Postări recomandate

Adunare de comemorare la Sf. Ilie - Suceava

Cu binecuvântarea ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, sâmbătă 21 oct. şi duminică, 22 oct., a. c., va avea loc, ...

Read More

Concurs grafică Atelier Literar

Concurs grafică Atelier Literar

Cu ajutorul lui Dumnezeu în ianuarie 2012,  am deschis atelierul literar online cu un concurs de grafică pentru realizarea siglei ...

Read More

carteadeaur.ro - un nou început...

Slăvit să fie Domnul! Dragi frați și surori, cu ajutorul Domnului, un grup de frați tineri, am redat viața librăriei online a ...

Read More

Volumul 1: Traian Dorz, Cîntarea Cîntărilor (manuscris)

Noi apariţii editoriale Seria „Cuvinte confiscate” – documente folosite de Securitate pentru condamnarea fratelui Traian Dorz „la 16 (şaisprezece) ani muncă ...

Read More

După suspendarea foilor «Ecoul» şi «Alarma» de la Făgăraş, Lucrarea Oastei ajunsese iarăşi la un impas greu. Ce era de făcut?

Domnul i-a îndreptat gândul Părintelui spre foaia «Ostaşul Domnului» din Bucureşti, care încetase a îndeplini rolul său mare o dată cu apariţia foii «Isus Biruitorul», la începutul anului 1935.

Autorizaţia de apariţie nu-i fusese anulată şi dreptul de tipărire rămăsese urmaşilor părintelui Vasile – văduvei şi copiilor lui.

– Vom alerga iarăşi la «Ostaşul Domnului» – zise Părintele. Frate Marinel, gată-te de drum!

Astfel apăru, după o lună, în 17 octombrie 1937, nr. 1, anul III, din foaia «Ostaşul Domnului», noul curier frăţesc pentru Oastea Domnului…

Pe prima pagină, Părintele Iosif scria ca şi la numărul cu «Isto­ria unei jertfe»: Citeşte în continuare »

Cu binecuvântarea părinţilor Eugen şi Ciprian Comşulea, du­minică, 5 noiembrie 2017, la biserica «Schim­barea la Faţă», de pe Bulevardul Saturn, nr. 33 (lângă Micşunica), va avea loc Adu­narea anuală a Oastei Domnului din Braşov.

Evenimentul care animă această adunare este deja bi­necunoscut Frăţietăţii: la 7 noiembrie 1976, la Poiana Braşov, s-a ţinut Sfatul Frăţesc al Oastei Domnului, însemnat în calendarul acestei Lucrări ca „A treia zi istorică”.

Programul frăţesc va începe cu Sfânta Liturghie, iar de la orele 14:00 se va desfăşura adunarea anuală propriu-zisă.

Invităm şi aşteptăm cu toată dra­gostea preoţi, fraţi şi surori din toată ţara, la sărbătoarea adunării noastre, spre a ne întări întru Domnul pe calea ascultării de Domnul şi de înaintaşii Lucrăii.

 

Adunarea Oastei Domnului din Braşov

„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară“ (Mt. 11, 28-30).

O, ce dulce şi minunată chemare este aceasta! Auzi tu, dragă cititorule, această dulce chemare? Te cheamă Iisus la El, te cheamă Mântuitorul lângă El.

O, ce odihnă, ce uşurare şi ce linişte dulce şi sfântă dă Domnul celor ce se apropie de El şi trăiesc o viaţă cu El!

Cei mai mulţi oameni îşi închipuie că viaţa după Evanghelie este un jug greu de purtat.

– Sunt prea tânăr, părinte, să mă bag de pe acum în jug, mi-a răspuns astă-vară un tânăr pe care îl chemam să intre în Oastea Domnului. Citeşte în continuare »

Să ne ţinem de credinţa cea lăsată din părinţi,
peste ea să ardem toată râvna inimii fierbinţi,
în vestirea ei să punem dulcele iubirii har,
şi-al ei foc să-l ţinem veşnic alb pe-al inimii altar.

De Biserica în care ne-am născut şi ne-am trezit,
sufletul să ne rămână pentru veci nedespărţit,
dragostea de ea s-o creştem, frumuseţea-i s-o cinstim,
credincioşi să-i fim şi vrednici cât pe lume-o să trăim.

Crucea Domnului ne fie Semnul Jertfei Lui mereu,
Steag ’nălţat frumos în cinstea Numelui lui Dumnezeu
şi îndemn, şi scut în lupta ascultării de Hristos,
numai astfel ni-e şi drumul, şi sfârşitul luminos. Citeşte în continuare »

16 L Sf. Mc. Longhin Sutaşul; Sf. Mc. Domnin

Noul Testament – 1 Timotei 3

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 493 si 494

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 12: Dovada supremei iubiri

Arhim. Zaharia Zaharou

 

“În Vechiul Testament Dumnezeu a vorbit poporului Său prin gura Prorocului Iezechiel: „Lepădaţi de la voi toate păcatele voastre cu care aţi greşit şi vă faceţi o inimă nouă şi un duh nou. De ce să muriţi voi, casa lui Israel?” Şi iarăşi: „Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da.“ Iar împă­ratul David s-a rugat Domnului astfel: „Inimă curată zideşte întru mine şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.” Prorocii din vechime ştiau că omul nu se poate naşte întru împărăţia lui Dumnezeu, dacă nu dobândeşte mai întâi un duh nou şi o inimă nouă – „inima adâncă”, cum o numeşte Părintele Sofronie, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.

Această naştere din nou schimbă din temelii viaţa omului, reînnoindu-i întreaga fiinţă. Ea este însoţită de simţiri şi cugete noi, dumnezeieşti, de o nouă însuflare şi de o dra­goste arzătoare pentru Sfânta Scriptură. Părintele Sofronie o aseamănă cu „Big Bang-ul” despre care vorbesc astronomii zilelor noastre, căci omul trece de la realitatea pământească la realitatea cerească, în care duhul său este răpit de Duhul lui Dumnezeu. Insă dacă nu va izbuti să-şi afle adâncul inimii, nu va pătrunde niciodată în tărâmul Duhului şi nu va putea cunoaşte tainele Lui. Citeşte în continuare »

11. Smerenia nu se uită niciodată la cât a făcut,
ci se uită la cât mai este încă de făcut înainte.
Nu priveşte la cât este, ci la cât ar trebui să fie.
Nu se aşază printre cei dintâi, ci printre cei din urmă
şi, chiar dacă împlineşte o slujbă aleasă şi sfântă, trăieşte mereu cu povara temerii şi cu conştiinţa slăbiciunii că nu este
şi că nu merită să se cheme că este
ceea ce este într-adevăr. Citeşte în continuare »

1. S-a dus unul din părinţi la alt părinte. Şi venind ceasul al şaselea, bătrânul care l-a primit, a zis ucenicului său: fă-ne puţină linte şi udă pesmeţii! Şi a făcut ucenicul aşa. Iar bătrânul a petrecut vorbind despre lucruri duhovniceşti, de la ceasul al şaselea până a doua zi la acelaşi ceas şi nu şi-a adus aminte de hrană. Atunci iarăşi a zis bătrânul ucenicului: fă-ne nouă puţină linte, fiule! Şi i s-a răspuns: de ieri am făcut-o, avvo. Şi aşa au mâncat bătrânii.

Citeşte în continuare »

1. Un bătrân adeseori pătimea şi se îmbolnăvea. Şi s-a întâmplat într-un an să nu se îmbolnăvească şi s-a întristat cumplit şi plângea, zicând: m-a părăsit Dumnezeu şi nu m-a cercetat.

2. Un bătrân oarecare şezând deosebi la chilie, s-a îmbolnăvit. Neavând cine să-i slujească, sculându-se mânca orice găsea în chilie. Şi aşa a făcut multe zile, fiindcă nu a venit nimeni să-l caute. După ce au trecut treizeci de zile, de vreme ce nu venise nimeni la el, a trimis Dumnezeu un înger să-i slujească şi a petrecut cu el şapte zile. Apoi şi-au adus aminte fraţii şi au venit să-l caute.

Citeşte în continuare »

În seara arestării Sale, Mântuitorul nostru iubit a spus un cuvânt testamentar ucenicilor Săi: „În lume veţi avea necazuri“ (Ioan 16, 33).

Şi într-adevăr, copiii lui Dumnezeu, toţi copiii lui Dumnezeu au necazuri în această lume.

Domnul însă nu le-a spus că în lume vor avea numai necazuri, ci a spus că vor avea necazuri.

Viaţa unui adevărat copil al lui Dumnezeu este plină de bucurii ca o noapte senină de vară cu cer albastru şi cu lună plină. Citeşte în continuare »

15 D Sf. Sfinţit Mc. Luchian; Sf. Savin şi Vars, Ep.; Sf. Cuv. Eftimie cel Nou

Duminica a XXI-a după Rusalii (a Sf. Părinţi de la Sinodul al VII-lea Ecumenic; Pilda Semănătorului);

Ap. Galateni II, 16-20; Tit III, 8-15; Ev. Luca VIII, 5-15;

Ioan XVII, 1-13 (Rugaciunea lui Iisus);

– Tu Mă iubeşti, iubitul Meu,
mai mult ca orişicare?
Poţi tu veni fără-ndoieli
pe calea Crucii, oare?
– Da, Doamne, ştii că Te iubesc,
dar nu de-ajuns de tare!

Vreau să Te iubesc,
vreau să Te iubesc,
vreau, cu mai mult foc,
să Te iubesc.

– Iubitul Meu, tu Mă iubeşti,
mai mult ca orice-avere?
Poţi tu să laşi al lumii tron,
să iei a Mea durere?
– Da, Doamne, ştii că Te iubesc,
dar încă se mai cere!

– Iubitul Meu, azi Mă iubeşti
mai mult ca ieri pe Mine?
Creşti, oare, tu iubirea Mea
tot mai frumoasă-n tine?
– Da, Doamne, ştii că Te iubesc,
dar vreau mai mult, ştii bine! Citeşte în continuare »

1. Adevăratul trimis dumnezeiesc nu-L predică, ci Îl mărturiseşte pe Hristos.
Mărturisirea este de o mie de ori mai mult decât predica.
Mărturisitorul este o flacără, predicatorul este un funcţionar.
Predicatorul va vorbi pentru un salariu sau pentru o laudă.
Pentru o pâine mai comodă,
pentru o funcţie mai uşoară,
pentru o satisfacţie a inimii, adeseori stăpânită de trufie şi de fire lumească (bine ascunsă după „râvna” Evangheliei),
dar mărturisitorul va pătimi, va asuda şi se va topi,
pentru a-L face lumii cunoscut pe Mântuitorul său Preaiubit. Pe Hristos.
Aceasta este deosebirea.
Dumnezeu n-a trimis predicatori, ci mărturisitori ai lui Hristos. Citeşte în continuare »

Semănaţi sămânţa bună fără odihnire
şi cu mâna cea mai plină, pentru grea rodire;
şi de-a lungul, şi de-a latul holdelor, în cruce,
peste tot unde sămânţa se mai poate duce.

Semănaţi sămânţă multă – căci din umbre sure
sunt atâtea răpitoare care vin s-o fure
şi prin locuri de ispite, multe pietre grele
vin cu arşiţe, să piardă câte cad în ele.

Citeşte în continuare »

Acum duminică avem la rând minunata pildă cu semănătorul şi sămânţa. Această evanghelie o aflaţi tâlcuită pe larg în cartea cu pildele Mân­tuitorului. Acolo veţi afla ce în­seamnă sămânţa căzută lângă drum, în pietre, între spini şi pe pământ bun.

Aici vom aminti ceva des­pre sămânţa cea căzută lângă drum, pe care „păsările cerului au mâncat-o”. Aceştia sunt – spune evanghelia – „cei ce aud Cuvântul, dar vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântu­iască”.

Pilda evangheliei spune că „păsările cerului” fură sămânţa cea căzută lângă drum. Noi însă vom spune că păsările fură şi sămânţa cea căzută pe piatră, ba, de multe ori, o fură şi pe cea căzută în pământ bun. Ba încă mai mult decât atât: păsările fură chiar şi sămânţa ce a ro­dit. „Păsările ceriului” – înşe­lăciunile diavolului – stăruie neîncetat pe lângă sămânţa cea bună ce cade în inima noastră. Ciorile iadului pândesc neînce­tat şi recolta seminţei. Când să­mânţa începe a da rod – când creştinul începe a da înainte în cele sufleteşti – ciorile iadului umblă tot roată, să fure rodul.

O, ce lucru grozav este şi acesta! Sămânţa cea cerească se face hrana lui satan. Păsările iadului se hrănesc cu sămânţa cerească pe care omul n-o pri­meşte şi n-o grijeşte. Citeşte în continuare »

Iisus Mântuitorul a spus pilda cu semănătorul, pe care cred că o cunoaşteţi cu toţii (citiţi-o în Noul Testament la Luca 8, 5-16). Un semănător a ieşit să-şi semene sămânţa. Trei părţi din sămânţa lui au căzut în pământ rău şi numai una în pământ bun.

Semănătorul din pilda evan­gheliei este Iisus Mântuitorul, iar sămânţa este Cuvântul Lui, Cuvântul lui Dumnezeu. Ah, ce sămânţă minunată are acest Semănător! Când învăţa Iisus pe pământ, gloa­tele se ţineau după EI să-I poată asculta cuvântul… „Niciodată om n-a vorbit ca omul acesta” (In 7, 46) – ziceau cei ce-L ascultau cu credinţă. Iisus Mântuitorul, ma­rele Semănător divin, a semănat în lume o sămânţă eternă, veşnică: a semănat Cuvântul lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de la Ogeşti – octombrie 1981

[…] Astăzi am avut în toate bisericile noastre Evanghelia cu pilda semănătorului. E vremea semănatului, e vremea când pământul aşteaptă sămânţa şi sămânţa caută pământul. Da, în timpul existenţei noastre, al unui an din viaţa noastră, toamna este anotimpul semănatului de grâu.
Dar în cuprinsul vieţii noastre duhovniceşti, vremea semănatului nu ţine numai un anotimp, numai o lună, numai o săptămână, numai o zi. Vremea semănatului duhovnicesc ţine toată viaţa noastră şi pentru primirea Cuvântului, şi pentru semănat. Dumnezeu ne-a făcut în aşa fel, încât fiecare dintre noi să fim şi semănători, şi primitori ai Cuvântului Sfânt.

Citeşte în continuare »

Ne-am înşelat totdeauna când am zis: Am semănat aici ani de zile Cuvântul lui Dumnezeu, – dar nu se vede nici un rod. Mi-am scos sufletul să-l ajut măcar pe cineva să se ridice şi să pornească măcar şi încet pe calea Domnului, – dar nu se vede nici o speranţă la ni-meni. Şi sămânţa zace uneori mult timp sub brazdă şi se pare că s-a pierdut. Dar nu – numai ce o vezi dintr-o dată ieşind. Aşteaptă cu încredere şi vei vedea şi Cuvântul aşa!

Să nu ne îndoim de puterea de rodire a Cuvântului lui Dumnezeu. Cât de târziu şi cât de departe, orice cuvânt va aduce rod. Citeşte în continuare »

Între anii 1923 şi 1925, Părintele Iosif a suferit şi cu ochii, fapt care l-a determinat să urmeze un tratament special şi să poarte ochelari. În legătură cu aceasta, după întoarcerea sa de la Ierusalim, în cartea «Pe urmele Mântuitorului» se destăinuieşte în felul următor:

La lacul Siloamului

Cred că ştiţi cu toţii evanghelia orbului din naştere pe care l-a tămăduit Iisus ungându-i ochii cu tină şi trimiţându-l să se spele în lacul Siloamului. Citiţi pe larg această minune la Ioan 9, 1-41.

Această vindecare s-a petrecut în Ierusalim.

Ierusalimul este aşezat sus pe colina muntelui Sionului, iar lacul Silo­amului este în afara Ierusalimului, tocmai în valea Chedron, în sudul Ierusalimului. Din Ierusalim trebuie să cobori mult până ajungi la lacul Siloamului. Citeşte în continuare »

Arhivă articole pe acest subiect:
PILDA CU SEMĂNĂTORUL – Pr. Iosif Trifa

PREDICĂ LA DUMINICA A XXI-A DUPĂ RUSALII – Pr. Constantin Necula

Cuvântul lui Dumnezeu  – Pr. Vasile Mihoc Citeşte în continuare »

octombrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Sep    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR