase totul. (...)
Intr-una din zilele acelei veri, am vazut arzand o padure. Mergea focul prin lemnele verzi ca prin paie uscate.(...)
Toate pasarile se ridicau speriate din padure, zburand cat mai departe de fumul si de flacarile nimicitoare.
Numai sus, spre culmea dealului impadurit, pe deasupra unui brad inalt, doua pasari mari se roteau zburand jos si plangand sfasietor. (...)
Am inteles ca acolo, in varful bradului primejduit de flacari, bietele pasari au cuibul cu puisorii lor care inca nu pot zbura. (...)
Dar iata ca focul se apropia de bradul cu cuib. (...) cand flacarile focului, ca niste limbi ale celei mai cumplite morti, s-au intins cuprinzand fulgerator tot bradul, dintr-odata amandoi parintii, cu aripile desfacute s-au aruncat peste cuibul in flacari, acoperindu-si cu trupurile lor puisorii, spre a-i salva de la moarte.

Au ars in cateva clipe cu brad cu tot. N-a mai ramas decat o torta de jar scanteind ...
Mie mi s-a parut ca mi se rupe inima de durere. Ceea ce vazusem m-a cutremurat adanc.(...)

iata ce poate face dragostea parinteasca! Cine ar mai fi fost in stare de o astfel de jertfa ?
(...)Intamplarea pe care am vazut-o de data aceasta m-a facut sa sa vad si mai adanc ce inseamna iubirea.
O astfel de dragoste a avut pentru noi Scumpul nostru Mantuitor isus Hristos, incat s-a aruncat pe Sine Insusi in focul mortii pentru a ne mantui pe noi toti.
(...)
pasarile care s-au aruncat in flacari, cu toata jertfa vietii lor, nu au putut sa-si mantuiasca puii de la moarte. Dar Domnul nostru Isus Hristos, jertfindu-si scump sangele Sau pe cruce pentru noi, ne-a izbavit si viata noastra si S-a inviat si pe El, prin puterea pe care o are de a-si Supune toate lucrurile. (...)
Nimeni nu va mai fi in stare sa ne mai iubeasca vreodata atat de mult ca El.

_________________
Your Love ... is on a grand scale
    mine is in the detail ...
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Codul Yahoo Messenger
Madi
MesajTrimis Sâm 02 Sep, 2006 6:09 pm  Răspunde cu citat (quote)
Începător


Data înscrierii: 02/Sep/2006
Mesaje: 15

Vasul care nu se umplea
(istorioara)

Un bandit furios se duse la un pusnic spunandu-i ca vrea sa se lase de rele,ii ceru un leac de mantuire si iertare a trecutului sau.
- Du-te - ii zise pusnicul - ia un vas mare si il umple cu apa ! Cand vasul se va umple sa stii ca esti iertat.
Pacatosul se duse, lua un butoi si incepu sa-l umple cu apa ,dar o minune,vasul nu se mai umplea ,oricat turna in el ,nu se mai umplea.
Atunci ,pacatosul,aplecandu-se peste vas incepu a plange cu amar strigand :
” O Doamne Dumnezeule numai eu pacatosul nu sunt vrednic de iertare ? ”
Minune , indata ce cazura lacrimile in apa,vasul se umplu !...
Erau lacrimile caintei.
Scumpul meu frate,poti face si tu multe ,multe pentru iertarea pacatelor ,dar sa stii ca “ vasul “nu se umple ,iertarea nu vine pana nu picura lacrimile caintei.

Preot Iosif Trifa

Cuvinte intelepte :

Fiul meu, masoara-ti vorba ori de cate ori nu taci ;
nu-i permis sa spui la lume ce nu ti-e permis sa faci.

Fr.Traian Dorz
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Madi
MesajTrimis Dum 03 Sep, 2006 11:04 am  Răspunde cu citat (quote)
Începător


Data înscrierii: 02/Sep/2006
Mesaje: 15

Cand un orb se impiedica de tine
(istorioara)

Cand un orb se impiedica de tine, ar fi o nebunie sa te superi pe el sau sa-l ocarasti, pentru ca el este un biet orb.
Ei ,apoi ,iubitul meu frate ostas, fa asa si in cele sufletesti !
Cand un om lumesc,cand un om orbit de patimi si pacate “se impiedica “de tine cu batjocori si ocari, ar fi o nebunie sa te superi pe el, pentru ca el este un biet “ vrednic de plans, sarac, orb si gol “ (Apocalipsa 3,17).
In loc sa te superi pe el si sa-l ocarasti, trebuie sa-l compatimesti; trebuie sa-ti fie mila de el si sa te rogi pentru el, ca sa afle pe Cel Care ii poate da “doctorie pentru ochi ca sa-si unga ochii si sa vada “(Apocalipsa3, 18 ).

Preot Iosif Trifa
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Madi
MesajTrimis Lun 04 Sep, 2006 11:10 am  Răspunde cu citat (quote)
Începător


Data înscrierii: 02/Sep/2006
Mesaje: 15

Lumanarea se topeste luminand…
( istorioara )

Un prieten ma cam mustra zilele trecute, spunand ca prea imi las viata sa se topeasca in munca ce o fac.
- O, dragul meu ! - i-am raspuns, eu iti dau toata dreptatea,dar mai inati te rog sa aprinzi lumanarea aceasta !
- Foarte bine, iata , am aprins-o si ce vrei sa spui cu acest lucru ?
- Vreau sa te rog sa nu lasi lumanarea sa se topeasca ; uite lumanarea se topeste si asta e o paguba mare.
- Pai asta e o regula ; unde s-a mai vazut lumanare arzand fara sa se topeasca ?
- Apoi, dragul meu, asa e si cu noi, cei care am fost pusi sa lucram in ogorul
Domnului.
Lumanarea trebuie pusa in sfesnic si aprinsa, ca sa lumineze tuturor ( Matei 5, 15);
dar facand acest lucru , ea se topeste, caci unde s-a vazut vreo lumanare aprinsa care ar strange seu si grasime ? sau unde s-a mai vazut o sare ce nu se topeste dupa ce s-a bagat in bucate ? ( Matei 5, 13 ).
O lumanare poate fi cat de mare si mandra , daca nu lumineaza, care ar fi folosul ei ?
Lumanarea se topeste luminand …

Preot Iosif Trifa
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Madi
MesajTrimis Mar 05 Sep, 2006 4:29 pm  Răspunde cu citat (quote)
Începător


Data înscrierii: 02/Sep/2006
Mesaje: 15

Cuvinte Intelepte :

De-L urmati oricand pe Domnul,nicicand nu va rataciti,
drumul nu-L stiti totdeauna, insa urma Lui o stiti.

Fr. Traian Dorz
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Afișează mesajele pentru a le previzualiza:   
Ora este GMT + 3 ore

Subiectul următor
Subiectul anterior
Pagina 1 din 4
Du-te la pagina 1, 2, 3, 4  Următoare
Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului  ~  Oastea copiilor

Crează un subiect nou   Răspunde la subiect

Mergi direct la:  

  Nu puteți crea un subiect nou în acest forum
Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum

  Utilizator:    Parola:      Autentifică-mă automat la fiecare vizită       



phpBB si NoseBleed