Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului

 

Autor Mesaj
<  Alți înaintași  ~  Inaintasi vrednici de aducere aminte
Catalin OD
MesajTrimis Vin 30 Mar, 2007 2:56 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 15/Iun/2006
Mesaje: 1148
Locație: Baia Mare

Arrow Fratele Romanenko din Basarabia:

" ...Intre fratii si surorile de atunci de la adunare era si un boier, care acum era frate, impreuna cu sotia sa, din Basarabia. Au cantat amundoi o cantare. Era pe masa unde stateau ei o balta de lacrimi. Acest om era mare mosier in Basarabia. Intre slujitorii sai avea un argat, pe care il chema Ion. Acesta s-a intors la Domnul intr-o adunare din Oastea Domnului si acum povesteste la toti cati lucrau pe mosie ce bine i-a facut lui Domnul. Toti il ascultau cu gura cascata, sa vada ce spune el asa de infocat. Se gaseste unul si-l spune la boier: Domnule boier, argatul cutare tot spune palavre la oameni si-i tine de vorba si nu mai lucreaza cum trebuie. Boierul il cheama pe argat si-i spune: Ioane, ce-am auzit despre tine! Ii tii pe oameni de vorba si nu mai lucreaza. Sa stii, daca te prind odata, te dau afara. Argatul asta avea sase copii si traia din ceea ce-i dadea boierul. Era om sarac. Bine boierule ,i-a spus el, n-am sa mai spun nimic... Si se ducea primul la lucru si pleca ultimul,
si n-a mai zis nimic catre nimeni. Dar in vremea in care avea ragaz,asa, se ducea in locuri mai dosnice si isi varsa focul in rugaciune.Plangand, Ii spunea lui Dumnezeu durerea inimii lui. Ca era oprit acum.
Peste un timp, zice boierul catre el: Ioane, spune-mi si mie ce le spuneai la oameni atunci cand te-am oprit eu. Ce le spuneai la oameni? Ca de atunci un foc ma arde la inima de nu mai pot!
Si Dumnezeu i-a dat atata foc in graiul lui, incat s-a intors si boierul la Dumnezeu si a cunoscut si el Lucrarea. Apoi a luat legatura cu Parintele Iosif si cu fratii din Lucrare si facea mult bine. Si acum venea la Sibiu si era cu focul, cu dragostea dintai.
Cum se converteau oamenii atunci!...Cei care le spuneau despre Dumnezeu, o faceau cu dragoste si lacrimi, traind ceea ce spuneau
si Duhul Sfant graia prin ei!... S-a intors si boierul, s-a intors si sotia lui. Si-au impartit mosia toata la tarani, la necajitii din sat si si-au oprit numai un conac, pe care il aveau pe mosie, si acolo au infiintat un spital pentru frati, pentru bolnavi, pentru necajiti. Iar cand a venit cedarea Basarabiei, el s-a retras incoace si a murit pe pamantul unde s-a aflat, nu stiu exact unde. Sotia era din Polonia. A facut cum a zis Evanghelia: si-a impartit la saraci mosia. Si rusii nu au avut ce sa-i mai ia cand au ocupat Basarabia..."
Fratele Simion Gheorghiță din Slobozia, Neamț, un alt vrednic înaintaș, trecut la Domnul din octombrie 2004

_________________
"Adu-ti mereu,adu-ti aminte si niciodata nu uita,cat pret,ce jertfe si ce lacrimi s-au dat spre fericirea ta!"
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Catalin OD
MesajTrimis Sâm 05 Mai, 2007 1:00 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 15/Iun/2006
Mesaje: 1148
Locație: Baia Mare

Fratele Cornel Rusu

Fratele Cornel Rusu a vazut lumina zilei la 8 octombrie 1924, in orasul Petrila, jud. Hunedoara. S-a nascut din parintii Teodor si Maria Rusu, fiind al treilea dintre cei cinci copii cu care Dumnezeu a binecuvantat aceasta familie. Scoala primara si cursurile Scolii medii tehnice de mineri le-a urmat in aceeasi localitate, completandu-le cu cele pentru obtinerea calificarii de maistru-miner. Dar tanarul acesta se dovedea a fi nascut nu doar pt. a lucra la "radacinile luminii",alaturi de ceilalti mineri, ci si pt. a invata sa descifreze tainele artei care exprima frumosul si adevarul prin imagini realizate din materialul concret al sunetelor.

La varsta de 13 ani, uimindu-i pe toti cei care-l cunosteau, infiinteaza si instruieste o formatie de cor mixt, in oraselul natal. Tot la aceasta varsta cunoaste Miscarea ortodoxa Oastea Domnului si participa la adunarile acesteia. Contactul duhovnicesc cu bunul si blandul pastor, preotul Petre Fanu din Petrila, l-a determinat sa primeasca botezul ortodox la varsta de 16 ani. Era primul lui botez si sub harul acestuia a ramas tot restul vietii. faptul este cu atat mai surprinzator cu cat noul ostas provenea dintr-o familie de baptisti. Un rol important in viata sa l-au avut si legaturile cu statornicul si incercatul frate Ion Capata, aflat cu serviciul in zona Petrosanilor. Ca urmare, la varsta de 17 ani, depune hotararea si legamantul prin care intra in Lucrarea Oastei. In tot acest timp, preocuparile pentru muzica religioasa devin tot mai rodnice. Cu timpul, isi va largi aria activitatii misionare in Corna (Rosia), Rosia Montana, Simeria, Orastie, imbogatindu-si mult experienta componistica si dirijorala. In acesti ani ai adolecentei, participa la adunarile din zona, unde va face cunostinta si cu poetul Traian Dorz. Evenimentul este deosebit de important. Tanarul ramane profund impresionat de personalitatea acestuia. La randul sau, maestrul ii remarca talentul in domeniul muzicii, si capitalul de incredere investit in acest tanar a fost pe deplin justificat de evolutia pozitiva a lui.

In acelasi timp, inclinatiile sale muzicale sunt remarcate si de catre activistii sindicali, care cauta sa-l atraga in activitatea culturala pusa in slujba viitorului regim ateu. Il asteapta o cariera comoda si bine renumerata, nu imprevizibilul si riscurile din subteran, ca viitor miner. A rezistat insa acestei ispite, punandu-se cu totul in slujba lui Dumnezeu. Consecventa si seriozitatea in munca si, mai ales, angajarea hotarata in Lucrarea Oastei au devenit insa incomode atat pentru oficicialii regimului, cat si pentru aceia din Lucrarea Oastei care s-au lasat amagiti de "blidul de linte" al lui Esau. La varsta de 19 ani, Domnul ii va pune pe umeri jugul greu a unor incercari ce il vor marca fizic, dar si duhovniceste, pentru tot restul vietii. Intr-una din zile, in timpul serviciului de la mina Petrila a cazut de pe un suitor, de la inaltimea de 33 de metri. Dar in ciuda acestui fapt demn de cartea recordurilor, scapa cu viata, desi se produsesera o fractura de coloana si grave traumatisme intestinale. Domnul il ridica din patul de suferinta iar cel salvat va ramane pt. tot restul vietii cu o sanatate subreda, pt. ca mereu sa fie constient ca viata lui atarna numai de Dumnezeu. Insa, in suferinta trupului, asumata ca o binecuvantare, se va afirma tot mai convingator biruinta spiritului. Anii de formare a caracterului acestui tanar nu se incheie doar cu aceasta experienta. In pofida sanatatii sale precare, este totusi recrutat si incorporat in urma unei interventii speciale, pentru satisfacerea serviciului militar, in anul 1946, la unitatea de pioneri din Lipova. El si ai lui se asteptau la alte grele incercari, dar in acelasi timp, stiau ca Iisus Mantuitorul va interveni la momentul potrivit. Si nadajdea lor n-a fost inselata. In chip minunat, cantecul harfei sale l-a scutit de perioada grea a instructiei. Interpretarea, continutul repertoriului, seriozitatea unita cu blandetea l-au impins pe tanarul dirijor, contribuind mult la educatia moral-cetateneasca a recrutilor. Nici un moment, militarul in termen Cornel Rusu n-a savarsit si ceva care sa incalce statutul sau de ostas al lui Hristos. Dimpotriva, atitudinea lui deschisa si hotarata i-a adus respectul tuturor. In felul acesta, a trecut mai mult decat biruitor si peste episodul serviciului militar.

Dupa eliberarea din armata, il astepta un nou pas hotarator: casatoria. A trecut cu bine si acest prag, caci fratele Cornel n-a ales el insusi, ci L-a lasat pe Domnul sa aleaga in locul lui. Si El i-a facut o alegere minunata in persoana surioarei Maria Dandrea, din Rosia Montana. Nunta ostaseasca a avut loc in 7 februarie 1948. Cu adevarat, Domnul i-a randuit un ajutor de nadejde si un reazem destoinic si tandru. Era o dreapta rasplatire pt. tot ce a facut si va mai face in Lucrarea Lui acest rob al Domnului, care s-a dovedit si in continuare a fi gata si de jertfa, si de plug, si de mangaierea harfei, in momentele de durere sau de bucurie. In anul 1949, prin schimbarea serviciului, tinerii casatoriti vor ajunge la Ghelar, iar de aici in 1950, prin angajarea la Combinatul Siderurgic Hunedoara se vor stabili cu domiciliul in Simeria, unde exista o puternica adunare a Oastei Domnului. I se deschid aici noi perspective, prin colaborarea fructuoasa cu fratele Traian Dorz, fondata pe o temeinica si statornicie prietenie. Locuiesc o perioada de timp chiar sub acelasi acoperis, in casa din strada Mihai Viteazul, nr.38.

La Hunedoara, in marele Combinat Siderurgic, va ajunge sef de sectie, avand sub ordine peste 300 de muncitori. Nu "competenta" pe linie de partid comunist sau colaborationismul cu regimul ateu l-a impus, ci capacitatea lui de munca. Priceperea si corectitudinea sa, recunoscute nu numai de subalterni, dar si de sefii sai, explica aceasta promovare. In tot acest timp, n-a pierdut din centrul preocuparilor sale activitatea corala si componistica. Dirija corul bisericii ortodoxe din localitate, se ocupa cu tinerii din zona, alcatuind un cor mixt al Oastei, bine pus la punct, compunea melodii pe textele inaripate ale fratelui sau de suferinta si de lupta, Traian Dorz, facandu-si simtita peste tot prezenta duhovniceasca. Dumnezeu n-a randuit familiei sale copii, dar copiii si tineretul Oastei i-au devenit adevarata familie, pe care fratele Cornel si sora Maria s-au straduit s-o creasca cu raspundere si multa dragoste, spre a ajunge la maturitatea duhovniceasca ceruta de Mantuitorul. Acestia vor fi adevaratul sprijin al Lucrarii Domnului, atunci cand batranii ei vor fi aruncati in lanturi.

Prima arestare, cauzata de activitatea sa religioasa prea bogata si de faptul ca locuia impreuna cu Traian Dorz, a avut loc tocmai in ajunul Craciunului din 1952, cand poetul isi sarbatorea ziua de nastere intre cei dragi de la Simeria. "Colindatorii" Securitatii, purtand "steaua" comunista inrosita de sangele martirilor, le-au adus "vestea" arestarii lor, a amandurora, si in chiar aceasi seara i-au infundat in beciurile Securitatii din Deva. Sunt condamnati administrativ (adica fara sentinta judecatoreasca), eliberati fiind abia in 1954. Asemenea mentorului sau, fratele Cornel isi va relua activitatea misionara cu si mai multa ravna, pe toate planurile. Sectia ideologica a Partidului Comunist a slabit surubul pentru doi-trei ani, spre a vedea ce rezultate dau in teren masurarile restrictive luate impotriva credinciosilor din toate denominatiunile crestine.

In 1959, pt. ca prima lectie de reeducare nu dovedea sa fi dat rezultate, inca din iunie, urmeaza un al 2-lea val de arestari, cu o anvergura mult mai cuprinzatoare si mai dura. Fratele Cornel va face si el parte din lotul celor 23 de ostasi din toate zonele tarii, condamnati, in 19 noiembrie 1959, de Tribunalul Militar Cluj. Primeste o pedeapsa de 8 ani, dar, in 1964 conform decretului general de gratiere din 24 iunie, va fi pus in libertate si se va intoarce la vatra de unde a lipsit cinci ani de zile. Cum a decurs reintalnirea ne-o poate spune numai sora Maria, care l-a purtat in rugaciunile si dragostea ei statornica tot timpul nedreptului surghiun. Comportarea fratelui Cornel pe tot timpul detentiei a fost exemplara. Iata cum il caracterizeaza in lucrarea Hristos Marturia mea, marele intemnitat pentru cauza lui Dumnezeu, Fratele poet Traian Dorz, care a totalizat peste 17 ani de inchisoare: "Pe Cornel il cunosteam bine, ca pe un frate adevarat si sincer fata de Domnul si fata de Lucrarea Lui. El facea parte din aceea multime binecuvantata a fratilor smeriti si curati cu inima, care n-au creat niciodata vreo nemultumire fratietatii, ci numai bucurii" (vol II, pag.302); sau "Ochii lui Cornel erau limpezi si umezi. Ma priveau calzi si intelegatori" (idem pag.303).

Cu mahnire trebuie sa mentionam ca acolo, in suferinta, unii frati s-au lepadat pe fata de Fratele Traian, unindu-se cu dusmanii vicleni si neimpacati ai Adevarului si adaugand in acest fel alte catuse la cele pe care le purta marele om pus in slujba cauzei Bisericii lui Hristos. In tot acest timp, fratele Cornal Rusu si fratele Ion Capata, precum si alti cativa frati, s-au dovedit credinciosi Lucrarii Oastei si inaintasilor ei, sprijinindu-l cu toata puterea pe Fratele Traian. Dar nici in conditiile grele ale celulei sau ale lagarelor de munca fortata de la Gherla, Periprava, Grind, Salcia, Stramba etc. ,fratele Cornel Rusu n-a renuntat asemenea adevaratilor ostasi la activitatea misionara si artistic-religioasa. Vestea Cuvantul, compunea melodii pe texte create in inchisoare de Fratele poet Traian Dorz sau de alti frati, ii invata pe cei intristati si apasati de durere sa cante, spre a-si descarca suferinta si deznadejdea, cunoscandu-L astfel si laudandu-L pe Dumnezeu. Pregatea raspunsurile la slujba Sfintei Liturghii ce se desfasura sub semnul strictei ilegalitati. Poate ca acolo am invatat sa pretuim comorile ce se ascund in Iisus Hristos cel Euharistic. Preotul rostea ecteniile plangand, iar corul raspundea tot plangand. Fiecare cuvant ne dezvaluia intelesuri si adancimi pe care niciodata nu le banuisem. Mii de detinuti deznadajduiti s-au mangaiat si intarit, rezistand datorita cantarilor si slujbelor religioase de dupa gratii sau de dincolo de gardurile din sarma ghimpata. La organizarea acestor manifestari, in acele conditii de teroare, isi riscau putina lor "libertate" parintii nostri preoti, dirijorul, coristii, si bineinteles participantii. In aceste locuri si imprejurari de exceptie, prin gravitatea lor s-a nascut Biserica cea vie, zidita din suflete chinuite si dornice de libertate si de Hristos. Acolo s-au format acele constiinte, acei rugatori din "manastirile suferintei" aluatul binecuvantat acer va dospi framantatura acestui popor rastignit pe crucea istoriei, pt. a se naste din nou, prin pocainta, aceasta devenind cu adevarat alternativa pentru o Romanie noua.

Cand in 1964, fratele Cornel revenea in libertate, sanatatea ii era zdruncinata; se intorcea "pe-un ciob de scut, un ciot de cavaler" (Radu Gyr). Era o adevarata minune ca un om cu trup atat de slabit infratit toata viata cu suferinta, a reusit sa supravietuiasca fizic conditiilor oferite de infernul comunist. Din nou, sora Maria va intra in rol, unind de data aceasta, puterea rugaciunii cu dragostea si devotamentul impinse pana la incandescenta, pt. a restabili sanatatea fizica a sotului ei. Caci sanatatea duhovniceasca a fratelui nostru era mai puternica si mai vie ca oricand. El a iesit din "Egiptul" inchisorilor imbogatit, aducand cu sine comoara unor cantece nemuritoare si o experienta cu Hristos inegalabila. S-a reangajat tot in fosta intreprindere I.C.I.L. Simeria, devenind seful serviciului financiare. Dupa cum era si de asteptat, si-a continuat vechea pasiune de creare si promovare a muzicii puse in slujba lui Hristos. Corul catedralei din Orastie, apoi cel al bisericii "Inaltarea Domnului" ,din Simeria, il au ca dirijor.Munceste mult se roaga si asterne pe hartie nu numai melodii, ci si ganduri duhovnicesti. In cateva randuri organele de Securitate i-au confiscat manuscrisele si l-au amendat drastic. Dupa o astfel de perchezitie l-a vizitat, in aceasi zi Fratele Traian Dorz. Imbratisandu-l ca pe un parinte si bun frate de suferinta, fratele Cornel i s-a adresat plangand:

- Pana cand, frate Traian, trantorii si viespile astea rosii vor prada dupa bunul lor plac fagurii din prisaca Domnului? Pana cand va mai ingadui Dumnezeu asemenea jafuri?
Cu ochii umezi si cu glasul trecut prin dulceata rabdarii indelungate, Fratele Traian l-a mangaiat spunandu-i:
- Lasa, frate Cornel, asa le ingaduie Domnul pe toate! El vrea ceva si mai bun si mai frumos de la noi. Trandafirul, cu cat il zdrobesti, cu atat isi raspandeste si mai puternic parfumul. Perlele sunt flori care cresc din ranile scoicilor...

Si astfel, revenindu-si din deznadejde si mahnire, cu puteri innoite, s-a aruncat in continuare in lupta Domnului, ajungand la acea maturitate spirituala si morala demna de urmat. A luptat cu indarjire pentru pastrarea unitatii Oastei, dar nu prin sacrificarea adevarurilor ei de credinta. Asa cum oasele Mantuitorului s-au pastrat intregi, iar camasa Lui nu I-a fost sfasiata, desi El a trecut prin mainile calailor rastignitori, tot asa, blandul marturisitor Cornel Rusu ar fi dorit din toata inima ca Lucrarea Oastei Domnului, trecand peste toate divergentele dinauntru si peste toate atacurile viclene ale celor din afara, sa ramana intreaga, in cadrul Bisericii noastre bune si strabune.

In urma fratelui Cornel Rusu raman peste 20 de scrieri religioase continand meditatii, culegeri din Sfintii Parinti ai Bisericii noastre, exegeze biblice, precum si doua volume masive de cantari pe note melodii cunoscute si melodii originale.Ele fac parte din tezaurul Oastei Domnului si vor fi date la lumina, spre a-si implini lucrarea sfanta pentru care i-au fost daruite de Duhul Sfant.De acolo de sus, din randurile Bisericii Triumfatoare, fratele Cornel priveste spre noi si ne indeamna sa calcam pe urmele stralucite si inmiresmate ale Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Acum, il simtim totusi mai mult ca oricand, mai alaturi de noi in lupta pt. mantuire si pt. apararea drepturilor lui Dumnezeu in lumea secularizata a acestui sfarsit de mileniu si bucurandu-se ca tot ceea ce a semanat el cu multe lacrimi, va fi secerat de altii cu mare bucurie si cu sporit folos duhovnicesc.
Slavit sa fie Domnul.
Prof.Gh.Precupescu

_________________
"Adu-ti mereu,adu-ti aminte si niciodata nu uita,cat pret,ce jertfe si ce lacrimi s-au dat spre fericirea ta!"
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
condrea eunicia
MesajTrimis Vin 29 Iun, 2007 12:41 am  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 17/Iun/2005
Mesaje: 217
Locație: bergamo

FR. VASILE LAVU- PETRILA HUNEDOARA

Fratele Vasile Lavu s-a predat Domnului in anul 1944l la una din cele mai frumoase adunari unde se propovaduia cu multa putere cuvantul lui Dumnezeu.
De la inceputul predarii sale in slujba Domnului, el a cautat sa lucreze cu multa ravna prin adunarile Oastei Domnului, atat in Petrila si Petrosani, cat si in toate localitatile din jur, pe valea Cernei si pana departe spre Hunedoara si Hateg, impreuna cu fratele Capata, Cornel Rusu, fr. Radu si alti multi frati.
In 1959 in timpul marilor arestari la care au fost supusi unii dintre fratii cei mai buni din tara, a fost arestat si el cu lotul fratilor hunedoreni. A fost condamnat la sapte ani de inchisoare.
A murit in 11 iunie 1964. In urma lui au ramas sotia si trei copii. La inmormantarea sa s-au adunat sute de frati din toate partile petrecandu-l la mormant cu toata dragostea lor si cu multe lacrimi.
Pentru noi cei care am suferit alaturi de el prin inchisori, a lasat cele mai frumoase amintiri, ca un frate gata oricand sa ajute si sa mangaie pe frati. Domnul sa-l odihneasca si sa-l rasplateasca in imparatia Sa, pentru toata osteneala si credinciosia sa.
TRAIAN DORZ-FERICITII NOSTRI INAINTASI

_________________
Poate ca oamenii se vor indoi de ceea ce spui dar vor crede ceea ce faci.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj
condrea eunicia
MesajTrimis Dum 01 Iul, 2007 1:33 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 17/Iun/2005
Mesaje: 217
Locație: bergamo

FR. GHITA TIMU -ROSCANI GALATI

Fratele Ghita Timu, fratele orb cum i se mai spunea, s-a nascut in 20 iulie 1936, cand in marea miscare misionara a vestitorilor Oastei Domnului s-a facut o adunare frateasca in satul lui, Roscani.
Indata dupa ce s-a predat Domnului, el a devenit apoi un misionar pus cu toata puterea sa in slujba Domnului Iisus si un vestitor al cuvantului Sau.
Asa orb cum era, a comandat carti de la Sibiu si Biblii si a inceput sa colinde satele si targurile Moldovei de Jos.
Avand darul cantarii, atat din gura cat si din acordeon, el atragea mult suflete la Domnul, intai cu cantarile lui pline de lacrimi si de caldura sufleteasca.Cea mai placuta cantare a lui era cantarea.
"Mi-a rasarit un Soare Dulce
e Jertfa Sfanta de pe Cruce
si raza Lui m-a mangaiat
in noaptea negrului pacat."
Dupa ce simtea ca in jurul lui s-au adunat multe suflete si cantarea Domnului le-a muiat inimile, el incepea cu propovaduirea Cuvantului Evangheliei si chema cu putere pe toti cei din jurul sau sa se predea Domnului.
A luat parte la multe adunari mari si in Ardeal, in Bucovina si chiar la Sibiu. Adeseori lua cu el pe cate un frate insotitor pentru a-l ajuta in drumurile lui lungi si grele. Dar de multe ori mergea singur, condus si ajutat numai de Domnul. Cat de grele si obositoare trebuie sa ii fi fost pentru el aceste drumuri, mai ales in vremea razboiului, a foametei si a celorlarte necazuri din acesti 32 de ani, di 1936 pana in 1968 cand s-a intors iarna bolnav de pe le frati.
La 8 ianuarie1969, a trecut la Domnul la Lumina si Cantarea Fericirii Vesnice.
Traian Dorz- Fericitii nostri inaintasi

_________________
Poate ca oamenii se vor indoi de ceea ce spui dar vor crede ceea ce faci.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj
micutiu_sorin
MesajTrimis Mie 06 Feb, 2008 11:14 pm  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

Arrow Fr. GHEORGHE MUNTEANU din Batiz - Hunedoara

S-a născut în anul 1895 în satul Batiz și a fost singurul fiu al părinților săi Gheorghe și Firuța.
Fr. Gheorghe Munteanu a fost unul dintre primii ostași ai județului Oastei, cum avea să fie denumit județul Hunedoara.
Părintele Iosif Trifa îl primea mereu cu dragoste, prețuindu-l nespus de mult.
În lucrarea sa de răspândire a Cuvântului lui Dumnezeu, a cutreierat toate satele din jurul Batizului și nu numai.

Iata ce spunea foaia Isus Biruitorul, atunci cand fratele Munteanu a plecat la cele veșnice:
"...S'a stins în spitalul din Deva, în dimineața zilei de 4 Ianuarie 1937. Vestea plecării lui ne'a umplut de durere. Dragul nostru frate era în plină viață și activitate duhovnicească. Mărturie despre aceasta este ostășia lui de 10 ani. Ca un viteaz al Domnului. ca un erou al Domnului, a colindat mereu satele și orașele, vestindu'L pe tot locul pe Isus Cel răstignit și Îl propovăduia cu foc prin sate și orașe. Oastea Domnului în județul Hunedoara, în o bună parte s'a lățit și s'a întărit prin râvna ți jertfa acestui devotat luptător al Domnului. Plecarea dragului nostru frate Gheorghe ne doare. Îl plânge un ținut întreg, îl plâng frații pe care i'a deșteptat el pentru Domnul și care l'au avut ca pe un frate și părinte drag, îl plângem cu toții, Oastea din toată țara. Ne mângie însă gândul că dragul nostru a trecut la Domnul ducând cu el lupta cea bună, solia morții l'a aflat în plină viață și l'a trecut la viață"

Înmormântarea a avut loc în ziua de Bobotează

Astazi în satul Batiz, mai sunt doar cîteva surori.... purtați-le în rugăciunuile voastre!

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
micutiu_sorin
MesajTrimis Mie 19 Noi, 2008 9:14 pm  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 19/Iul/2006
Mesaje: 5386
Locație: Simeria

Arrow Fratele Iulius Igna -din Campeni, Hunedoara

Ca si fr. Marinii, a fost invatator in satul lui, si model de castitate, necasatorindu-se, pentru a se putea dedica total Lucrarii.
A fost un "desfacator" (distribuitor( de carti ale Oastei, foarte ravnitor si cinstit, neluand pe datorie, achitandu-le totdeauna pe loc. Ere de o cinste ireprosabila.
A insotit pe Parintele Iosis la primul pelerinaj spre Ierusalim si s-a inscris primul pentru aceasta calatorie sfanta.
Era nelipsit de la biserica in duminici si sarbatori si canta la stran, cu ochii inlacrimati, cantarile Bisericii si cantarile Oastei.
Permanent purta cu el o armonica, cantand la adunari si-n case si invatand si pe altii mereu cate o cantare noua.
Era un frate jertfitor. Toti banii agonisiti cinstit ii folosea spre binefaceri.
Cand s-a facut o chemare pentru Casa "Iisus Biruitorul", el a sarit primul in ajutor. La fel a intervenit pentru camioneta Oastei.
In 1937, trimitand un dar de o mie de lei, scria Parintele Iosif: "Trimit o caramoda de o mie de lei pentru Casa "Iisus Biruitorul" si te rog pe inca o suta de frati din tara sa faca la fel. Daca toti cei care pot ar face asa, pana in primavara am avea Casa gata. S-ar cuveni, caci daca pentru alte scopuri lumesti se gasesc bani, cu atat mai mult ar trebui sa se gaseasca pentru Domnul Iisus si pentru alesul Lui".
Ii placea fratelui Igna sa umble in imbracaminte alba si curata. Era o bucurie si desfatare sufleteasca sa-l vezi si sa-l asculti. Parintele Iosif a tinut foarte mult la fratele Iulius si adesea ii publica fotografia in cartile si foile Oastei.
In sfarsit, fratele Traian a pastrat un carnetel cu 58 de minunate colinde colectionate si scrise frumos de fratele Igna si se gandea, fratele Traian, ca, la vremea potrivita, sa fie publicata aceasta colectie, in conditii grafice deosebite.
Fratele Iulius Igna a trecut la Domnul, fiind inmormantat, semnificativ, in ziua Sfantului Ilie ( 20 Iulie 1952), intr-o zi cu rezonanta, care aminteste de numele lui ( Iulius - Iulia - Ilie )

( sursa: Almanah "Iisus Biruitorul", anul 1996 )

_________________
A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
IoanBogdan
MesajTrimis Mie 18 Feb, 2009 12:21 am  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 04/Feb/2008
Mesaje: 309
Locație: Simeria

Arrow Părintele Ioan Sabău
"Eu spun ca m-am hodinit cât am fost în închisoare. Apai Dumnezeu a vrut asa.“
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Miriam
MesajTrimis Vin 20 Noi, 2009 4:09 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 02/Oct/2007
Mesaje: 5132

Slăvit să fie Domnul!

Era pe aici pe undeva, un articol despre fr. Arcadie Nistor, scris cu ocazia împlinirii a unui an de la plecarea lui la Domnul.
Nu-l mai găsesc...Știe cineva de el? E mutat în altă parte?
Anul trecut, când se împlineau doi ani, era...Îl recitisem cu drag...Pusesem în el fiorii dragostei dintâi răscoliți de plăcute aduceri aminte din vremea tinereții mele cu Hristos și cu frații de la Oastea Domului...Acele stări, și acei frați și părinți și acele amintiri îmi sunt sfinte...
Acele rădăcini ce-și trag seva din dragostea dintâi, îmi fac ramurile drepte și frunzele iubitoare de rouă și de Soare...
Securea înfiptă adânc în vreo rădăcină, usucă frunzele de durere...

_________________
,,Primește-mă, Tăcere, pe muntele tău sfânt, pe care rugăciunea e slobodă să plângă
Și unde fericirea e singurul cuvânt, iar mâinile întinse pot cerul tot să-l strângă.”( T. Dorz)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Codul Yahoo Messenger
Constantin Stancu
MesajTrimis Mie 10 Aug, 2011 1:21 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 31/Ian/2011
Mesaje: 71

Slavit sa fie Domnul!
Copilaria, adolescenta si o parte din tinerete mi-am petrecut-o la "tara". Acolo aveam un vecin, om binecuvantat de Dumnezeu, care a fost si ramane pt. mine un model de traire crestina. Intotdeauna avea o vorba calda si ajuta pe oricine. Mai mult, fiind vecini, cand aveam de lucru pe afara, lasa munca lui si venea sa ma ajute. Nu cerea nimic in schimb ci uneori ramanea chiar el in paguba, insa nu l-am auzit plangandu-se niciodata.
Era un om slab(postea mult) la trup, dar cu o inima mare. Nu predica pe la adunari, dar viata marturisea pentru el. El mi-a pus Biblia in mana, Filocalia si carti ale Oastei Domnului. Nu facea o propaganda agresiva pe plan religios dar pe mine m-a cucerit si mi-am dorit si imi doresc si acum sa fiu asemeni lui.
El mi-a aratat calea spre Hristos si de cate ori ma intorc in acele locuri merg cu bucurie si nerabdare in casa lui. Acum este in varsta, dar sufletul a ramas tanar si neobosit. Pentru astfel de oameni Domnul mai are rabdare si cu noi ceilalti, "galagiosii" si probabil mai tine si tara aceasta cu dragoste si mila.
Dumnezeu sa faca si din noi astfel de ostasi vrednici de aducere aminte!
Numele lui nu este important, dar fiindca Domnul Iisus il stie, cred ca e firesc sa-l stie si fratii: Suciu Iosif
Doamne ajuta!
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
catiusha
MesajTrimis Mie 10 Aug, 2011 1:27 pm  Răspunde cu citat (quote)
de-a casei


Data înscrierii: 12/Iun/2005
Mesaje: 1682
Locație: timisoara

Ce frumos, Constantin!
Ma bucura mult povestea aceasta.

_________________
Cand Iisus era pe CRUCE, tu erai in INIMA Lui...
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Codul Yahoo Messenger
FlorinEL
MesajTrimis Joi 25 Aug, 2011 1:40 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 12/Iun/2005
Mesaje: 213
Locație: Bistrita

Catalin OD a scris:
Fratele Cornel Rusu

In urma fratelui Cornel Rusu raman peste 20 de scrieri religioase continand meditatii, culegeri din Sfintii Parinti ai Bisericii noastre, exegeze biblice, precum si doua volume masive de cantari pe note melodii cunoscute si melodii originale.Ele fac parte din tezaurul Oastei Domnului si vor fi date la lumina, spre a-si implini lucrarea sfanta pentru care i-au fost daruite de Duhul Sfant.


Hrana duhovniceaca din meditatiile si exegezele biblice, tezaurul ramas de la fratele Cornel Rusu, se pot gasi la Libraria Oastei din Sibiu sau online pe www.carteadeaur.ro

Ultimile aparitii editoarele, tiparite in aceasta vara la Editura Oastea Domnului, nu apar deocamdata pe site: Graiti Cuvantul Domnului, Iisuse vino la noi! si Timp de pregatire si har.

Slavit sa fie Domnul!

_________________
"Nu cheltui aceea ce poti cruta sa ai, si nu cruta aceea ce trebuie sa dai!"
Traian Dorz
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat Trimite un mesaj Vizitează site-ul autorului Codul Yahoo Messenger
Crystina
MesajTrimis Vin 04 Ian, 2013 12:51 pm  Răspunde cu citat (quote)
De-a casei


Data înscrierii: 09/Sep/2009
Mesaje: 1006

micutiu_sorin a scris:
Arrow Fr. GHEORGHE MUNTEANU din Batiz - Hunedoara

S-a născut în anul 1895 în satul Batiz și a fost singurul fiu al părinților săi Gheorghe și Firuța.
Fr. Gheorghe Munteanu a fost unul dintre primii ostași ai județului Oastei, cum avea să fie denumit județul Hunedoara.
Părintele Iosif Trifa îl primea mereu cu dragoste, prețuindu-l nespus de mult.
...S'a stins în spitalul din Deva, în dimineața zilei de 4 Ianuarie 1937.... Astazi în satul Batiz, mai sunt doar cîteva surori.... purtați-le în rugăciunuile voastre!

_________________
MULȚUMESC DOAMNE! “Mulțumesc pentru că mi-ai dat posibilitatea să împărtășesc acest mesaj și pentru că mi-ai dat atâtea persoane minunate cărora să-l pot împărtăși.”
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Afișează mesajele pentru a le previzualiza:   
Ora este GMT + 3 ore

Subiectul următor
Subiectul anterior
Pagina 1 din 1
Pagina de start a forumului Forumul Oastei Domnului  ~  Alți înaintași

Crează un subiect nou   Răspunde la subiect

Mergi direct la:  

  Nu puteți crea un subiect nou în acest forum
Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum

  Utilizator:    Parola:      Autentifică-mă automat la fiecare vizită       



phpBB si NoseBleed