Postări recomandate

carteadeaur.ro - un nou început...

Slăvit să fie Domnul! Dragi frați și surori, cu ajutorul Domnului, un grup de frați tineri, am redat viața librăriei online a ...

Read More

Dependenţi de telefon?

Dependenţi de telefon?

Încă de pe când fratele Moise Velescu şi fratele Aurică Androne erau printre noi au atras atenţia, în mai multe rânduri, ...

Read More

Adunare de aniversare și colind la fratele Traian Dorz

Pătrunși de fiorul duioaselor amintiri - fie cele petrecute cu preaiubitul frate Traian, fie trăite în scrisul lui neegalat -, ...

Read More

Clopoțel din turlă veche - CD nou de Colinde

Preaiubiți frați și surori! Și anul acesta cu ajutorul Domnului, s-a finalizat un nou CD de colinde cu titlul de mai ...

Read More

Arhivă articole pe acest subiect:
Să ne dezlegăm în ziua Domnului din legăturile păcatului – Pr. Iosif Trifa

Ziua Domnească – Pr. Vasile Mihoc Citeşte în continuare »

15. Cât de slabă şi neputincioasă este firea noastră omenească!
Avem nevoie mereu şi mereu ca dovezile puterii şi ale iubirii lui Dumnezeu să se reînnoiască faţă de noi,
pentru ca în sufletele noastre, credinţa în El să se fixeze definitiv.
Şi să nu se mai clatine.

16. În faţa primejdiei de azi uităm izbăvirea lui Dumnezeu de ieri
şi de până ieri.
În faţa lipsei de acum, uităm îndestularea de până acum.
În faţa încercării acesteia, uităm minunile de pâ¬nă aici.
Şi suntem atât de adesea gata să ne îndoim, să ne înspăimântăm şi să ni se tulbure inima,
– ca şi cum niciodată n am fi văzut Puterea lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Era o zi de sărbătoare, pe la ora opt şi jumătate seara. După o muncă intensă şi fără pic de odihnă în domeniul spiritual-creştin, am ieşit în oraş, mânat de anumite treburi. Pe străzile din centru, lume multă. Maşini, trăsuri, autobuze, aleargă toate în goana mare, trans­portând de la un capăt la altul mulţi­mile nerăbdătoare. M-am oprit câteva clipe, am stat şi am privit acest ta­blou adânc zguduitor. În goana aceasta nebunia, am stat şi m-am întrebat: Unde aleargă această lume atâta de zorită? Citeşte în continuare »

 (Lc 13, 10-17)

Precum vedeţi în evanghelia de duminică, Iisus le-a dat fariseilor o mustrare şi o învăţătură cum să prăznuiască ziua Domnului. Dar să luăm aminte. Evanghelia de duminică ne mustră şi pe noi şi ne învaţă şi pe noi cum să ţinem cu adevărat şi bine praznicele Domnului.

Pe multe din poruncile şi învăţăturile Domnului Dumnezeu Ie-a stricat vremea şi diavolul, dar parcă pe nici una n-a stri­cat-o aşa de mult ca pe porunca a 4-a: „Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cin­steşte pe ea”. De la început, Lucifer, dia­volul cel mare, a zis slugilor sale: „Veniţi să stingem toate praznicele lui Dumnezeu de pe pământ!” (Ps 73, 9). Şi de atunci diavolul lucră neîncetat să strice praznicele Domnului. Hotărât, iubiţilor cititori, dumini­cile şi sărbătorile, aşa cum se ţin astăzi, stau mai mult de jumătate în slujba dracilor decât în slujba măririi lui Dumnezeu. A 4-a poruncă bisericească ne spune că ziua a şaptea – duminica – este ziua Dom­nului. Dar diavolul sare astăzi şi răspunde că a lui este această zi. Citeşte în continuare »

Image result for bible

9 S Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sf. Ana; Sf. Proorociţă Ana, mama Proorocului Samuel (Dezlegare la peşte)

Noul Testament – Apocalipsa 2

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 582

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 19: Al treilea februarie


13. Binecuvântată fie Ziua când Faţa Ta iubită şi strălucitoare, Iisuse Doamne, va fi văzută de toţi ai Tăi, de pretutindeni şi pe totdeauna.

Ziua când, fericiţi toţi ai Tăi, mereu şi mereu, ne vom aţinti privirile umezite de iubire numai spre Chipul Tău Drag, de-a pururi pentru noi tot mai frumos şi tot mai iubit, nemaisăturaţi de harul acesta veşnic…

14. Binecuvântată să fie ziua din care nu vom mai avea nevoie de nici un luminător, pentru că Te vom avea pe veci în mijlocul nostru pe Tine, Iisuse, Strălucitul, Unicul, Fericitul Soare al tuturor iubirilor noastre.

15. Binecuvântată să fie ziua când orice greutate va fi luată de pe umerii noştri,
când grija oricărui lucru nu ne va mai împovăra,
când, osteniţi de atâta alergare prin ţinuturile acestea străine, primejdioase şi pustii, vom ajunge în sfârşit la odihna atât de dorită, lângă Tine şi lângă ai noştri, în casa noastră cea de aur.

Citeşte în continuare »

Omul gârbovit nu priveşte la cer, ci la pământ. Aşa era în vremea aceea o femeie gârbovă. De optsprezece ani împliniţi, capul ei era împreunat cu genunchii, încât putea privi doar praful pământului şi viermii din praf, şi respira praf şi toate duhorile pământului. Dar Hristos s’a milostivit de ea, şi i-a strigat: Femeie, slobozitu-te-ai de boala ta. Şi şi-au pus pre dânsa mâinile; şi îndată s’a îndreptat, şi slăvea pre Dumnezeu. (Lc. 13:12-13)

Tâlcuirea modernă: din toate continentele acestei lumi, Europa o reprezintă pe femeia gârbovă. De când întâi-stătătorii duhovniceşti ai Europei, fără ştiinţa şi voia popoarelor Europene, s’au rupt de adevărata Biserică a lui Hristos, din Răsărit, de atunci omenirea Europeană a început din ce în ce mai mult să se gârbovească şi să-şi aplece capul spre pământ. Veacul al XX-lea este veacul cel mai bolnav din viaţa omenirii Europene, căci în acest veac capul omenirii s’a aplecat atât de jos, încât s’a împreunat cu genunchii, iar de aici nu mai poate vedea decât pământul şi viermii pământului, şi nu mai poate respira decât duhorile pământului. Să-i vorbeşti despre cer înseamnă să-i vorbeşte despre ceea ce nu poate vedea, căci întreaga ei fiinţă e atât de gârbovită încât, cu simţurile ei, nu poate percepe decât ceea ce e jos, ce e din pământ, ce e mai prejos de om. Citeşte în continuare »

Ce ’nalt e zidul de păcate
ce te desparte de Hristos,
dar nu uita că Domnul poate
într-o clipită să-l dea jos.

     Vino la Iisus – cere-I lui Iisus
     Harul Lui de Sus
     şi-ntr-o clipă îţi va da, îţi va da
     izbăvirea Sa.

Ce grea e sarcina pe care
ţi-o poartă sufletul spre chin,
dar nu uita că Domnul are
putere să ţi-o ia deplin. Citeşte în continuare »

Pr. Dorin Picioruş

Iubiţii mei,

vă mărturisesc cu durere faptul, că  trăiesc zilnic o dramă cumplită, o dramă care e o consecinţă a lipsei vederii de profunzime care mă asaltează din toate părţile. Mă îngrozeşte privitul oamenilor care nuvede nimic esenţial, nimic profund în alţii. Mă îngrozeşte privitul bont, privitul orgolios, privitul subsidiarizant.

Privim oamenii dar nu îi vedem! Şi îi privim cu o tristeţe şi cu o lipsă de perspectivă halucinante, în faţa cărora rămân dezarmat. Şi stau adesea şi cuget la ce rămâne din acest privit răutăcios la alţii, care ne sapă la temelia fiinţei noastre şi nu ne personalizează de niciun fel. Citeşte în continuare »


De-aş fi fost în Noaptea Sfântă
un mieluţ cu gând supus,
aş fi stat s-aud cum cântă,
cum oştirile-Ţi cuvântă
Ţie, Dragul meu Iisus. Citeşte în continuare »

Minune şi tainăLa începutul lunii decembrie 1985, „Taină şi Minune“, albumul închinat Maicii Domnului, era încheiat în prima lui formă.

Duhul Domnului mi-a inspirat gândul să merg să prezint această lucrare omului ales al lui Dumnezeu, profesorul şi scriitorul cel mai erudit în ce priveşte învăţătura şi doctrina ortodoxă, părintele Dumitru Stăniloae de la Bucureşti. Acestei somităţi în ce priveşte problemele ortodoxiei, voi merge în primul rând să-i prezint această lucrare şi să-i cer prima părere asupra ei. Cu harul pe care ştiu că îl are de la Duhul Sfânt acest om al lui Dumnezeu şi al Bisericii şi cu vastele sale cunoştinţe pe care şi le-a acumulat în îndelunga sa viaţă şi prin uriaşa sa muncă, sunt încredinţat că va aprecia drept valoarea acestei lucrări. Şi îmi va da competente îndrumări pentru îndreptarea eventualelor lipsuri ale ei.

Dacă lucrarea va trece cu bine la examenul său, atunci voi îndrăzni să-i cer câteva cuvinte de apreciere şi recomandare pentru lucrarea aceasta, pentru a ni se înlesni deschiderea unui drum spre inimile mai-marilor Bisericii, în faţa cărora autoritatea acestui nume este de mult şi pe deplin – nu se poate să nu fie – în cea mai mare cinste. Citeşte în continuare »

Preot Constantin Sturzu

„Eliberează-ţi mintea!”; „Faceţi dragoste, nu război!”; „Gândeşte liber!”; „Trăieşte-ţi viaţa!” – sunt doar câteva dintre multele sloganuri pe care cei tineri (sau mai puţin tineri) le îngurgitează, pe nemestecate, de obicei din mass-media. La o privire fugară, am putea spune că toate aceste îndemnuri îşi datorează, pe undeva, existenţa învăţăturilor creştine. De altfel, ele au şi apărut în spaţii culturale peste care şi-a pus amprenta cuvântul Evangheliei. „Eliberează-ţi mintea!” poate fi un reflex secular al literaturii ascetice, în care creştinul (monahul, mai ales) este îndemnat să-şi curăţească mintea prin chemarea neîncetată a numelui lui Hristos. Dacă-l scuturăm puţin de conotaţia sexuală a îndemnului, „Faceţi dragoste, nu război!” trimite, fără îndoială, la iubirea creştină, aceea care este îndreptată nu doar spre cei apropiaţi, spre cei dragi, ci şi – mai ales – către vrăjmaşi/ duşmani. Nu poţi „gândi liber” dacă nu eşti eliberat de patimi, de tot ceea ce te poate încorseta şi îţi poate influenţa modul în care trăieşti, inclusiv modul în care gândeşti. Şi, nu în ultimul rând, unde putem vorbi despre viaţă la modul cel mai serios şi profund, dacă nu în creştinism? Mântuitorul ne spune, în Evanghelii, pe un ton apăsat, că a venit în lume ca omul „viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10). „A-ţi trăi viaţa”poate fi o punere în practică a acestei cristice dorinţi, cu o condiţie, evident: să fie o viaţă trăită în Dumnezeu. Citeşte în continuare »

1. Cine spune: „Am plătit destul, mai plătească şi altul”,
acela este un om netrebnic şi nevrednic înaintea lui Dumnezeu.
Pentru că El niciodată n a zis şi nu zice astfel faţă de noi.

2. Cine se reazemă numai pe ceea ce a plătit tatăl său sau fraţii săi, sau copilul său
– şi, mândrindu se cu acestea, nu mai caută el însuşi şi nu mai vrea să mai facă nimic pentru Dumnezeu,
dar se robeşte lumii şi firii pământeşti,
– acela se înşală şi se pierde singur, fără nici o sal-vare.

3. Familia acelui om se va mântui, dacă este într-adevăr credincioasă până la sfârşit,
– dar el se va pierde.
Se va mântui părintele său şi fratele său, şi soţul său, şi fiul său credincios,
– dar fiul sau fratele, sau soţul, sau părintele nevrednic şi nestatornic se va pierde.
Fiecare îşi va purta osânda (sau meritul) lui însuşi.
Neprihănirea celui neprihănit va fi (numai) peste el,
iar răutatea celui rău va fi (numai) peste el (Ezec 18, 20 24). Citeşte în continuare »

Arhim. Siluan Visan

„Si invata Iisus intr-una din sinagogi sambata. Si iata o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinta si care era garbova, de nu putea sa se ridice in sus nicidecum; iar Iisus, vazand-o, a chemat-o si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta. Si Si-a pus mainile asupra ei si ea indata s-a indreptat si slavea pe Dumnezeu.


Iar mai-marele sinagogii, maniindu-se ca Iisus a vindecat-o sambata, raspunzand, zicea multimii: Sase zile sunt in care trebuie sa se lucreze; venind deci intr-acestea, vindecati-va, dar nu in ziua sambetei! Iar Domnul i-a raspuns si a zis: Fatarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleaga, oare, sambata boul sau, sau asinul de la iesle, si nu-l duce sa-l adape? Dar aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iata de optsprezece ani, nu se cuvenea oare sa fie dezlegata de legatura aceasta in ziua sambetei? Citeşte în continuare »

Cuvântarea păr. Vasile I. Ouatu
rostită la adunarea din
17 iunie 1934

„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea” (In 7, 38).

 

Înalt Prea Cuvioase Părinte,

iubiţi fraţi şi surori în ostăşia Domnului Iisus şi preaiubiţi ascul­tători,

 

Ne-am adunat aici în inima Ca­pitalei nu pentru ca să vă arătăm că ştim a vorbi, că aceasta nu v-ar fi de nici un folos; nici pentru ca să vă arătăm că ştim să cântăm, deoarece noi nu suntem muzicanţi; şi nici nu ne-am adunat să vă distrăm şi să ne distrăm în felul lumii, pri­vind la piesele de teatru ce vor urma, întrucât noi nu suntem artişti; şi chiar de-am fi, nu acesta este sco­pul şi ţinta noastră. Noi v-am che­mat şi ne-am strâns aici pentru ca prin tot programul ce-l vom ţese pe dinaintea frăţiilor voastre să întin­dem o mână de ajutor oricărui su­flet însetat după adevăr. Prin toate câte veţi auzi şi veţi vedea, noi vrem a vă călăuzi şi a vă aşeza lângă Acela în care, de crede cineva, în veac nu v-a gusta moartea. Chema­rea şi venirea noastră aici este dic­tată de porunca Scumpului nostru Mântuitor, Care ne ordonă să ieşim la uliţe şi să ne urcăm pe acoperişu­rile caselor, spre a mărturisi adevă­rul şi a vesti căile ce duc la mân­tuire. Citeşte în continuare »

Image result for bible

8 V Sf. Cuv. Patapie; Sf. Ier. Sofronie, ep. Ciprului; Sf. Ap. Tihic, Cezar şi Onisifor (Post)

Noul Testament – Apocalipsa 1

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 581

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 19: Al treilea februarie

Din locul Tău slăvit în veci,
Cerescule Părinte,
spre ruga noastră să Te-apleci,
noi Te rugăm fierbinte;
spre Tine-al Tău umil popor
smerită rugă poartă,
ascultă, Doamne, glasul lor
şi iartă, Doamne, iartă…

a noastre multe slăbiciuni
şi multa neştiinţă
cu prea puţine rugăciuni
şi prea slabă credinţă;
– atâtea trebuinţe-avem
şi-atâtea mari păcate,
vezi starea grea-n care suntem
şi scapă-ne din toate.

Citeşte în continuare »


A venit si-aici Craciunul
Sa ne mangaie surghiunul.
Cade alba nea
Peste viata mea.
Peste suflet ninge.
Cade alba nea
Peste viata mea
Care-aici se stinge. Citeşte în continuare »

7. Binecuvântată să fie ziua aceea atât de mult dorită şi aşteptată…
Ziua când gardurile tuturor staulelor în care „cei plătiţi“ închid de veacuri oile Tale, Iisuse, departe de Tine, Păstorul lor Cel Bun.
Când gardurile acestea toate vor fi dărâmate şi nimicite pentru totdeauna dintre Tine şi oile Tale, dintre ele şi ele…
Iar ele cu Tine vor fi libere şi fericite în acelaşi staul, unul şi pe totdeauna.

8. Binecuvântată să fie Ziua şi grăbită venirea ei fericită când sufletele care tânjesc după Tine, Iisuse dorit şi Scump, sufletele care sufăr că nu Te pot vedea şi auzi
vor fi slobode din toate îngrădirile omeneşti şi vor veni la Tine libere şi pe deplin fericite, zburdând de veselă ce le va fi inima spre singurul Tău staul (Mal 4, 2).
O, Doamne Iisuse, adu această zi fericită cât mai curând! Citeşte în continuare »

Tot în acest an [1983], prietenul scriitor Ştefan Doncea mi-a adus în mai multe rânduri nişte scurte scrisori de la poetul Nichita Stănescu, unul dintre cei mai înzestraţi poeţi (de acum) ai ţării noastre. Nichita Stănescu era grav bolnav şi cineva îi dusese cartea noastră de poezii „Cântări Nemuritoare“ şi se vede că, citindu-le, a fost foarte mişcat, că mi-a scris, dictând soţiei sale, o scrisoare de mulţumire, încheind cu cuvintele: „În ceasurile de înălţare sufletească, nu uita nici de zbuciumul sufletului meu…“

Mi-a mai trimis câteva din cărţile sale, cu autograf şi de asemenea unele reviste cu poeziile şi fotografiile sale. I-am mulţumit adânc mişcat sufleteşte, atât în scris, cât şi verbal prin Ştefan Doncea, care era un apropiat admirator al lui.

Tot prin Ştefan Doncea mi-a sugerat Nichita Stănescu în 1983 ideea unei selecţii din poeziile mele, care să poată apărea la o editură de stat de aici din ţară. Însufleţit de acest gând, mi-a şi trimis un cuvânt de prezentare pentru viitorul volum, pe care, spunea el, nu ştiu dacă eu îl voi mai apuca, dar vreau să-l întâmpin cu o „Inscripţie pe un pridvor“. El a dictat această inscripţie lui Ştefan Doncea şi a semnat-o doar cu câteva zile înainte de moartea lui: „Azi, 7 decembrie 1983“. O păstrez şi azi în original. Citeşte în continuare »

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR